Tot mai frecvent in ultimele saptamani, presa romana prezinta publicului energia regenerabila ca fiind o corvoada impusa de UE, inca un mod de imbogatire rapida a unora pe spinarea celor multi, o stavila in calea energiei nucleare si a celei pe carbune – tot mai curate si mai salvatoare pentru economie – samd. Aceasta intr-o perioada in care guvernul defineste strategia energetica nationala, deci o perioada in care ar putea fi foarte important pentru factorii de decizie sa aiba opinia publica de partea lor. Publicului ar trebui sa-i dea de gandit macar aceasta recurenta a temei.
In urma unor declaratii facute recent de dl. Zoltan Nagy-Bege, membru al Consiliului de Reglementare din ANRE, in cadrul unui seminar pe tema energiei regenerabile, mai multe ziare si site-uri se stiri au publicat articole despre posibilitatea modificarii schemei de sprijin pentru energia regenerabila.
Dintre acestea, pentru cineva preocupat de mediu, atrage atentia mai ales articolul scris in Romania Libera de jurnalistul Cristian Dogaru, cu titlul „Bula energiei verzi a inceput sa paraie”[1]. Mai precis, articolul intriga prin nota tendentioasa in care autorul a ales sa prezinte lucrurile, interpretand diverse elemente in defavoarea sectorului energiei regenerabile.
Printre altele, textul deplange viitorul producatorilor de energie conventionala, care nu vor mai rezista pe piata, din cauza concurentei energiei verzi – “[…] riscam sa falimentam producatorii interni de energie conventionala (CE Oltenia), care nu mai pot vinde energia termo la pretul de productie din cauza concurentei cu energia verde, sistemul energetic neavand capacitatea de a prelua toate cantitatile oferite (nu uitati de centrala Petrom de la Brazi)”. De ce este un lucru rau ca energia regenerabila va atinge costuri marginale mici, ajungand sa ia locul in retea energiei conventionale, asa cum s-a intamplat deja in cateva tari din Europa? Consumatorii ar putea fi incantati de aceste perspective; jurnalistul tocmai a contrazis esenta propriului articol, aceea ca energia regenerabila ne va costa mai mult decat celelalte. Nu pare corect sa invinuim energia regenerabila pentru incapacitatea de autosustinere a energiei bazate pe carbune, spre exemplu. Nu investitorilor in energie verde trebuie sa le imputam inadaptarea celorlalti participanti la conditiile pietei.
O alta nuanta ce razbate din articol este aceea ca investitorii straini vin la noi sa se imbogateasca pe seama certificatelor verzi, suportate de catre consumatori – “Pe cine ajuta energia verde romaneasca? Investitori precum Cez sau Iberdrola si furnizori de componente-majoritatea straini, in timp ce industria romaneasca gafaie iar consumatgorii casnici ofteaza.” Cititorii ar trebui sa ia in calcul ca si investitorii romani au, in mod egal, acces la aceeasi schema de sprijin. Iarasi, cei doi investitori amintiti in articol, CEZ si Iberdrola, erau foarte bine-vazuti de catre sustinatorii energiei conventionale pana de curand, cand inca figurau in consortiul de finantare al reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, proiect mai chestionabil decat toate parcurile eoliene la un loc. Acum, insa, odata ce s-au orientat catre energie regenerabila, devin exemple de straini-veniti-sa-faca-bani-pe-spinarea-romanilor. Articolul exemplifica, prin termocentrala Petrom, de la Brazi, producatorii autohtoni de energie conventionala, insa nu trebuie neglijat faptul ca firma nu mai apartine statului roman, ci si aici vorbim tot de investitori straini, al caror portofoliu la noi in tara include, cumva ironic, si proiecte pentru energie eoliana.
Referitor la numarul de locuri de munca pe care il poate crea energia regenerabila, jurnalistul este de parere ca “n-ai nevoie de prea multi oameni sa pazesti un camp de eoliene”. Si atat. Din pacate, o asemenea viziune simplista dezinformeaza cititorii. Spre deosebire de autor, organizatia Greenpeace a calculat potentialul energiei regenerabile in privinta locurilor de munca, in Romania, iar lucrurile stau chiar pe dos fata de cum le prezinta articolul. In capitolul dedicat joburilor in sectorul energetic al studiului [R]evolutia Energetica[2], pe care l-am publicat in octombrie 2012, aratam ca, la finalul lui 2015, scenariul axat in jurul energiei regenerabile prevede 44.000 de locuri de munca, fata de cele 42.000 previzionate in cazul scenariului de referinta (un scenariu business as usual). Lucrurile stau la fel si pentru anii 2020 (38.000 fata de 31.000) si 2030 (30.000 fata de 24.000).
Mai trebuie remarcat ca exemplele Cehiei si Poloniei nu sunt cele mai potrivite pentru Romania, asa cum ar putea reiesi din articol. Conform documentelor oficiale, tara noastra mai are lignit pentru 20-40 de ani de-acum inainte, iar huila nici nu mai intra in discutie pe termen mediu si lung. O orientare catre investitii in termocentrale pe carbune, la acest moment, ar spulbera astfel orice speranta de independenta energetica in viitor, pentru Romania.
La finalul articolului, autorul imprumuta din viziunea avocatului Gheorghe Piperea, citand de pe blogul acestuia ca „Daca s-ar limita la sumele obtinute din sistemul energetic national, producatorii de energie ne-conventionala ar fi pe pierdere, ar intra in faliment. Singurul lucru care le da sperante este certificatul verde. […]”. Luand in considerare obligativitatea existentei schemei de sprijin peste tot in UE, energia regenerabila fiind la inceput de drum, afirmatia aceasta nu face decat sa contribuie la nota tendentioasa a textului. Ar fi fost poate mai interesant si in mod cert mai echitabil daca cei doi, jurnalistul si avocatul, ar fi descris si capacitatea de autosustinere a sectorului extractiv de carbune, furnizorul principal al termocentralelor-datatoare-de-energie-ieftina.
Nu mai departe de saptamana trecuta, am semnalat unele anomalii[3] intr-un comunicat de presa al Ministerului Economiei, cel responsabil tocmai cu bunul-mers al sectorului energetic. Acest comunicat si articolul din RL sunt doar doua din multimea de texte in nota semnalata – cele mai incisive, ce-i drept. Devine tot mai clar ca exista interese pentru plasarea energiei regenerabile intr-o lumina nefavorabila in raport cu energia conventionala, interese ce depasesc nivelul de acces al cititorilor.
Din pacate, pentru cititorul neavizat, care il ia drept bun, articolul la care am reactionat risca sa formeze o opinie gresita. Devine periculos cand presa, care ar trebui sa aiba rolul de watchdog, da semne ca necesita, la randul ei, watchdogs.
