Autoritățile locale din provincia Frizia (olandeză: Fryslân), Olanda, ar fi trebuit să intervină în privința incineratorului din localitatea Harlingen și să sancționeze gestionarea iresponsabilită a emisiilor ridicate de acid clorhidric în atmosferă.
Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanță administrativă din Olanda, s-a pronunțat în procesul intentat de Stichting Afvaloven împotriva administrației publice locale. Aceasta a fost somată să își îndeplinească cu celeritate atribuțiile vizând reglementarea și monitorizarea emisiilor periculoase din atmosferă. Ca urmare a procesului, fundația Stichting Afvaloven a primit câștig de cauză și rambursarea cheltuielilor de judecată (2304 euro) și a taxelor judiciare (835 euro) asociate procesului.
Problema semnalată în această speță viza cantitatea anuală uriașă de emisii de acid clorhidric înregistrate la instalația de incinerare Harlinger, din Lange Lijnbaan. În 2014, aceste emisii au depășit limita de 5 miligrame de acid clorhidric pe metru cub, atingând valori de 7,48 miligrame de acid clorhidric pe metru cub.
Provinsje ar fi trebuit să ia de mult timp măsuri coercitive
Fundatia Afvaloven a solicitat administrației locale, la acea dată, luarea unor măsuri coercitive împotriva instalației de incinerare, însă acest lucru nu s-a întmplat. Mai mult decât atât, autoritățile locale au propus o marjă de fiabilitate pentru echipamentul de măsurare de 5 miligrame pe metru cub, ceea ce a determinat ca măsurătorile ulterioare ale emisiilor să arate valori cu mult sub maximul legal de 5 miligrame.
În judecarea cauzei, Consiliul de Stat a analizat temeinic tehnica de măsurare a datelor privind emisiile, apelând la consultanță din partea experților. Opinia finală a Președintelui instanței, Bart Jan Ettekoven, a fost neîndoielnică: o marjă de fiabilitate atât de ridicată nu ar fi trebuit niciodată să fie acceptată, întrucât ea poate conduce, în practică, la niște emisii mult mai ridicate decât ar fi normal. Luarea unei decizii pe baza marjei de fiabilitate, în detrimentul unei măsurători concrete ale emisiilor, realizată la fața locului, permite existența în fapt a unor cantități de emisii cu mult mai mari decât permite legea, a motivat judecătorul în hotărârea sa.
Autoritățile locale ar fi putut reduce cantitatea de emisii, dacă ar fi aplicat o marjă a incertitudinii de 0,26 miligrame pe metru cub. Dacă s-ar fi efectuat această corecție, s-ar fi relevat cuantumul real al emisiilor în atmosferă, de 7.22 miligrame, valoare mult prea ridicată față de cum este normal. Intervenția din partea organelor locale ar fi fost, în acest caz, imperativă.
Van Ettehoven a somat autoritățile locale să revizuiască reglementările privind limitelor permise de emisii de acid clorhidric în atmosferă și să dispună aplicarea de măsuri coercitive potrivite.
Aceasta reprezintă o traducere a articolului intitulat: Rechter: Provinsje had Omrin moeten aanpakken om zoutzuur, disponibil aici. În cazul descoperirii unor neconcordanțe va avea prioritate versionea originală în limba olandeză.
