Masa lemnoasa, una dintre cele mai importante surse de energie regenerabila pe care le detine Romania, nu este exploatata. Potentialul de masa lemnoasa nu este utilizat in sistemele termice din Romania, din cauza lipsei tehnologiei si a legislatiei.
Romania a facut pasi modesti in privinta valorificarii lemnului si a altor produse din lemn si celuloza, in vederea producerii energiei termice atat in sistemele termice centralizate, cat si personale. Acest combustibil este ignorat in pofida avantajelor ecologice si economice.
Specialistii in domeniu spun ca trebuie reconsiderat potentialul materialelor din lemn si celuloza, care pot fi folosite drept sursa reala de energie.
Oamenii de stiinta au tras semnale pe doua componente importante, respectiv reducerea consumului de energie care are drept efect poluarea atmosferei, pe de o parte, si reducerea consumului de energie datorita reducerii rapide a rezervelor de combustibili fosili.
„Cartea Verde a Energiei” prevede ca in balanta energetica a Uniunii Europene, pana in 2010, energia produsa din surse regenerabile sa ajunga la cel putin 12% fata de 6%, cat era in 1998.
„Desi Romania are marele avantaj de a detine o sursa importanta de materie prima regenerabila, aceasta este nefolosita, si ma refer aici la volumul mare de biomasa lignocelulozica, care permite dezvoltarea unor tehnologii de valorificare nationala si eficienta, orientate spre conversia in energie termica.
O astfel de tehnologie, deja aplicata in UE, are in vedere transformarea biomasei in brichete sau microbrichete, inainte de ardere, simplificandu-se astfel problemele legate de transport si depozitare, precum si automatizare si ardere in cadrul instalatiilor specializate”, a declarat pentru „Adevarul” prof. univ. dr. Ivan Cismaru, de la Facultatea de Industrializare a Lemnului Brasov.
Solutia: un fond guvernamental
Valorificarea materialelor lignocelulozice prin transformarea lor in microbrichete nu este stimulata la nivel national. Ivan Cismaru spune ca o solutie ar fi constituirea unui fond „verde” guvernamental, pentru finantarea activitatilor de producere si valorificare a combustibililor ecologici.
De asemenea, acordarea unor „certificate verzi” care atesta incadrarea in normele ecologice internationale, atat producatorilor, cat si consumatorilor acestor combustibili, in vederea scutirii de la plata taxei de poluare pentru constituirea „fondului verde”.
Actul normativ privind „circulatia” lemnului ar trebui sa prevada si traseul materialelor lignocelulozice, in vederea directionarii obligatorii a componentelor neindustrializabile si a deseurilor lemnoase spre tehnologiile de brichetare. Mai mult, a fost lansata chiar si ideea de organizare a unei structuri nationale de colectare, transport si procesare a resturilor de lemn pentru transformarea lor in microbrichete.
Materia prima pentru brichete
Pentru obtinerea unei tone de microbrichete sunt necesare 1,45 tone de material lemnos care trebuie uscat. In Romania, pentru obtinerea de microbrichete s-ar putea utiliza aproximativ patru milioane de metri cubi, care ar insemna 2,4 milioane tone de lemn. Astfel, anual, s-ar putea obtine aproximativ 1,65o·1,72 milioane tone de microbrichete.
Castiguri ecologice
Specialistii apreciaza ca, in cazul microbrichetelor obtinute din masa lemnoasa, emisia de dioxid de carbon rezultata prin ardere este zero.
Acest calcul ia in consideratie faptul ca arborele a retinut in timpul vietii lui, prin procesul de fotosinteza, tot atata dioxid de carbon cat elibereaza prin ardere. Cantitatea emisiilor poluante la nivel national s-ar diminua cu 6.000-6.400 de tone, prin inlocuirea combustibililor fosili cu lemnul.
Sursa: Adevarul
