Laszlo Borbely : Vom scapa de sticlele de plastic

Ministrul Mediului afirma ca e benefica discutarea in CSAT a proiectului exploatarii aurului de la Rosia Montana, dar hotararea finala si responsabilitatea vor fi ale Executivului. Laszlo Borbely, 56 de ani, de profesie economist, este unul dintre ministrii veterani pe care UDMR s-a bazat ori de cate ori formatiunea maghiara s-a aflat la guvernare.Laszlo Borbely

Secretar de stat la Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului in mandatul CDR, se intoarce in guvern in 2004, ca ministru delegat la acelasi minister. In ultimul an al cabinetului Tariceanu, devine titular la Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor.

In guvernul Boc, format dupa alegerile prezidentiale, Laszlo Borbely este numit ministrul Mediului si al Padurilor. El spune ca una dintre responsabilitati va fi decizia in ceea ce priveste controversatul proiect Rosia Montana.

Ion M.Ionita: Domnule ministru, una dintre cele mai importante provocari care stau in fata mandatului dumneavoastra este cea legata de proiectul Rosia Montana. Proiectul asteapta avizul de mediu. Va asumati responsabilitatea unui raspuns transant in mandatul dumneavoastra?

Laszlo Borbely: Evident.

Ovidiu Nahoi: Sigur veti da un raspuns, DA sau NU? Deci, nu veti lasa problema urmatorului ministru?

L.B.: Daca toate prevederile vor fi indeplinite astfel ca sa ma asigure pe mine, ministrul Mediului, ca 101% nu se polueaza, daca proiectul se incadreaza in legislatia europeana, atunci n-am ce spune. Deocamdata, nu vad toate aceste garantii. Dar, in ceea ce priveste Rosia Montana, am avut o intalnire cu reprezentantii companiei. Problemele sunt de doua categorii. Una de natura juridica si de aceea o sa institui o comisie in care sa intre si juristi. Printr-o decizie definitiva, din 2007, a Curtii de Apel, a fost anulat certificatul de urbanism. Asta din cauza unor scapari ale promotorilor proiectului, nu din alta cauza. Le-am spus ca pana ce nu au un nou certificat de urbanism, nu putem merge mai departe. Au spus ca vor rezolva intr-o luna-doua si au facut deja un PUZ. Autorizatia o da, de fapt, Agentia pentru Protectia Mediului din judetul Sibiu. Cealalta latura este comisia mixta romano-maghiara care avizeaza, la randul ei. Parlamentul ungar a aprobat o lege prin care nu se permit exploatarile cu cianura.

I.M.I.: Ati spus ca daca se intrunesc conditiile de mediu, nu aveti nimic impotriva. Dar este si discutia legata de oportunitate. Ne trebuie sau nu aceasta investitie?

L.B.: Problema e ceva mai complexa. Sunt tari care respecta mediul, cum este Suedia, care permit exploatarile cu cianura. Autorii proiectului Rosia Montana mi-au aratat planurile, casele pe care le-au construit, planul sitului arheologic pe care vor sa-l amenajeze. Este insa si problema economica. Ministerul Economiei spune raspicat, pe baza unor calcule de eficienta, ca statul roman are de castigat. Ministerul Mediului nu se ocupa de asta, noi cerem date de la Ministerul
Economiei.

I.M.I.: Academia Romana spune ca beneficiul economic este nesemnificativ. Deci, merita?

L.B.: Acest lucru e de discutat la nivelul guvernului. Autorizatia se va da prin hotarare de guvern. Intregul guvern isi asuma responsabilitatea.

O.N.: Ati trecut prin multe guverne, sunteti un om politic experimentat. Vi se pare ca exista o dorinta mai mare in interiorul acestui guvern de a da un raspuns pozitiv proiectului Rosia Montana, decat in cazul altor guverne?

L.B.: S-ar putea spune ca da, cel putin din partea componentei Partidului Democrat-Liberal. Ei au si Ministerul Economiei si domnul Videanu a avut un punct de vedere. Eu, deocamdata, analizez componenta de mediu si o sa analizez si componenta economica. Deocamdata, nu am avut timp ca sa vad cat de avantajoasa este componenta economica.

I.M.I.: Nu v-ati gandit ca ar fi, poate, mai bine sa lasam generatiilor viitoare acest zacamant de la Rosia Montana? Poate, in viitor, cu alte tehnologii, urmasii nostri vor sti mai bine ce e de facut.

L.B.: Asa este, aici e si o decizie de oportunitate. Lucrurile sunt, totusi, destul de avansate. Peste 80% din case sunt cumparate deja de cei care promoveaza proiectul Rosia Montana. Cateva lucruri deja s-au intamplat. Eu o sa discut si cu organizatiile nonguvernamentale, dar nu de pe pozitii de forta, ci pe baza de documente. Eu spun ca e foarte bine ca presedintele tarii a declarat ca se va discuta problema si in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). Repet, decizia se ia la nivelul Agentiei de Mediu Sibiu si la nivelul Guvernului. Este insa foarte bine ca se discuta si in CSAT.

