Viata pe doua roti

Biciclistii se inmultesc in Romania in fiecare an. Odata cu ei, si problemele pe care le au in trafic, pe trotuar si pe sosele, dar si solutiile pe care le gasesc si pe care le propun autoritatilor. Pasionati de mersul pe doua roti si de datul la pedale sau doar amatori de plimbari de weekend, biciclistii tarii se intalnesc periodic in marsuri si cer sa fie respectati.viata pe doua roti

Oana Deliu (28 de ani) a venit la primul mars pe doua roti din 2010 pe o bicicleta visinie, alaturi de sora mai mica, Andreea Toader (22 de ani), “calare” pe doua roti mai mici si un cadru rosu cu alb. De anul trecut, din aprilie, sunt aproape nelipsite de la adunarile din Capitala, pentru ca le documenteaza, in cuvinte si imagini, pentru primul blog dedicat doamnelor si domnisoarelor bicicliste (velobello.wordpress.com).

Oana a mers aproape zilnic cu bicicleta la serviciu in ultimii trei ani, din cartierul Militari pana in zona Cismigiu, aproximativ cinci kilometri. Pedaleaza pe pista amenajata pe trotuare, iar unde n-are incotro, merge pe sosea. La inceput, soferii n-o observau in trafic si nu-i acordau prioritate. “In ultimii doi ani, de cand numarul biciclistilor a crescut vizibil, si soferii au devenit constienti de prezenta noastra pe strada”, a observat Oana. N-a avut niciodata un accident, “nici macar o portiera deschisa-n fata”, adauga Andreea, si ea biciclista convinsa.

Mai ieftin si mai rapid decat cu masina

“N-as vrea sa creada lumea ca e imposibil, ca e un act de bravura, ca ne aventuram pe strada, ca suntem curajoase”, spune Oana. Pentru cele doua surori, bicicleta este un mijloc de transport mai inteligent decat masina, pentru ca este mai ieftin si mai sanatos, si poate chiar mai putin periculos. “Daca nu ma simt in siguranta intr-o situatie, ma dau jos de pe bicicleta si merg pe langa ea”, explica Oana.

Surorile vor sa convinga cat mai multe femei sa iasa pe biciclete, fie ocazional, in weekend, fie ca ele, zilnic, catre serviciu si inapoi acasa. Viseaza la un Bucuresti la fel de colorat de biciclete precum Amsterdamul sau Copenhaga. Si nu le descurajeaza pistele prea putine si ineficiente din Capitala. “La noi, lucrurile trebuie facute invers. Intai trebuie sa demonstram ca suntem foarte multi pentru ca autoritatile sa ia o decizie sa faca infrastructura”, spune Oana.

Puterea multimii

Unul dintre scopurile marsului realizat cu sprijinul centrului de inchirieri de biciclete Cicloteque a fost sa demonstreze cat de multi sunt in Bucuresti si cat de ridicol este sa inghesui peste 300 de biciclisti pe banda speciala desenata pe trotuarele de pe traseul Piata Presei – Arcul de Triumf – Piata Victoriei – Piata Charles de Gaulle – Parcul Herastrau.

Mihai Badica (32 de ani) il plimba pe bicicleta si pe baiatul lui de un an si zece luni, Vladut, pe un scaun special pentru copii. Pedaleaza impreuna cu Raluca, mama lui Vladut, mai mult dupa-amiezele si in weekend, pentru a se distra si a se relaxa, dar si pentru ca e cam singurul pretext sa faca miscare. Dar se lovesc constant de aceleasi probleme: lipsa pistelor pentru biciclete, care-i obliga sa mearga pe sosea, unde au de-a face, uneori, cu “cei mai necivilizati” soferi din Bucuresti.

Vlad Dulea (32 de ani) s-a intalnit chiar saptamana trecuta cu astfel de personaje in trafic. Un sofer l-a claxonat nemultumit ca trebuia sa-l depaseasca, altul, de la bordul unui microbuz, l-a impins in bordura intr-o curba, iar al treilea, “le-a depasit pe toate”, scrie el pe blog. “O tipa intr-o masina cu numere de Germania m-a depasit prin stanga si a facut imediat dreapta in fata mea. M-am sprijinit efectiv cu mana de geamurile ei.” Iar in cearta care a urmat, i s-a spus: “Erai pe bicicleta, deci puteai sa incetinesti.”

Pericolele de pe sosea

Obisnuit cu bicicleta de cand era copil si bantuia Bucurestiul pe un Pegas Comoda, Vlad si-a reluat obiceiul de a pedala prin Capitala in urma cu sase-sapte ani, cand a trecut pe langa un magazin de biciclete si a decis sa-si cheltuiasca acolo primul salariu de la un nou loc de munca. Acum merge la serviciu cu bicicleta, 12 kilometri, din Balta Alba pana in Banu Manta, din primavara pana toamna.

Acum sase ani se simtea pe strada ca “o tipa care trece printr-un santier plin de barbati”, pentru ca toate masinile il claxonau. Acum, claxoanele sunt ocazionale si i s-a intamplat chiar sa i se dea prioritate. Totusi, spune Vlad, desi nu mai sunt “exotici”, biciclistii n-au intrat inca in constiinta colectiva a soferilor si n-au inca parte de acel respect in trafic la care spun ca au dreptul.

“Ne -dam- cu bicicletele in weekend, dupa-amiezile, nu suntem biciclisti de cursa lunga. Mi-a placut foarte mult si ma relaxeaza.” – Mihai Badica, biciclist

“In mai-iunie vrem sa facem o plimbare a -velobellelor-, adresata femeilor, iar tema va fi in fuste pe bicicleta. ” – Oana si Andreea bicicliste

In sa si la pedale de 20 de ani

Radu Mititean, director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, unul dintre cele mai vechi din tara (infiintat in 1992), spune ca redescoperirea bicicletei este mai vizibila la Bucuresti, dar n-a inceput in Capitala. “In tara se intampla deja de mai multi ani. La Cluj se fac marsuri ale biciclistilor din 1998, in Timisoara, prima actiune a fost in 1995”, isi aminteste Mititean.

