Dupa seria de scandaluri care a afectat imaginea GIEC (Grupul Interguvernamental de Experti in Evolutia Climei), unul dintre expertii institutiei judeca structura si procedurile „perimate” ale acesteia. „Ar trebui sa adoram GIEC-ul, sa-l reformam sau sa-l suprimam”? Cu acest titlu provocator, cinci cercetatori au expus, intr-un articol publicat joi in revista Nature, mai multe propuneri de reformare a institutiei zdruncinate vreme de trei luni de o serie de polemici cu privire la pertinenta previziunilor si probitatea intelectuala a catorva cercetatori climatologi.
Creat cu mai bine de zece ani in urma sub egida ONU, GIEC publica o data la 6-7 ani un raport care serveste de referinta in negocierile internationale cu privire la schimbarile climatice. In 2007, membrii acestuia, prezidati de Rajendra Pachauri, au impartit premiul Nobel pentru pace cu fostul vice-presedinte american Al Gore. Dupa aceea insa steaua GIEC nu a mai stralucit.
La sfarsitul lui noiembrie, cu putin inainte de summit-ul mondial de la Copenhaga, afacerea Climate Gate a produs schimbarea. Mii de mesaje electronice apartinand climatologilor de la o universitate din Anglia – care constituia centrul de transmitere a informatiilor despre temperaturile la nivel global – au fost publicate pe internet. Unul dintre mesajele directorului de centru, profesorul Phil Jones, facea referire la un „truc” pentru a manipula informatiile ce urmau a fi publicate cu scopul de a „disimula o scadere” a temperaturilor. Cercetatorul a fost nevoit sa-si abandoneze temporar functia in timpul desfasurarii unei anchete interne lansate de universitate.
Al doilea pas gresit: GIEC a trebuit sa recunoasca, in luna decembrie a anului trecut, ca a comis o „regretabila eroare”” afirmand, in ultimul raport, din 2007, ca ghetarii din Himalaya se vor topi mult mai repede decat alti ghetari ai planetei si „ar putea disparea pana in 2035” in loc de… 2350.
Constatand ca structura si procedurile GIEC sunt „perimate”, Mike Hulme, cercetator la Universitatea East, Anglia, sugereaza, in articolul din revista Nature, dizolvarea institutiei dupa publicarea raportului din 2014 si fondarea altor trei entitati distincte insarcinate cu cercetari referitoare la: descoperiri stiintifice, impacturi regionale si posibile raspunsuri politice.
Potrivit lui Thomas Stocker, de la Universitatea Berne din Suedia, GIEC nu ar trebui in niciun caz sa „cedeze presiunilor” si sa publice mult mai devreme decat la termenul impus de ONU raportul.
Jeff Price, de la World Wildlife Fund, SUA, pledeaza in directia opusa, pentru publicarea raporturilor anuale, cu scopul de a reduce perioada de analiza impusa in prezent institutiei (aceea de 6-7 ani).
Eduardo Zorita, membru al centrului de cercetare GKSS, din apropiere de Hamburg, Germania, sugereaza transformarea GIEC-ului intr-o agentie independenta, citand ca exemplu Agentia Internationala de Energie Atomica.
In sfarsit, John Christy, de la Universitatea Alabama, SUA, estimeaza ca singurul mod de a ilustra „eterogenitatea punctelor de vedere stiitifice” este acela a crea un fel de „Wikipedia-GIEC”. „Rezultatul ar fi mult mai util decat cartile groase publicate in prezent de GIEC si ar oferi o reprezentare mult mai onesta a ceea ce stiinta ne poate oferi”.
Contactat de Le Figaro, unul din vice-presedintii GIEC, Jean-Pascal van Ypersele, de la Universitatea Catolica din Louvain, Belgia, a declarat ca „putem gasi oricand modalitati de indreptare a procedurilor. Ceea ce trebuie insa sa facem este sa veghem asupra aplicarii lor”.
Acesta a adaugat, cu privire la propunerea infiintarii „Wikipedia-GIEC”, ca „cele 3000 de pagini ale raportului din 2007 sunt obiectul a 90.000 de comentarii care au fost tratate individual. Cum putem fi mai transparenti de atat”?
Sursa: Le Figaro