O.N.: Dar, oare, o discutare a problemei in cadrul CSAT nu va fi resimtita ca o presiune in plus asupra Guvernului, ca sa nu mai vorbesc de Agentia de la Sibiu?

L.B.: Nu, nu cred ca e o presiune. Discutia in CSAT este un punct de vedere. Este vorba insa de o investitie care are si caracter strategic si e normal sa se discute in CSAT.

“Putem cheltui mai mult de la Fondul de Mediu”

Una dintre prioritati o reprezinta Fondul de Mediu si programele care se pot face cu acesti bani. Pentru ca nu sunt bani de la buget. Anul trecut au avut 800 milioane, dar nu au cheltuit decat 300 de milioane.

In 2010, estimam ca vor fi intrari la Fondul de Mediu de 1,5 miliarde de lei si am putea cheltui peste 2 miliarde, dar nu cred ca ne lasa cei de la Finante. Oricum, sper sa cheltuim 1,5 miliarde. E de cinci ori mai mult decat in anul 2009.

Am aceasta ambitie, sunt multe proiecte care au totul gata, pot demara. Mai sunt programele privind sursele energetice regenerabile. eu am avut o suparare pentru ca aceste programe nu au pornit decat intr-o proportie foarte mica.

“Vom scapa de sticlele de plastic”

I.M.I.: Dumneavoastra ati mai iesit de curand in natura, pe malul unui rau?

L.B.: Da, stiu la ce va referiti. Te sperie gunoaiele.

I.M.I.: Este o fatalitate?

L.B.: Nu, nu! Este o sansa. In tarile europene exista diferite solutii. In Germania, daca dai un PET inapoi primesti cativa eurocenti. Eu voi prezenta in curand un sistem de recuperare a PET-urilor. Este vorba de un aparat de mici dimensiuni, care in 20 de secunde preseaza un PET pana il transforma intr-un disc. Aceste PET-uri comprimate se pun in saci de 10 kilograme, care se pot trimite si prin posta firmei de reciclare. In Ungaria, se face contract cu scolile, copiii vin cu PET-urile, iar scoala castiga niste bani. Asemenea aparate se pun si in magazine, omul comprima PET-ul apoi il pune in saci si magazinul recupereaza sacii.

O.N.: Tara este acoperita de aceste PET-uri. Daca cineva le colecteaza poate sa le predea apoi si sa castige niste bani?

L.B.: Da. Fiecare primeste o suma in functie de cantitatea pe care o preda. Am vazut, de exemplu, la festivalurile de muzica, cum tinerii predau sticlele si mai faceau bani de o bere… Se poate si cu PET-urile.

O.N.: Cand poate incepe programul?

L.B.: Voi face un anunt chiar in aceste zile. Sunteti primii care afla. Sa vedem in cat timp poate fi pus in aplicare. Dar pentru astfel de programe trebuie sa cheltuim bani. Acum trebuie sa discutam cu producatorul, cu posta, sper ca in curand programul sa functioneze.

O.N.: Ce facem cu statiile de epurare a apelor? Aici stam foarte prost.

L.B.: Rezultatele se vor vedea peste 4-5 ani. Aici stiu foarte bine situatia pentru ca, in calitate de ministru al Dezvoltarii, eu am pornit programul pentru orasele mai mici de 50.000 de locuitori. Este un program care ajunge la 500 de milioane de euro. Sunt si programe regionale in fiecare judet, care acopera mai multe localitati.

I.M.I.: Problema cea mai mare este cu Bucurestiul.

L.B.: Este singura capitala europeana care nu are statie de tratare a apelor uzate. O sa ma intalnesc si cu cei de la Primaria Capitalei.

“Cultura fara Culte”

O.N.: La formarea Guvernului, UDMR a castigat Padurile, dar a pierdut Cultele. Va pun o intrebare, in calitatea dumneavoastra de demnitar al UDMR. Cum ati privit faptul ca un ministru maghiar al Culturii nu poate gestiona si Cultele?

L.B.: Nu o sa ocolesc raspunsul.Va amintiti atmosfera de prin 1994 sau chiar din 1996, cand UDMR a intrat prima oara la guvernare. Sa recunoastem ca, totusi, s-a schimbat mentalitatea. Eu simt asta ca ministru. Nu am avut nicio problema legata de faptul ca sunt maghiar. Dar se pare ca mai sunt asemenea mentalitati. Eu nu sunt de acord cu ele. Dar nu am vrut noi, acum, sa mai insistam. Am inteles ca exista o asemenea cerinta privind Cultele si, pana la urma, am acceptat. Dar intotdeauna la Ministerul Culturii a fost un secretar de stat numit cu agrementul bisericilor. Noi avem acolo un reprezentant.

