Femeile risca mai mult decat barbatii sa moara in catastrofele naturale, deci vor suferi mai mult din cauza schimbarilor climatice. Un raport intocmit de eurodeputata Nicole Kiil-Nielsen (Verzi/Franta) privind rolul femeilor in combaterea schimbarilor climatice va fi dezbatut si votat la Parlamentul European pe 20 aprilie. Doamna Kill-Nielsen ne-a vorbit despre acesta intr-un interviu.
De ce trebuie sa relationam schimbarile climatice cu chestiunile legate de gen?
In fiecare criza, in fiecare revolutie, auzim ca intai trebuie rezolvata problema si ca drepturile femeii vor veni… dupa. Dar acest rationament este invechit si ineficient. Astazi, dimpotriva, provocarea schimbarilor climatice si cea a dreptatii si egalitatii pentru femei sunt in relatie stransa. Nu putem propune solutii eficiente si inovatoare daca nu ne largim campul vizual. De exemplu, stim astazi ca femeile risca de 14 ori mai mult decat barbatii sa moara intr-o catastrofa naturala sau ca urmare a acesteia.
Ce masuri concrete ati propune?
Masuri concrete ce vizeaza includerea femeilor in diplomatia climatica europeana, precum introducerea unei cote minime de femei in delegatii – 40% – propusa in raport. Trebuie sa incurajam o deschidere mai mare a aspectelor tehnice, politice si financiare.
In plus, cerem efectuarea unei colectari a datelor pe genuri in fazele de evaluare sau de lansare a proiectelor. Acest lucru ar permite o mai buna intelegere a dimensiunii de gen a schimbarilor climatice si adaptarea politicilor pentru a raspunde acestora.
Nu este vorba de o competitie intre politicile de egalitate intre femei si barbati si cele climatice, ci de a avansa in aceste domenii in paralel, pentru ca asa este logic.
Cum va face dimensiunea de gen ca lupta impotriva schimbarilor climatice sa fie mai puternica, mai cinstita si mai eficienta?
Daca lupta impotriva incalzirii climatice ia in considerare dimensiunea de gen, putem lupta impotriva discriminarii si gasi, in acelasi timp, solutii mai eficiente pentru mediu. Este un rationament din care au de castigat ambele parti.
Un exemplu m-a frapat in mod deosebit. In Tanzania, in districtul Kilombero, un ONG lansase un program pentru saparea unui put pentru sat. Dupa doi ani, putul a secat. Am inteles apoi ca fusesera consultati doar barbatii din sat, dar femeile stiau mai bine unde sa sape, deoarece ele aduceau apa. Dupa ce au inteles ca au gresit, au sapat un alt put, in locul indicat de femei, si putul nu a mai secat.
