Gura Dobrogei, intre istorie si biodiversitate

20 Oct 2008 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Trimite prin Email

Pentru toti cei atrasi de turismul ecologic si cel istoric, traseul format din localitatile Constanta, Ovidiu, Gura Dobrogei, Casian si Istria este unul care ar trebui marcat cu majuscule.

Iar acest lucru se datoreaza faptului ca acest traseu ofera posibilitatea ca, pe langa vizitarea Muzeului si a Cetatii Histria, turistul sa poata cunoaste secretele si specificitatea ecologica a Complexului Lacunar Razem – Sinoe si a Rezervatiei ornitologice Histria – Sinoe, incluse in marea Rezervatie Ecologica a Deltei Dunarii. Intre satul Cheia si Comuna Targusor se afla Pestera “Sf. Ioan Casian”. Pe aceste meleaguri s-a nascut si a trait unul dintre Sfintii Parinti ai Bisericii, Ioan Casian, despre care se stie ca a intemeiat monahismul in Franta, el fiind, de altfel, inmormantat la Marsilia. Istoricii au stabilit ca pestera a constituit loc de rugaciune pentru comunitatile crestine din secolele IV – X. Pare greu de crezut, dar in aceste locuri se aflau in secolul al IV-lea zeci de manastiri. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice in parte necercetate, un ansamblu de grote si adaposturi uitate. Cu totul uimitoare este indaratnicia cu care franturi de nume si de intamplari s-au mai pastrat inca in legendele si povestirile oamenilor. Spre Cheile Dobrogei se afla Pestera Liliecilor sau Grota Sihastrului. In urma cercetarilor (intreprinse mai ales de cluburile Focul Viu si Emil Racovita din Bucuresti) s-au descoperit un numar destul de mare de pesteri. Ele sunt in general de dimensiuni reduse, dar au o importanta istorica deosebita. De exemplu, in pestera La Adam s-a descoperit un sanctuar al Zeului Mitra (sec I-II e.n.). In pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei s-au gasit unelte care atesta locuirea sa de catre om inca din paleoliticul inferior. In pestera Casian a salasuit cuviinciosul Casian Romanul, sarbatorit in calendarul crestin-ortodox pe 28 februarie.
In zona Cheilor Dobrogei se gasesc urmatoarele pesteri :
- pestera La Adam
- pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei
- pestera Adapostul Randunelelor
- pestera Mare din Chei
- pestera Aven
- pestera Casian
- pestera Babei
- pestera de la cariera noua
- pestera de la Mireasa

Valoarea stiintifica a pesterii “La Adam” este cunocuta datorita faunei paleontologice, cat si resturilor de civilizatie umana: din pestera a fost scoasa la suprafata o piesa unica- un molar ce apartine lui HOMO SAPIENS FOSSILIS, cu o vechime de 100000ani i.e.n.

In pestera “Liliecilor” au fost atestate numeroase marturii ale activitatii umane, fragmente de ceramica neolitica, cat si obiecte ce apartin epocii fierului. Printre resturile fosile gasite, amintim pe cele apartinand grianului, animal characteristic faunei dobrogene. Actual pestera adaposteste colonii de lilieci, care au dat si numele pesterii: liliacul cu mustati- Myotis mistacinus, Rhinolophus mebelyi. Sursele de hrana produse in afara pesterii sunt detritusul organic adus la suprafata de apele de infiltratie, guano- dejectiile liliecilor, precum si bacteriile, ciupercile care se dezvolta pe acestea. Ele au supravietuit ca niste adevarate refugii, care le-au ferit de schimbarile factorilor abiotici de la suprafata.

Intrare in pestera Gura Dobrogei
In functie de conditiile fizico-geografice pe teritoriul judetului Constanta se gasesc concentrate un numar mare de ecosisteme, de o mare varietate, incepand cu ecosistemele terestre de stepa, silvostepa si padure sfarsind cu ecosistemele acvatice, marine si lacustre din lungul litoralului si Dunarii.
Zona stepei, cu limita superioara de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetatie superioara doar in locurile improprii culturilor pe fasiile de pasuni ori in rezervatiile naturale. Zona silvostepei ocupa spatii reduse ca suprafata in sud-vestul judetului , dar sub forma de palcuri izolate apare si pe versantii vailor abrupte. Zona de padure – ocupa, in judetul Constanta arealele cele mai restranse cca 3% din teritoriul acestuia. Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restranse . Pe calcarele jurasice, ale zonei Gura Dobrogei, cu forme variate, creste o flora calcifila variata si interesanta. Astfel de plante sunt: minuartia adenotricha, allium tauricum, gagea callieri, convolvulus lineatus.

In jurul pesterilor se dezvolta o vegetatie lemnoasa dar si ierboasa reprezenta prin speciile:
- stipa capillata (colilie)
- festuca valesiaca (parul porcului)
- Artemisia austriaca (pelinita)
- Paeonia tenuifolia (bujorul de stepa)
- Padus mahaleb (visin turcesc)

Paraul ce strabate zona are izvoare pe teritoriul comunei Cogealac, directia de curgere este de la NE spre SV, cu o lungime de 9 km, iar suprafata bazinului hidrografic este de 618 km². Este un parau cu debit redus ca urmare a precipitatiilor scazute si caracterului arid al climei. Albia paraului este neingrijita, malurile si imprejurimile acestora sunt neintretinute. Cu toate ca este zona protejata pastoritul se realizeaza in apropiere sau chiar in incinta zonei protejate. Din acest motiv, dar si din cauza utilizarii suprafetei ca loc pentru agrement, peisajul zonei se deterioreaza si vegetatia spontana nevaloroasa tinde sa ia locul celei care a adus faima rezervatiei. Relieful zonei se incadreaza in subunitatea structurala a “Dobrogei centrale”, este alcatuit dintr-un fundament cristalin peste care se asterne complexul de sisturi vergi argiloase, vizibile uneori si la suprafata, sisturile verzi sunt acoperite in buna parte de formatiuni de loess si loessoide de varsta cuaternara.
Chiar daca solul din zona Gura Dobrogei nu este supus in mod direct degradarii, acesta se realizeaza indirect prin intermediul apei si aerului. Consecintele sunt directe si grave nu numai asupra calitatii mediului ambiental, dar si asupra sanatatii oamenilor si altor vietuitoare.
Pentru a asigura biodiversitatea si protectia ecosistemelor trebuie ca habitatul sau mediul tuturor speciilor salbatice sa fie protejat si conservat, protectia tuturor speciilor sa fie garantata, dar si conservarea durabila a bogatiilor naturale, culturale, istorice.
Autor: Raluca Grigore

Bibliografie:
1. Galdeanu, Nicolae, Ecologie si protectia mediului, Bucuresti, Corint, 2007.
3. Stan, Floarea, Studiul calitatii mediului, Bucuresti, Corint, 2005.
4. Bucovala, Carmen, Educatie pentru mediu, Contanta, Exponto, 2006.

Pentru mai multe informatii despre adaposturi, arid, biodiversitate, cariera, ceramica, ciupercile, civilizatie, colonii, constanta, ecologie, educatie, flora, focul viu, fosile, grota, grota sihastrului, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.