O.N.: Ati acceptat greu?

L.B.: Au fost discutii in partid si am acceptat. Eu am acceptat greu si in ultima clipa chiar si aceasta pozitie de ministru. Va fi foarte greu si sper ca acest guvern va putea rezista. Nu am ambitia sa fiu neaparat inca trei ani ministru. Eu spun lucrurile pe sleau si asa cred ca este bine.

“Fara o noua mentalitate nu vom avea paduri”

I.M.I.: Va pricepeti si la paduri?

L.B.: Eu acumulez foarte mult, sunt ca un burete. Lucram foarte mult acum la paduri. Au trecut la noi directiile de la Agricultura. Anul trecut a fost un an foarte pagubos. A fost si perioada electorala si nu s-au ocupat cu ceea ce trebuia sa se ocupe. Acum i-am pus sa lucreze, sper sa recuperam in doua saptamani, ceea ce nu s-a facut pe partea legislativa. Cu padurile? Am auzit pe aici o zicala. Cica salariile sunt mici, dar padurea e mare!

O.N.: Mai e padurea atat de mare pe cat spun unii?

L.B.: Nu, asta e problema. Am vazut si eu zone unde nu mai este deloc padure. A disparut.

I.M.I.: Cum poate sa dispara o padure?

L.B.: Probabil ca Inspectoratul, Garda de Mediu, Romsilva si mai stiu eu cine…Sunt probleme. Eu nu pot sa cutreier singur padurile si sa-i prind pe cei care fura. Nu, nu am auzit in ultimii 20 de ani ca au fost foarte multi trimisi la puscarie pentru ca au furat sau au lasat pe altii sa fure. Se da cate o amenda. Sunt si foarte putini bani la buget pentru paduri. A fost si miscarea asta de la Ministerul Agriculturii, la Mediu, dar nu va suparati daca ar fi o mentalitate sanatoasa, am putea in fiecare localitate, in fiecare an sa sadim 50 de pomi. Sunt 12.000 de localitati. Nu e adevarat ca nu se poate. Sunt proiecte de impaduriri si la Fondul de Mediu. Eu am acceptat greu si in ultima clipa aceasta pozitie. Va fi foarte greu si sper ca acest guvern va putea sa demonstreze ca poate sa reziste. Daca simt ca nu pot sa fac ceea ce mi-am propus, credeti-ma, nu am ambitia sa fiu neaparat inca trei ani ministru. Eu spun lucrurile pe sleau si asa cred ca este bine.

Testul Adevarului

1 Evident ca nu sunt multumit de buget. Am acceptat acest buget pentru ca a fost un buget negociat de guvernul demis care a avut aceste constrangeri cu FMI. Am inteles aceste constrangeri, dar, acum, dupa ce am preluat ministerul, am mai modificat intre directii ce am mai putut. Dar problema mea e alta, credeti-ma. Se face mare tam-tam cu bugetul, dar eu cred ca si un buget mai mic poate fi eficient daca te organizezi bine.

2 Ministerul Mediului este unul dintre cele mai grele ministere si vom avea extraordinar de multe probleme daca nu ne miscam repede. In momentul de fata avem cinci proceduri de infringement de la Uniunea Europeana din care deja am rezolvat doua: cea cu taxa de poluare auto si cea cu masinile care sunt scoase din uz

3 O prioritate este Programul “Rabla”. Este un program de 228 de milioane de lei, dar se poate suplimenta. Tot 3.800 de lei este prima de casare maxima, dar poti sa vii cu cate masini vrei, asta e noutatea. O persoana fizica poate veni si cu 25 de rable. Interesul este sa scapam de aceste rable. Mi s-a spus ca, vezi ca se fac nu stiu ce afaceri si comert cu aceste rable. Dar daca este un om care nu are bani de o masina noua, care e problema daca ii vinde rabla unuia care poate sa-si ia un automobil nou?

4 Alta noutate a Programului “Rabla” este ca si persoanele juridice intra in acest program, dar aici este un plafon stabilit de Uniunea Europeana, de 200.000 de euro pe an. Tot anul asta vor intra in program si tractoarele. Omul ia de la REMAT un vaucher si se poate duce la orice producator, nu mai este ca in anii trecuti cu cote sau alte interdictii.

5 Romania nu a vandut nimic din certificatele pentru emisii de dioxid de carbon. Pentru ca nimeni nu se ocupa de aceste certificate. Ministerul Economiei, care este de fapt, poluatorul, a vrut sa gestioneze aceste certificate. Dar nu se ocupa nimeni de partea din aceste certificate care se poate vinde intre state. O sa vin cu o nota in guvern, sa le arat cum sta situatia. Daca nu vinzi aceste certificate pana in 2012, le pierzi. Este ca o bursa. Putem vinde certificate in valoare de 1,5-2 miliarde de euro.

Sursa: Adevarul

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,191FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente