Cum scapam de PET-uri

    0
    53
    Cum scapam de PET-uri

    In 1862, Alexander Parkes a prezentat in cadrul unei expozitii din Londra un material realizat din nitroceluloza si solventi care, daca era incalzit, putea fi modelat fara sa isi modifice forma dupa racire. Materialul, denumit parkesine, era prima versiune a plasticului produs astazi. Parkesine nu s-a bucurat de succesul scontat de inventatorul sau, avand neajunsul de a fi extrem de inflamabil.

    Si totusi, cine a inventat plasticul?

    John Wesley Hyatt, incercand sa castige un concurs a carui miza era de 10.000 de dolari si care propunea inventarea unui material care sa inlocuiasca fildesul de elefant, folosit atunci la fabricarea bilelor de billiard, a dus mai departe experimental lui Parkes amestecand parkesine-ul cu nitroceluloza lichida si obtinand astfel celuloidul.

    Mai tarziu, Leo Hendrik Baekeland, s-a folosit de celuloid pentru a inventa hartia fotografica, ajutandu-l pe George Eastman sa creeze imperiul Kodak, dupa care s-a dedicat integral studiului rasinilor sintetice. Astfel a fost inventata bakelita, din acest material a derivat plasticul, care avea sa schimbe viata pe planeta in bine, dar si in rau.

    In prezent, la nivel global se folosesc anual aproximativ 100 de milioane de tone de plastic, existand 40 de tipuri, cu proprietati si compozitii chimice diferite.

    Pentru fabricarea lor sunt folosite petrol si gaze naturale, adica rezerve neregenerabile a caror prospectare si extractie presupune distrugerea ecosistemului. De asemenea, ingredientele chimice toxice folosite la fabricatie polueaza mediul.

    O planeta sufocata de PET-uri

    Se estimeaza ca plasticul ucide aproape un milion de pasari marine anual, de asemenea 100.000 de mamifere marine mor in fiecare an prinse in ambalaje si bucati de nylon.
    Biodegradarea plasticului este un subiect permanent de studiu, expertii si organizatiile non-guvernamentale atragand atentia asupra faptului ca neajunsurile provocate de plastic sunt poate la fel de mari ca avantajele pe care le prezinta acest material.
    In mod normal, existenta unui ambalaj de plastic ar trebui sa se sfarseasca in malaxorul unei instalatii de reciclare, dar educatia este in multe cazuri depasita de tehnologie – rezultatul fiind o planeta din ce in ce mai sufocata de PET-uri.
    Problema reciclarii cat mai eficiente a plasticului i-a determinat pe oamenii de stiinta sa isi puna o intrebare de al carei raspuns ar putea depinde viitorul nostru: pot fi transformate deseurile de plastic in combustibili? Descoperirile facute in ultimii ani demonstreaza ca raspunsul la aceasta intrebare este unul pozitiv. Din SUA si pana in Marea Britanie, ba chiar in Japonia si India, au aparut noi tehnologii care convertesc deseurile de plastic in diverse tipuri de combustibili.

    Bacteria-minune

    Cercetatorii de la Massachutes Institute of Technology au identificat o bacterie din sol numita Ralstonia eutropha care, atunci cand este supusa unor conditii de stress extrem, isi sisteaza cresterea concentrandu-si toata energia pentru a crea compusi pe baza de carbon.
    Atunci cand sursa sa de nutrienti esentiali devine insuficienta, bacteria stocheaza carbon sub forma unor polimeri care au proprietati aproape identice cu materialele plastice pe baza de petrol.

    In urma acestei descoperiri, oamenii de stiinta au manipulat genele bacteriei pentru a o forta sa secrete combustibil sub forma unui alcool numit izobutanol, care poate fi utilizat singur sau amestecat cu benzina.

    Pentru a determina bacteria sa produca, in loc de polimeri, combustibil – oamenii de stiinta i-au dezactivat anumite gene si au adus imbunatatiri la nivelul altor cateva gene.

    Marele avantaj al izobutanolului fata de alti biocombustibili aflati in faza experimentala este acela ca poate fi utilizat pentru motoarele actuale, fara ca acestea sa aiba nevoie de modificari semnificative.

    Extinderea procesului de productie al izobutanolului la nivel industrial este doar o chestiune de timp, in prezent cercetatorii lucrand deja la creerea bioreactoarelor necesare acestui proces.

    Plasticul poate fi transformat in petrol
    O alta descoperire care ar putea revolutiona industria combustibililor a fost facuta de Akinori Ito, un japonez care a creat un dispozitiv capabil sa transforme plasticul in petrol.
    Folosind in locul flacarilor un dispozitiv electric de reglare a temperaturii, masinaria transforma un kilogram de resturi de plastic intr-un litru de petrol consumand mai putin de 1kWh de electricitate – fara ca niciun fel de emisii de dioxid de carbon sa rezulte in urma acesui proces.
    Inventia poate fi utilizata atat la scara industriala, cat si pentru uz casnic, masinaria fiind produsa la dimensiuni diferite de catre compania Blest, cea care detine patentul inventiei.

    Biocombustibil din deseurile de plastic

    La doar 16 ani, Azza Abdel Hamid Faiad, o eleva din Egipt a reusit sa transforme plasticul in materii prime de combustibili, identificand un catalizator denumit betonita de calciu care descompune deseurile din plastic.

    Atunci cand resturile de plastic intra in acest proces de transformare, genereaza produse gazoase care sunt apoi convertite in etanol, pentru utilizarea ca si biocombustibil. Procesul nu emite niciun fel de gaz toxic atata timp cat implementarea sa respecta masurile de siguranta.
    Azza Faiad (foto) a castigat un premiu important pentru aceasta inventie in cadrul celei de-a 23-a editii a Concursului pentru Tinerii Oameni de Stiintaa organizata de Uniunea Europeana, urmand ca proiectul sau sa fie dezvoltat in Marea Britanie.

    In India exista o uzina unde se proceseaza zilnic 25 de tone de deseuri de plastic care sunt transformate in 15.000 de litri de combustibil.
    Procedeul tehnologic se bazeaza pe depolimerizarea plasticului intr-un reactor special. Depolimerizarea se realizeza in absenta oxigenului, avand nevoie de prezenta unui catalizator special si a aditivilor. Plasticul topit este distilat si separat in hidrocarburi, fiind apoi filtrat. In urma acestui proces rezulta benzina, motorina si gaze. La randul lor, gazele sunt purificate, comprimate si stocate, fiind folosite in urmatorul proces de depolimerizare.

    Vestea cea mai buna vine din partea Departamentul pentru Energie din SUA care a subliniat ca acesti combustibili nu sunt cu nimic mai prejos decat cei folositi in mod traditional, ba dimpotriva, datorita continutului scazut de sulf, sunt chiar mai putin poluanti.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here