O generatie de militanti ai naturii curate: Maria Olteanu, Markus Wailand si Mihaela Popescu
– Romanii din diaspora li se alatura celor din tara, in lupta contra gazelor de sist –
Recent, corporatia americana Chevron, sfidand opozitia localnicilor, a anuntat ca incepe forajele la Pungesti. Desi majoritatea analistilor independenti considera ca, incepand cu 2017, exploatarea gazelor de sist din SUA va intra intr-un rapid si ireversibil declin, Romania pare nerabdatoare sa preia stafeta esecului american. Guvernul Ponta, sustinut de presedintele Basescu, ignora orice argument de bun simt, care ne avertizeaza asupra dezastrului ecologic, social si economic, pe care exploatarea gazelor de sist il va lasa in urma. Societatea civila, primind un sprijin esential de la grupurile constituite pe internet, ca site-uri de sustinere si mobilizare, nu abandoneaza insa lupta. Mai nou, vin in ajutor si romanii din diaspora, cu vocea lor puternica, inconfundabila, eliberata de orice inhibitie. Colaborarea celor din tara cu cei din orasele mari ale lumii a devenit un fapt cotidian. Globalizarea are, deci, si partile ei bune. Am avut, zilele trecute, ocazia unei intalniri neasteptate: o romanca din Bruxelles, o romanca din Bucuresti si un austriac din Viena s-au intalnit in Parcul Izvor, pentru a anunta, prin „Formula AS”, ca lupta pentru salvarea Rosiei Montane si pentru oprirea exploatarii gazelor de sist nu s-a oprit.
„In Romania, corporatiile straine au prioritate fata de interesul national”
Jurist de profesie, Mihaela Popescu locuieste de ani buni la Bruxelles, fiind unul dintre militantii cunoscuti atat impotriva proiectului Rosia Montana, cat si impotriva gazelor de sist. Ca lider al unui grup informal pe facebook, Mihaela Popescu a luat parte la multe mitinguri de protest in fata Comisiei Europene si a Parlamentului European. Inscrisa in reteaua care reuneste o adevarata forta a diasporei romanesti, a atras atentia europarlamentarilor austrieci si germani care, auzind de cele petrecute la Pungesti, s-au revoltat, nevenindu-le sa creada ca astfel de lucruri se pot intampla intr-un stat-membru al UE. A vorbit si cu eurodeputatii romani, dar multi dintre ei au dezamagit-o. I-au lasat impresia ca ignora faptul ca „extrem de multi romani, din multe orase si din multe tari, sunt foarte activi in problemele de mediu si ingrijorati de ceea ce se intampla in tara, unde corporatiile straine au prioritate in fata interesului national”. Grupurile cele mai active sunt cele din Londra, Viena, Berlin, Paris, Bruxelles, Madrid, Milano, Roma, Dublin, Chicago, Toronto, München. Pe langa scrisorile trimise ambasadelor Romaniei,
Ecologista Mihaela Popescu din Bruxelles
militantii din grupurile de pe internet au inceput sa scrie guvernelor tarilor de resedinta, largind astfel aria de cunoastere a ceea ce se intampla in „statul roman politienesc”, unde jandarmii au ajuns sa apere interese straine, punand biciul si bastoanele electrice pe bietii tarani care-si apara pamantul si apa de baut. Au ramas de neuitat acuzele aduse oamenilor in uniforma, dupa cele mai recente confruntari cu localnicii din Pungesti: „Nu aveti suflet in voi! Aveti suflet de diavol, sunteti niste nenorociti! Veniti si ne bateti copiii, ne-ati batut pe noi, batranii, acum bateti copiii!”. Aceste cuvinte dramatice au facut inconjurul lumii, diaspora romaneasca jucand rolul unei adevarate cutii de rezonanta in raspandirea de informatii corecte, neparazitate politic. Romanii din diaspora au profesii diferite, dar pe toti ii uneste si-i apropie Tara. Lucrurile scandaloase care se intampla acolo. „Suntem inspaimantati de ceea ce se intampla in tara noastra!”, ofteaza Mihaela Popescu. „Mi se pare ca este un punct de rascruce prin care trece tara, si trebuie sa fim cu totii constienti de asta. Incercam sa-i trezim pe cat mai multi dintre romani. Nu este numai Rosia Montana, nu sunt numai gazele de sist, dar e si vanzarea pamantului catre straini, taierea masiva a padurilor, construirea de micro-hidrocentrale distructive pe raurile de munte, demolarea monumentelor din orase, retrocedarile absurde de proprietati in Transilvania, platite o data de statul roman interbelic. Mi se pare ca este un proces de distrugere concertata a tarii. Suntem singura natiune din Europa care-si vinde cu nonsalanta terenurile. Toate tarile au legi protectioniste, numai politicienii de la Bucuresti refuza sa dea astfel de legi. Du-te, tu, cetatean roman, si incearca sa cumperi pamant in Germania, in Franta sau in Belgia! Nu vei reusi. In Ungaria, daca vrei sa vinzi unui strain, faci puscarie. In schimb, ungurii au cumparat masiv in Transilvania. Numai guvernantii romani sunt rupti de realitate, plutesc pe deasupra norilor”.
