In noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, la Baia Mare a avut loc unul dintre cele mai grave accidente de mediu din istoria europeana. Mii de oameni sufera si acum de pe urma catastrofei. Situatia cea mai dramatica se gaseste la Bozanta, se arata intr-un reportaj semnat de Keno Verseck pentru Deutsche Welle.
Acum zece ani, din iazul de decantare al firmei romano-australiene Aurul s-au scurs peste o suta de mii de tone de steril de flotatie cu un continut foarte ridicat de cianura si metale grele.
Accidentul s-a putut intimpla pentru ca iazul nu a fost amenajat corespunzator de catre firma Aurul. Digul nu a rezistat la cantitatea mare de apa acumulata dupa cateva zile de dezghet si ploi torentiale si a cedat. Potopul de otrava a inundat, mai intai, terenurile taranilor din satele invecinate Sasar si Bozanta. La Bozanta, fantanile au fost otravite. In cele din urma, valul de cianura s-a varsat in raul Sasar, si, de aici, prin Lapusel si Somes, in Tisa, distrugand complet viata acvatica pe o distanta de cateva sute de kilometri. Aprovizionarea cu apa potabila pentru sute de mii de oameni din nordul Romaniei, vestul Ucrainei si Estul Ungariei a fost intrerupta timp de cateva saptamani.
Astazi, accidentul este aproape uitat – lucru deloc justificat. Dupa dezastru, fabrica Aurul, rebotezata ulterior Transgold, a mai mers ani de zile, producand tot timpul accidente minore, pana cand, in 2005, a intrat in faliment.
Fostii proprietari australieni au parasit Romania cu buzunarele pline si fara sa plateasca nici o despagubire, pe cand mii de oameni din regiunea Baia Mare sufera si acum de pe urma existentei iazului, neinchis si neconservat nici pana astazi. Situatia cea mai dramatica se gaseste la Bozanta, unde unele efecte grave ale dezastrului incep abia acum sa se vada din ce in ce mai clar…
…Bozanta Mare, intr-o zi de duminica, dupa slujba. Preotul Ioan Pop iese din biserica si saluta pe cativa enoriasi. Intr-o vreme, el a fost reprezentantul satenilor, care s-au organizat in asociatia „Eco-Bozanta“ pentru a fi mai uniti in fata firmei Aurul. Australienii au dat ceva bani pentru modernizarea scolii si cam atat. Acum, asociatia nu prea mai functioneaza, spune Ioan Pop, dar frica oamenilor de poluare a ramas.
“Trebuie sa recunoastem, suntem o zona destul de poluata, nu numai datorita accidentului de la societatea Aurul de atunci, ci pentru ca locuim intr-o arie destul de afectata de iazurile de decantare. Pe langa iazul de la Aurul mai exista inca doua iazuri de la vechile companii miniere de stat. Poluarea exista si exista pericolul nevazut care exista probabil in apa, in sol, in ceea ce mananci pana la urma, legume, fructe, tot ceea ce consumi de acasa si apa pe care o bei. Numai cand auzi cuvantul de cianura ti se face frica”, spune Ioan Pop
Si familia Ghisa a fost la slujba, tatal, mama si cei doi copii. Acasa, Danut Ghisa, veterinarul satului, arata apa fantanii din curtea lui. “Dupa cum se vede, are si o culoare destul de dubioasa. Nu mai consumam apa din fantana. Doar la animale dam. Atat…”
Familia Ghisa locuieste la marginea Bozantei. De aici, mai sunt doar cateva sute de metri pana la iaz. Danut Ghisa are 46 de ani, este nascut in sat si lucreaza aici de 20 de ani. A mostenit de la parinti cateva hectare de pamant in aproprierea iazului. Au fost inundate si poluate cu cianura si metale grele, si, in 2001, le-a vandut la Aurul-Transgold. In gradina de langa casa a avut un bazin cu o mica crescatorie de pesti, pentru consum propriu. Nu mult dupa accident, au murit toti pestii. In spatele casei se afla livada familiei, cu mere, pere si prune. Danut Ghisa a lucrat multi ani sa creasca pomii. Acum, incetul cu incetul, mor.
“Vedeti, efectiv totul s-a uscat. Legume, de cativa ani, nu mai avem. In special sunt foarte afectate rosiile si castravetii, fiind plante mai sensibile, ajung la o anumita maturitate si se usuca…”
Danut Ghisa isi ajuta fiica Evelina la teme. Se uita cu drag la fetita sa de 11 ani. Copilaria ei in sat ar putea sa ia sfarsit curand. Actualul proprietar al fostei firme Aurul-Transgold, compania rusa Polyusgold, vrea sa reporneasca productia de aur cu cianuratie.
“Nici eu, nici consatenii nostri nu dorim redeschiderea acestei unitati. Sigur, poluarea va fi din ce in ce mai mare, si ne gandim la copii, la plante, la vegetatie, la animale, sigur, fiind in apropriere si pasunea comunala, va afecta panza freatica si in general animalele. Daca, Doamne fereste, se va porni, sper sa ne ducem de aici, alta solutie nu-i”.
Nicoleta Ghisa, sotia veterinarului, aude cuvintele sotului ei cu fata impietrita. Femeia blonda de 38 de ani nu vrea sa-si aduca aminte. O spune cu voce stinsa si cu amaraciune. “Fostii proprietari australieni nu doar ca nu au despagubit pe nimeni, dar nici macar nu au spus un singur cuvant de parere de rau. Au plecat, au luat aurul, au lasat otrava”, spune femeia.
