Legislatia nu e din cale-afara de prietenoasa cu fermierii ale caror culturi sunt in raza de actiune a animalelor salbatice. „Se discuta foarte mult problema distrugerii culturilor si a modalitatii de acordare a despagubirilor, in cazul producerii de pagube de catre vanat. Problema cea mai mare este ca oamenii nu sunt informati corect. Nici institutiile statului, nici primariile, nu stiu ce sa le spuna oamenilor, ce fel de documente sa intocmeasca.
Recent am discutat cu un cetatean din satul Targoviste, comuna Balint. Animalele i-au distrus culturile de pe 1,7 hectare. Are terenul agricol intr-o zona in care fondul cinegetic este gestionat de un fond de vanatoare privat, dar nu a reusit sa obtina despagubiri”, afirma Nicolae Oprea, secretarul Asociatiei Producatorilor de Cereale si Plante Tehnice Timis.
Pagubiti multi, reclamatii putine…
Procedurile care se refera la reclamarea, constatarea si evaluarea daunelor produse de salbaticiuni culturilor sau efectivelor de animale, precum si sanctiunile care li se pot aplica gestionarilor de fonduri cinegetice, daca acestia sunt gasiti in culpa, sunt reglementate prin HG 1679/2008. Numai ca foarte putini agricultori carora mistretii sau caprioarele le-au distrus plantatiile fac ceea ce trebuie facut pentru a fi despagubiti.
Pe parcursul anului trecut, in judetul Timis au putut fi numarate pe degete situatiile in care pagubitii au depus reclamatii si s-au constituit, astfel, comisii pentru stabilirea circumstantelor in care s-au produs evenimentele respective.
Mai exact, la Masloc, Alios si langa Lugoj au fost atacuri ale animelelor asupra culturilor, reclamate de pagubiti, dupa cum aflam de la Ciprian Lupean, seful serviciului implementare din cadrul Inspectoratului de Regim Silvic si Vanatoare (ITRSV) Timisoara. Numai ca intrarea inactiune a comisiei care constata si evalueaza pagubele nu inseamna neaparat ca fermierul ghinionist este si despagubit.
„In cele mai multe cazuri, am constatat ca nici fermierul, nici gestionarul fondului de vanatoare nu si-au indeplinit obligatiile. De exemplu, agricultorul trebuie sa-l informeze pe gestionarul fondului daca observa prezenta animalelor salbatice in zona in care are teren arabil, precum si sa efectueze paza culturilor. La randul lui, gestionarul fondului cinegetic are stabilita o cota de recoltare a animalelor, pe care trebuie sa o respecte. De exemplu, daca au o cota de 20 de mistreti, dar impusca doar 18 sau 19, ii putem sanctiona”, afirma inspectorul, el admitand, de asemenea, ca foarte multi prefera sa nu depuna plangeri, pentru ca nu indeplinesc rigorile impuse de legislatie.
Sansele de despagubire sunt foarte reduse
Procedura de obtinere a despagubirilor incepe cu depunerea, la primarie, a unei cereri de constatare a pagubelor. Cererea trebuie formulata in termen de 24 de ore de la descoperirea pagubelor.
Apoi, in termen de 48 de ore trebuie intrunita o comisie din care fac parte, obligatoriu, un reprezentant al primariei, un inspector din cadrul ITRSV, un reprezentant al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului si, optional, un functionar de la directia agricola judeteana. In toate cazurile, constatarea pagubelor se realizeaza in prezenta persoanei pagubite sau a unui reprezentant legal al acesteia, dar la evaluare poate participa si un reprezentant al fondului de vanatoare.
Deciziile in comisie se iau cu votul majoritatii simple a membrilor prezenti, iar in caz de paritate de voturi, votul decisiv apartine reprezentantului aparatului de specialitate al primarului. Daca vreuna din parti se considera nedreptatita de decizie, se poate adresa instantei de judecata.
Acesta este, pe scurt, „filmul” dupa care se actioneaza, in urma unei plangeri. Dar faptul ca nu prea sunt sanse ca actiunea sa se lase cu happy end ii face pe multi fermieri sa renunte la declansarea procedurii legale.
Ca sa poata emite pretentii la despagubiri, agricultorul trebuie sa amplaseze pe plantatie „mijloace de indepartat exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic, fixe sau miscatoare, fizice ori chimice, permise de lege, cu ajutorul carora vor alunga sau vor impiedica patrunderea exemplarelor din speciile de fauna de interes cinegetic in interiorul culturilor”.