„Tribunalele au ajuns sa se teama. Sintagma «gaze de sist» a ajuns prohibita”
Maria Olteanu, ecologista din Romania
Maria Olteanu este geograf si are trei master-uri la Bruxelles si Berlin, in studii europene, in antropologie si dezvoltare comunitara. A aflat de situatia gazelor de sist din Romania inca de pe cand se afla la studii, in Germania. Activista cunoscuta pentru Rosia Montana, s-a intors in tara in timpul revoltelor de strada din iarna anului 2012. De atunci, s-a implicat cu intreaga ei energie in organizarea „salvarii intregii Romanii”, renuntand, ca si Mihaela Popescu, la viata personala. Nu si-a inregistrat oficial un ONG, e mai rapid sa actionezi ca grup pe facebook. Toamna trecuta, Bucurestiul a adunat peste 20.000 de manifestanti pe seara, doar cu concursul „cartii chipurilor” (facebook). Pacalita, ca atatia alti romani, de minciuna USL-ista a interzicerii gazelor de sist si a opririi proiectului minier Rosia Montana, Maria Olteanu a reluat pe cont propriu activitatea de militant. Mergand pe calea civilizata a dialogului, Maria Olteanu a avut in permanenta legaturi cu politicienii favorabili societatii civile, dar fara rezultate rodnice. Acestia promit, dar uita repede, conform unei traditii nescrise. Tot mai fructuoase sunt contactele cu diaspora, marea retea a romanilor fara frontiere fiind in constructie; de la ei se asteapta declicul ce va ridica protestul civil la rang de „directiva” populara pe cele cinci continente unde se exploateaza resurse minerale si petroliere. Din activitatea militantei Olteanu face parte si cercetarea de teren. Asa a descoperit ca OMV si Romgaz ar fi fracturat in secret roci pe fundul Marii Negre, cautand gaze si petrol de sist. Apoi a descoperit sonde secrete de foraj in diferite sate din Transilvania si Muntenia. A pus pe un blog in limba engleza, informand pe toata lumea, cazul copilului mort langa o sonda neprotejata a OMV din Aricesti, Prahova, ca si toate informatiile despre gazul neconventional si despre actiunile politienesti ale jandarmeriei din Romania. „E nevoie de cat mai multi oameni dedicati protectiei mediului pe termen lung”, spune ea. „Sa fie acolo unde e nevoie, sa-i incurajeze pe romanii in varsta, neobisnuiti cu protestul si cu libertatea de exprimare. Din pacate, si printre militanti sunt foarte multe stele cazatoare… Se ambaleaza la inceput, zicand ca vor revolutiona activismul civic, dar treptat dispar din peisaj, cedeaza nervos, se plictisesc, uita de promisiuni, ca politicienii…”.
„Unde exista fracturare hidraulica, acolo exista si conflicte”
Regizorul Markus Wailand din Austria
Vienezul Markus Wailand este regizor si producator de filme documentare. Pe site-ul www.pooldoks. com se pot citi mai multe despre activitatea sa artistica. Ca austriac, urmareste un scenariu cu trimitere directa la OMV, deoarece doreste ca publicul de acasa sa afle cum se comporta in strainatate compania lor cea mai reprezentativa, detinuta majoritar de statul austriac. Nu va ignora nici celelalte companii care practica fracturarea, precum Chevron, Petrom, Prospectiuni S.A., Romgaz si altele. Stie ca va intampina obstacole, deoarece aceasta industrie obisnuieste sa-si ascunda ispravile de ochii publicului, dar conteaza pe sprijinul militantilor romani atat din Bucuresti, Cluj-Napoca si Vaslui, cat si din Bruxelles, New York sau Viena. Mizeaza, deopotriva, si pe sprijinul taranilor romani, deoarece astfel de proiecte se deruleaza, de regula, la sate. A regizat primul film despre fracturare in 2009, iar de atunci a devenit un expert al genului. Urmareste povestea, urmareste unde merg banii si nu neglijeaza conflictul. A invatat ca unde exista fracturare hidraulica, acolo exista si un conflict. „Mai ales aici, in Romania”, spune, „am notat o multime de conflicte. Pentru ca sunt si o multime de tentatii pentru industria petroliera transnationala. Cu cat corporatiile si guvernul tin cu orice pret sa deschida un proiect industrial periculos, cu atat populatia vizata se revolta si se opune mai intens. Este o dovada de sanatate si maturitate a societatii civile, care va fi «personajul» principal in filmul meu”.
Intre timp, locul in care Chevron a inceput operatiunile a devenit „zona speciala de securitate”, pazita de politie, iar celor care trec prin preajma li se cere sa prezinte actele de identitate. Ai putea spune ca nu mai e nimic de facut. Dar militantii din diaspora si din tara au inca sperante. Cata vreme n-a inceput inca exploatarea nici la gazele de sist, dar nici la Rosia Montana, lucrurile nu sunt transate, cred ei. „Bannerul global” inca sta de veghe in 25 de orase europene si americane. Tinerii romani din fiecare oras mentionat in paranteze au primit un cuvant pentru afisare publica. La un loc, pe internet, mesajul suna astfel: „Romani (Dublin), A Sosit (Atena) Vremea (Roma) Schimbarii (Viena)! Viitorul (München) Ne Apartine (New York)! Aparam (Hanovra) Patrimoniul (Hamburg), Natura (Washington) Si Oamenii (Montreal)! Solidaritate (Londra)! Impreuna (Bruxelles) Punem (Berlin) Capat (Toronto) Tradarii (Paris) Si Coruptiei (Copenhaga)! Treziti-va (Amsterdam) Si Implicati-va (Madrid) Acum (Praga)! Toti (Chamonix Mont-Blanc) Pe-un Gand (Chicago) Si Intr-un (Geneva) Suflet (Köln) Uniti (Bucuresti) Salvam (Brasov) Rosia Montana (Rosia)!” Precizare: conceput pe vremea marilor proteste pentru Rosia Montana, banner-ul este valabil, fara indoiala, si pentru „epoca” gazelor de sist.
Fotografii de Markus Wailand