Totusi, prin 2002-2003, cand bucuresteanul George Culda a redescoperit bicicleta, mijloc de transport pe care nu-l mai folosise de prin ’86, din ultimul an de liceu, si cauta o asociatie de profil pentru care sa faca voluntariat, n-a gasit ceva care sa i se potriveasca. A decis sa creeze el o organizatie si sa se foloseasca de experienta in marketing si publicitate pentru a promova folosirea bicicletei.

Dupa luni de cautari, a gasit si un nume care “sa starneasca reactii”, Bate Saua sa Priceapa Iapa, iar el a devenit GeoBateSaua. “Asa mi-am dat singur curaj sa plec la drum cu o asociatie care sa atraga atentia. Nu poti sa schimbi mentalitatea unei natii fara sa fii incisiv”, explica Geo.

Schimbare de mentalitati

In anii ’90, mentalitatea romanului referitoare la bicicleta era la nivel de “lumea a treia”, si pentru soferi si pentru pietoni, dar mai ales in randul autoritatilor, spune Radu Mititean. Geo isi aminteste ca in 2002, cand el se ducea cu bicicleta la serviciu, unde avea un rastel pentru a o parca, trecea saptamana si nu vedea niciun alt biciclist in Bucuresti. Iar cand vorbea despre beneficiile bicicletei, cata economie face, cat de repede ajunge si cat de sanatos se simte, avea parte de doua reactii: “dispret de la -mall-isti-, care evalueaza viata din punctul de vedere al cailor putere, si neincredere de la cei care se grabesc sa-mi spuna ca Bucurestiul nu e Amsterdam, de parca olandezii s-au nascut pe bicicleta”.

Dar asta nu-l impedica sa militeze in continuare pentru folosirea bicicletei si pentru drepturile biciclistilor. “Vreau sa fac bicicleta o moda. Cu romanii n-ai incotro, trebuie s-o faci”, spune Geo. “Obiectivul meu general este ca toata tara asta sa se urce pe bicicleta, din cand in cand”.

“Obiectivul meu general este ca toata tara asta sa se urce pe bicicleta, din cand in cand.” GeoBateSaua, presedintele Asociatiei
“Bate Saua sa Priceapa Iapa”

Lipsuri, promisiuni si sperante

In 2007, Geo Culda si Radu Mititean au infiintat Federatia Biciclistilor din Romania, pentru ca obiectivele lor erau prea mari pentru o singura organizatie. Vor sa modifice legislatia privind circulatia pe drumuri publice – de la definitia bicicletei, pana la pedepsele pentru cei care merg pe doua roti in stare de ebritate. Vor sa faca o retea nationala de trasee de cicloturism, pentru a se putea bucura de plimbari cu bicicleta la munte si cei care nu vor sa care dupa ei harti si busole. Dar legislatia actuala nu permite infiintarea unei astfel de retele, iar documentatia pentru schimbarea legii, facuta de Radu Mititean, sta de 10 ani “in sertarele” Ministerului Turismului, si la fiecare schimbare de conducere primeste noi promisiuni.

Si, nu in ultimul rand, vor ca biciclistii de oras sa nu se mai simta nelalocul lor si pe strada si pe trotuar, asa cum se intampla in prezent. Timisorenii au facut deja cativa pasi in aceasta directie. In 2008, cand orasul incepea sa se sufoce de masini, Loredana Orhei, biciclista de la patru ani, a inceput sa coordoneze o campanie care incurajeaza mersul pe bicicleta ca alternativa ecologica si economica la transportul urban.

Asa s-a nascut “Verde pentru Biciclete”, s-au numarat peste 4.800 de biciclisti in Timisoara, soferii au inceput sa le acorde atentie, la fel si autoritatile locale.

“Dar suntem inca departe de o dotare adecvata a strazilor din Timisoara favorabila biciclistilor”, spune Loredana. Ea ii incurajeaza pe cat mai multi biciclisti sa iasa pe strazi, pentru ca “doar asa vom fi luati in serios si de participantii la trafic si de cei responsabili de crearea de infrastructura”.

Planuri pentru noi trasee urbane

In ultimii doi, trei ani, Radu Mititean a colindat Clujul cu “oamenii primariei” si au inceput sa apara piste de biciclete pe trotuare si benzi comune pentru biciclisti si mijloacele de transport in comun.

Chiar daca nu e multumit ca se lucreaza fara a se tine cont in ce zone e cea mai mare nevoie de piste, ce dimensiuni ar trebui sa aiba, cum ar trebui sa fie marcate si unde, Mititean spune ca lucrurile au inceput sa se miste. “Foarte lent si cu multi pasi inapoi”, dar se misca in directia buna. Iar anul acesta, exista in plan inca 10 kilometri de piste in Cluj, iar Mititean incearca sa convinga autoritatile sa nu le faca tot pe trotuare.

Si Primaria Capitalei a anuntat, in ianuarie, ca Administratia Strazilor are in plan sa construiasca noi piste pentru biciclisti pe 12 trasee, printre care Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare, Calea Dorobanti si Drumul Taberei, sa puna semafoare noi si sa le modernizeze pe cele vechi. Proiectul este inca in curs de avizare, iar reprezentantii Administratiei Strazilor spera sa obtina toate aprobarile necesare pana la sfarsitul lunii.

Sursa: Adevarul

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente