Ecologie si Ecologism – Intelepciune prin Simbioza

0
75
Ecologie si Ecologism – Intelepciune prin Simbioza

Ecologismul si ecologia sunt doua fatete ale raportarii noastre la mediul din care facem parte, una este mai analitica (ecologia) alta mai focalizata pe actiune (ecologismul). Aceste doua abordari au nevoie foarte mare una de cealalta, dar specializarea inevitabila a dus la separare si distantare, chiar izolare si lipsa de comunicare, o situatie care produce anumite riscuri… care au consecinte… ecologice, economice, sociale, politice samd. Alfred North Whitehead (1861-1947) arata nevoia de intelepciune prin unificarea 1. capacitatii metafizice de a sti ce (know what) adica a celor legate de viziune politica orientata spre sustenabilitate, cu 2. capacitatea de a sti cum (know how) adica a aspectelor legate de stiinta si tehnologie. In cartea Science and the Modern World, Cambridge University Press 1926, la pg. 138, el a aratat ca: „Any physical object which by its influence deteriorates its environment commits suicide.” – Orice obiect fizic care prin influenta lui isi deterioreaza mediul, comite sinucidere. Te poti intreba, oare ce ar zice Whitehead daca ar vedea situatia actuala, atat 1. graficele cu procesele aflate in derulare in domeniul realitatilor ecosistemice globale cat si 2. gradul de coerenta a ecologismului cu ecologia care impreuna ar putea sa creeze acea intelepciune de care este nevoie pentru a avea sanse de sustenabilitate ecologica a civilizatiei noastre umane.

Pentru secolul 21, este nevoie vitala de o intelepciune ecologica-ecologista apta de  a se implica in planificarea strategica a dezvoltarii, capabila de definirea unei pozitii ecologice coerente in marile domenii care influenteaza la modul direct ceea ce se petrece in mediu: silvicultura, agricultura, pescuit, transporturi, domeniul energetic, invatamant samd. Pentru o asemenea implicare este nevoie de 1. capacitate intelectuala extraordinara produsa prin sinergia multor ecologi si ecologisti geniali si 2. capacitate de management al cooperarii. Trebuie managerizata atingerea unei mase critice si a unei coerente in functionare bazate pe acceptarea diferentelor de opinie, a diferentelor de abordare a aceleasi realitati… a complementaritatii. Trebuie perfectionata abilitatea de a ajunge in sferele decizionale, cu aptitudinea de a avea o influenta reala… nu doar o prezenta simbolica, cea „pe rol de papagal” care nici nu percepe ce i se intampla.
Diversitatea ecologilor precum si diversitatea ecologistilor este foarte mare, ai putea zice ca exista atatea orientari cate creiere capabile de a analiza subiectul. Totusi, se pot percepe niste cohorte, niste trenduri, tendinte. Ecologismul se bazeaza macar in principiu pe suportul stiintific oferit de ecologie, in acest fel este dependent de el; ecologia, ca stiinta, fara suportul ecologismului ramane o aventura intelectuala derulata in pagini de publicatii cu pretentii stiintifice, astfel ca rezultatul acestei munci intelectuale nu ajunge sa aiba influenta decat intre cei care fac asta pentru frumusetea jocului intelectual… Ecologismul este undeva la zona de interferenta dintre stiintele ecologice si societatea in ansamblul ei, mai concret domeniul administrativ de elaborare si implementare a politicilor, comunicare si crearea suportului public pentru politici cat mai putin agresive fata de natura si cu caracteristici de sustenabilitate pe termen lung.
Ecologia este o stiinta de sinteza relativ tanara, care se focalizeaza pe intelegerea interrelatiilor din ecosisteme, studiind fluxurile materiale, energetice si informationale intre diferite populatii de organisme, precum si intre acestea si mediul lor abiotic. Un savant ecolog se poate preocupa o viata intreaga cu niste miriapode din careva padure si de relatia acestora cu mediul lor… si poate sa scrie 1.000 de lucrari despre acest subiect; chiar si la o viata umana lunga si prolifica, nu o sa ajunga sa termine cu ele. Savantul poate avea o alta optiune, sa considere ca este necesara o viziune mai larga, si se poate ocupa tot in singura lui viata de ecologia unei paduri, sa zicem de aceeasi padure, despre care sa scrie tot 1.000 de lucrari; daca omul este genial, lucrarile lui savante pot face lumina in chestiuni interesante, relevante, importante. Prin aceste mici progrese de intelegere a unor detalii, prin recompunerea unei imagini mari care sa cuprinda variatele fenomene, stiinta progreseaza, ajunge sa inteleaga mai bine ceea ce se intampla in Lumea reala.
Un savant ecolog priveste fenomenele si se rezuma la intelegerea lor corecta si detaliata, la descrierea lor cat mai exacta. In ultima vreme, este in tendinte sa se utilizeze pe cat posibil ecuatii matematice complexe. In ecuatii care initial erau simple, se mai strecura ceva nou factor care ajusta ajustarea, ceva si inca ceva, incat acum multe astfel de magice formule au ajuns niste simbolice simboluri ale matematizarii in care nu se mai percepe nici padurea, nici coropisnita, nici pasarea care canta; culmea este ca la final, aceste formule perfectionate la perfectie au ajuns sa dea rezultate cuantificate exact, egale cu zero. Acestea pot ajunge atat de autonome in ale lor simboluri care vor cuantifica esenta existentei coropisnitei, incat ele vor putea sa fie intelese doar de un alt savant similar aflat intr-o alta galaxie.
Ecologul extrem este atat de implicat in cercetarea unui detaliu incat risca sa nu mai perceapa ce se deruleaza acum in jurul nostru… la nivel macro, al peisajelor si al Ecosferei. In principiu, un savant ecolog poate sa fie performant in domeniul lui de hiperspecializare, unde sa stie pe de rost toate articolele publicate vreodata de cineva despre “ale lui ganganii”, dar acelasi om poate sa fie rupt de realitatile ecologice ale Planetei… a dezastrului ecologic aflat in derulare. Un ecolog interesat de cercetarea lui din padure, nu neaparat ridica vocea cand padurile sunt defrisate; poate spera sa publice un ultim articol inainte ca si padurea lui sa fie rasa. Un ecolog poate sa fie interesat de ecologism, dar la fel de bine poate sa nu aiba asemenea preocupare, deoarece prefera sa isi aloce toata energia pentru studierea coropisnitelor (spre exemplu) si “sa nu se implice in politica”. Un ecolog de acest gen, in principiu poate sa fie cumparat de o firma de eoliene, de una de minerit cu cianuri, de o firma care vrea sa exploateze cat mai mult din padurile inca existente sau sa aduca vanatori care sa impuste orice mai exista in peisaj samd, iar el va lucra constiincios cu toata puterea lui de munca pentru cei 5 lei de final.
Ecologia, ca preocupare pur teoretica – nu prea pare sa poata continua prea mult, in lumea actuala din ce in ce mai lipsita de resurse pentru astfel de jocuri intelectuale ale unor savanti izolati in ale lor turnuri de fildes. Adica, este nevoie de schimbare, incat publicul mai larg sa perceapa corect cat de importante sunt aceste idei ale ecologiei ca stiinta, cat de relevante sunt ele pentru societate! In masura in care sunt relevante…
Ecologismul este un curent social relativ nou, al celor care percep importanta vitala a modului in care civilizatia umana interactioneaza cu mediul nostru de viata. Poate sa existe sustenabilitate, ori poate sa apara destructurarea ecosistemelor, disparitia speciilor, erodarea suportului natural de care depindem. In cercurile elitei ecologiste actuale sunt dezbatute subiecte vitale pentru sustenabilitatea civilizatiei umane. Apare recunoasterea situatiei in care suntem, anume ca stim cum se face (avem know-how) dar nu prea mai stim ce sa facem (a cam disparut know-what)… Exista tot felul de capacitati tehnice, dar nu stim la ce sa le utilizam, exista infrastructura comunicationala prin care curge ceea ce poate sa curga prin canale.
Ecologismul se bazeaza pe ecologie, dar nu ramane indiferent la realitatile derulate in ecosisteme, peisaje si la nivelul Ecosferei, sub presiunea agresiunii umane. Un ecologist nu este multumit doar de simpla calculare la perfectie a ratei de disparitie a padurilor naturale, nu este satisfacut de realizarea unui grafic impecabil care arata cum sunt eradicate stocurile de pesti oceanici si nu este multumit cand trage concluzii despre imposibilitatea supravietuirii civilizatiei umane cu acest stil de devastare a mediului si resurselor de care depindem. Un ecologist percepe nevoia implicarii noastre in orientarea fenomenelor aflate in derulare, incat sa nu ne adancim si mai mult in criza ecologica globala… deoarece se ajunge la un moment cand este tardiva reorientarea.
Fara suportul stiintific oferit de ecologie, ecologismul se rezuma la adunarea gunoaielor din padure si plantarea de copacei pe fumegande gropi de gunoi intelectual, pe care se are pretentia ca se lucreaza; un astfel de ecologism, care nu are capacitate intelectuala de mai mult, este un fel de sora a lui Onan. Din pacate, acest tip de ecologism este destul de raspandit, si este consecinta lipsei de cooperare intre 1. ecologisti tineri, voluntari si dornici de actiune, dar lipsiti de cunoasterea complexitatii domeniului… cu 2. ecologii capabili de a oferi suportul ideatic, stiintific, rational, care trebuie sa stea la baza conceperii oricarei actiuni rezonabile. Adica, in loc de acest „ecologism heirupistic”, „hai sa facem ceva”, evident este nevoie de ceva nou, cu mai mult suport stiintific!
In principiu, un ecologist aflat in Parlament poate sa fie atat de departe de stiintele ecologice incat sa nu cunoasca nici macar termenii de specialitate oarecum banali, dar sa faca “cariera politica” prin mimarea celor zise de ecologistii vestului: stopati poluarea, nu taiati padurile, vrem agricultura ecologica samd. Un ecologist de acest gen nu prea percepe diferentele dintre specii de pasari, si greu poate intelege de ce nu este bine sa se planteze pe gropile de gunoi sau pe locul fostelor paduri, niste specii de arbori din America sau de altundeva, care au potential invaziv; de fapt, nu intelege ce inseamna specii invazive. Nici asta nu este o mare bravura intelectuala. Ecologistul extrem, lipsit de pregatire in domeniul ecologiei, nu percepe cu adevarat importanta gandirii rationale, biologic-ecologice, ci face actiuni care de care mai aberante, gen plantare de stejar rosu si salcam in careva arie protejata… si mai asteapta si aplauze din partea celorlalti. Multi ecologisti sunt gata sa faca educatie ecologica, altora, fara a percepe ca nici ei nu au o astfel de educatie, si ca ar fi necesar sa se autoeduce cat de cat.
In secolul 21 este nevoie ca de aer de o simbioza reusita a ecologiei cu ecologismul. Ele trebuie sa faca front comun, iar varianta cealalta ar insemna 1. un ecologism diletant, pueril si penibil, lipsit de suportul stiintific – deci potential capabil sa distruga si mai mult mediul de viata ca rezultat al lipsei de intelegere a consecintelor propriilor ei actiuni si 2. o ecologie din ce in ce mai teoretica, lipsita de capacitate de a se face inteleasa in afara cercului de specialisti din ce in ce mai hiperspecializati segregati pe secte lipsite de comunicare intre ele, o preocupare stiintifica a carei relevanta este putin inteleasa de catre cei care decid alocarea de resurse, deci un fel de hobby personal al unor savanti. Din fericire, deja si la ora actuala multi dintre cei care se ocupa de ornitologie au preocupari si de protejare a pasarilor pe care le studiaza, la fel cu liliecii… sau cei care se intereseaza de cercetari privind fluturii, incearca sa protejeze habitatele speciilor periclitate, a celor rare, si ei sunt cei care percep cel mai concret declinul general al diversitatii biologice la nivel de peisaj. Cu toate acestea, se simte o prea mare distantare intre ecologi si ecologisti, care atat timp cat nu coopereaza mai bine intre ei, nu se poate spera formarea unei mase critice apte sa convinga si pe altii… pana la urma este o chestiune de comunicare, de management al cooperarii, de consolidare a unor legaturi partial functionale. O simbioza a ecologiei cu ecologismul ar putea aduce beneficii pentru ambele curente, o interrelationare si o sustinere reciproca. Progresul ar fi posibil daca ecologii si ecologistii ar constientiza cat de mult depinde o orientare de cealalta si cat de mare nevoie este de a lucra impreuna pentru un succes comun. De reusita sau nereusita acestei simbioze poate sa depinda nu doar studierea unor pasari, existenta sau disparitia lor,… ci ceva care ne intereseaza mult mai mult, la un nivel mult mai personal, mai uman. Oare ce sa fie asta?
PS. Acesta este un draft in care sunt incluse idei din prezentari facute de mine la cateva conferinte internationale in urma cu ani de zile… dar evident ca subiectul ar putea sa fie dezvoltat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here