Mina de Uraniu de la Crucea. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”

0
79
Mina de Uraniu, crucea pe care o duc de 30 de ani mii de oameni pentru ca Cernavoda sa functioneze. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”
Mina de Uraniu, crucea pe care o duc de 30 de ani mii de oameni pentru ca Cernavoda sa functioneze. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”

La peste 30 de kilometri de pitoreasca statiune Vatra Dornei, pe Valea Bistritei, se afla localitatea Crucea, un loc unde anual sute de mineri din zona sau din intreaga tara extrag minereul de uraniu, care mai apoi ajunge procesat in reactoarele Centralei Nucleare de la Cernavoda.

Mina de Uraniu de la Crucea, aflata in Muntii Stanisoarei, in vecinatatea Masivului Rarau si a Pietrosului Bistritei, functioneaza de 30 de ani. Rusii sunt cei care au dat primele indicatii despre posibila existenta a uraniului aici. Veniti in anii 50  sa faca prospectiuni geofizice, in cautare de despagubiri de razboi, sovieticii de la societatea “Kuartit” au constatat o serie de anomali radiometrice. Au considerat zona neimportanta economic si s-au indreptat catre Baita, in judetul Bihor, de unde multi ani au exportat cantitati uriase de uraniu catre URSS.

Romanii au continuat cercetarile in zona, iar incepand cu in 1964 au fost identificate mineralizatii de uraniu in doua izvoare din zona Crucea – Botusana, localitatile sucevene unde se exploateaza uraniu. Dupa 18 ani de cercetari si explorari, in 1983 a luat fiinta Exploatarea Miniera Crucea – Botusana, cu scopul exploatarii si valorificarii minereului de uraniu.

Uraniu la Crucea exista si acum si va mai fi inca mult timp. Compania Nationala a Uraniului (CNU), care o administreaza din 1997, detine licenta de exploatare valabila pana in aprilie 2015, durata de valabilitate putand fi prelungita. Informatii clare despre cat se produce acolo intra sub incidenta informatiilor clasificate, au transmis pentru gandul reprezentantii CNU.

 

Mina de la Crucea este un adevarat bastion, intrand in categoria obiectivelor de importanta strategica. Pentru a ajunge la ea a fost nevoie sa obtinem acreditare de la Ministerul Economiei, cel in subordinea caruia se afla CNU, si aceasta doar pentru sediul administrativ. Interzise sunt si filmarile si fotografiile in perimetrul uranifer de la Crucea.

Am ajuns la Crucea intr-o zi extrem de calduroasa de la inceputul lunii august, pe un drum pe care l-am putea cataloga mai degraba forestier, decat judetean. La sediul administrativ de la Mina Crucea m-a intampinat primul interlocutor. Mi-a transmis cu amabilitate ca „discutia nu va trece foarte mult de punctele anuntate, fiind un obiectiv strategic”. Mentionez ca odata cu datele pentru acreditare a trebuit sa trimit si o serie de intrebari.

Inca de la inceputul discutiei, directorul Constantin Proboteanu a mentionat importanta Minei Crucea: „este furnizor unic pentru energia nucleara”.

Tot ce se scoate de la Crucea merge la Uzina de Preparare si Prelucrare a Minereului de Uraniu Feldioara. Pulberea sinterizabila de dioxid de uraniu produsa aici ajunge mai apoi la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitesti. Aici sunt produse pastile de uraniu care sunt transportate apoi, in conditii de maxima siguranta, la cele doua Unitati de la Cernavoda, care asigura aproape 20% din productia de energie electrica necesara consumului tarii. In fiecare an, cele doua reactoare de la Cernavoda consuma circa 5.000 de fascicule de uraniu, fiecare avand cam 20 de kilograme de pulbere.

Raport de mediu: radiatii de trei ori mai mari in zona Crucea

In raportul privind starea mediului in judetul Suceava in anul 2012, la subcapitolul dedicat radioactivitatii mediului, valorile masurate la probele de sol prelevate in zona locuita Crucea au fost „de cel mult 3 ori mai mari fata de valorile medii anuale masurate in municipiul Suceava”. Valori considerabil mai mari de radioactivitate au fost determinate si in vegetatia spontana. Autorii studiului au gasit si o explicatie: “este posibil sa se datoreze conditiilor meteo specifice din perioadele anterioare prelevarii (foarte bogate in precipitatii), ceea ce a dus la transferul poluantilor din aer in sol si vegetatie si deci la cresteri ale radioactivitatii solului si vegetatiei fata de alti ani”.

 

Mina de Uraniu, crucea pe care o duc de 30 de ani mii de oameni pentru ca Cernavoda sa functioneze. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”
Mina de Uraniu, crucea pe care o duc de 30 de ani mii de oameni pentru ca Cernavoda sa functioneze. „Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”

De mentionat, ca anul 2012 a fost unul extrem de secetos, precipitatiile in zona fiind rare.

Intrebat de acest raport al autoritatilor de mediu, directorul afirma ca toate monitorizarile lunare si anuale efectuate de CNU nu arata depasiri ale valorilor de referinta.

„Noi avem o monitorizare incepand de la plecarea minereului din Crucea si pana la statia de incarcare a lui in tren, la Argestru. Pentru apa se fac monitorizari lunare, pentru sol si vegetatie se fac anuale. Se iau valori si din halzi de steril, din ape care intra in perimetrul nostru controlat. Aici pot aparea si valori care depasesc limitele. In tot ceea ce este in afara exploatarii noastre, din masuratorile efectuate de noi si verficate de Fabrica de la Feldioara, nu sunt depasite valorile de referinta”, afirma directorul Proboteanu.

Potrivit acestuia, Sucursala Suceava, asa cum este denumita acum exploatarea miniera Crucea-Botusana, este atent monitorizata de catre autoritatile ITM, Agentia de Mediu, Gospodarirea Apelor, Compania Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN).

Dupa ce este exploatat, minereul de uraniu este incarcat in camioane, acoperit doar cu prelata, si dus la 40 de km, pana in localitatea Argestru, unde este macinat si incarcat in vagoane cu destinatia Feldioara. Directorul Proboteanu afirma, insa, ca nu sunt necesare containere de plumb pentru ca „minereul prezinta o umiditate reziduala, care nu produce praf in timpul transportului, iar acoperirea cu prelate din material cauciucat este o metoda sigura de transport, autorizata de catre CNCAN”. De-a lungul timpului, localnicii din zona, o parte dintre ei crescatori de animale si furnizori de lapte, si-au manifestat nemultumirea fata de aceasta metoda de transport.

 

Minerii de la Crucea sunt sanatosi. La unitate nu exista insa cabinet medical

Inhalarea de praf radioactiv sau consumul de apa sau alimente contaminate cu uraniu pot provoca o serie de boli mortale, printre care leucemie, dar si impotenta sau boli mintale. La Crucea, toti  – angajati din mina si localnici, unii fosti mineri, – se declara sanatosi. Nimeni nu a putut dovedi ca dupa 15 ani lucrati in mina, lucratorii de la Crucea si apropiatii lor sunt mai bolnavi decat restul lumii. Nici de silicoza, o boala specifica minerilor, nu prea vorbesc.

Anual, angajatilor li se verirfica starea de sanatate prin investigatii clinice si  analize de laborator. Totodata sunt monitorizati in privinta expunerii la radiatii.

CNU ne-a transmis scris si prin vocea directorului Constantin Proboteanu date din studiul anual de anul trecut privind “Starea de sanatate a salariatilor de la Compania Nationale a Uraniului “, unde se arata ca indicele de morbiditate (calculat prin raportul dintre numarul bolnavilor depistati si totalul persoanelor investigate) a scazut de la 26,07 in anul 2011 la 25,18 in 2012. „De fapt bolile care au fost diagnostigate in cadrul companiei sunt boli care afecteaza intreaga populatie a Romaniei”, concluzioneaza acesta.

 

Constantin Proboteanu, director Exploatarea Miniera Crucea-Botusana / Foto: Mihaela Stoica

Tot anual sunt monitorizati medical un numar de aproximativ 50 de pensionari,  fosti lucratori ai unitatii.

In ciuda monitorizarilor, la Crucea, atat la mina, cat si in localitate, nu exista de cativa ani cabinet medical.

“Noi avem, la nivel de companie, organizata o structura medicala cu specialist de medicina muncii, psiholog, cu asistenti care efectueaza anual examinarea clinica si de laborator a intregului personal”, explica directorul de la Exploatarea Miniera Crucea, Constantin Proboteanu.

Il intreb despre situatiile in care un miner are nevoie de ingrijire medicala de urgenta sau de aparitia unor situatii exceptionale, precum explozia din subteran din urma cu doi ani in care si-a pierdut viata un miner. “Am lucrat in unitati miniere in care existau acele cabinete. Nu spun ca nu sunt eficiente, dar reactia este aceeasi. Acum, prin sistemul asta SMURD este mult mai eficient. La noi se fac cursuri de ajutor pentru intregul personal. Daca se intampla un accident, Doamne fereste, noi deja avem oameni care sa reactioneze, iar SMURD-ul ii asteapta la gura galeriei. Interventia este mult mai eficienta in acest fel”, detaliaza Constantin Proboteanu, de profesie inginer, care afirma cu mandrie ca, din 1986, de cand lucreaza, a trecut prin toate minele din bazinul Dornelor – de cupru, fier, mangan, uraniu.

La mina de la Crucea sunt 12 salvatori antrenati si autorizati pentru situatii de urgenta in subteran. O parte dintre ei desfasoara in paralel si activitatea de miner.

Pensionari dupa 15 ani de munca

La mina de uraniu sunt 693 de salariati, aproximativ 45% sunt mineri care isi desfasoara activitatea in zona I de expunere la radiatii. Alaturi de acestia isi desfasoara activitatea in subteran o serie de alte categorii profesionale: artificieri, dulgheri mina, electricieni, insotitor de tren mina, masinisti, masuratori R, lacatusi mina, si altii. Toti angajatii sunt din zona.

Potrivit datelor CNU, in prezent, la angajare, un miner (vagonetar) fara vechime in munca, poate avea un salariu brut  de 2740 lei. Dupa cursuri de formare profesionala pentru meseria de ajutor miner sau miner, poate ajunge la un salariu brut de 3470 lei.

Dupa 15 ani lucrati in mina de uraniu, minerii au posibilitatea sa se pensioneze. „Sunt putini mineri care depasesc o vechime de 20 de ani pentru ca, desi  noi nu am depistat nicio boala profesionala pana acum, meseria in sine si munca in mina este una cu pericole mari si conditii deosebite – incepand de la cel care sufera de claustrofobie, la cel care nu suporta intunericul. Este si umiditate foarte mare. Sunt conditii grele de munca, putini isi permit sa faca lucrul asta sau au deschiderea de a  face astfel de munci si atunci, dupa 20 de ani lucrati, fiecare vrea sa se odihneasca”, explica directorul de la Crucea.

Cel mai batran miner are putin peste 40 de ani. Constantin Proboteanu spune ca aici au venit sa lucreze si mineri  din exploatarile din Bazinul Dornelor care au fost inchise.

In ciuda evolutiilor tehnologice, minereul de uraniu se extrage in continuare ca acum 30 de ani. De baza sunt tarnacopul, picamerul, lopata si roaba. „Conditiile geominiere nu au permis folosirea niciunei tehnologii. In abataj, aproape ca se strecoara un om. La sectiuni de un metru si jumatate pe doi nu poti sa lucrezi decat cu metode, din pacate, ancestrale. Asta nu insemana ca nu a fost deschidere pentru imbunatatirea efectiv a lucrului la abataj”, explica directorul.

Se simte uraniul? Directorul de la Crucea spune ca nu si catalogheaza afirmatiile unora, care spun ca minereul de uraniu provoaca somnolenta, drept povesti. „Uraniul se determina doar prin masuratori. Am intrat de atatea ori in mina si nu am simtit nimic. Conditiile de subteran nu sunt aceleasi cu cele de suprafata. Starea de somnolenta poate proveni de la oboseala, de la concentratia de oxigen, care in mina este fluctuanta”, argumenteaza el.

„Cei de aici ne invidiaza ca lucram la mina”

Pe Iulian Fonoage (39 de ani) si Corneliu Enachescu (35 de ani), mineri salvatori in pragul pensiei, i-am intalnit tot la sediul administrativ al minei. Echipati in salopete rosii, cu numele lor scris pe ele, si cu casca de miner in cap, se intorceau bucurosi de la testarea pe care o dau o data la doi ani pentru specializarea de salvator in mina. Voiosi ca au trecut cu bine, amandoi spun repede ca sunt aproape pensionari.

 

Salvatorii Iulian Fonoage si Corneliu Enachescu / Foto: Mihaela Stoica

Daca Corneliu este hotarat sa iasa la pensie, Iulian inca se mai gandeste. Motivul: pensia ar fi de 30- 40% din salariul lui. „Am salariul de incadrare de 1.600 si ceva, e indemnizatia de salvare, mai sunt tichetele de masa in valoare de aproape 200 de lei pe luna, suplimentul de hrana rece este si el de 200, depinde de cat muncesti. Pot ajunge la 2.200 – 2.500”, afirma Iulian in timp ce se scarpina la ceafa ganditor. Considera „dramatic” sa castige o pensie de aproape 1.000 de lei, pe care si-a calculat-o chiar el pe baza vechimii, consultand actuala lege a pensiilor.

Desi mai „varstinc”, Iulian nu are inca copii, dar se gandeste la asta. Corneliu se lauda insa cu cea mai mare bogatie a lui: un baiat de 5 ani si o fetita de trei.

„Sunt colegi care au iesit la pensie pe la 35 de ani, iar la scoala cand copiii lor spun ca tatal este pensionar, li se pune automat intrebarea: ‘Dar ce are, e bolnav?’. Si copilul le spune si el: ‘Nu, a fost miner‘”, relateaza Iulian cu umor ce aude des din gura prietenilor lui, tatici pensionari.

Atat Iulian cat si Corneliu spun ca iesirea la pensie dupa doar 15 ani „a fost unul dintre avantajele majore ale acestei mine”. Ii intreb si de dezavantaje. Imi raspund rapid: umiditate, praf, radioactivitate. Cand spune radioactivitate, Iulian precizezaza imediat ca „totul este insa sub control” si ca nu sunt cazuri cazuri de leucemii, „poate doar trei in treizeci de ani” si nici nu a aparut inca „vitelul cu trei picioare sau gaina cu sase oua”.

Mina si „moldovenii”: „80% din populatie era beata in ziua de salariu”

Precum  in multe alte zone ale tarii, si la Crucea e o acuta criza de locuri de munca, mina fiind singura sursa de venit. De la inceputul anului au fost inregistrate un numar de 302 cereri de angajare.

„Cei de aici ne invidiaza ca lucram la mina, pentru ca avem un salariu constant. Cand plecam din localitate, insa, toti ne intreaba daca nu ne e frica de moarte. Apoi ne spun ca ar trebui sa fugim de aici. Doctorul a fugit de aici, dar noi unde sa fugim?”, se intreaba retoric Cornel.

 

Corneliu Enachescu / Foto: Mihaela Stoica

Potrivit acestora, daca un miner respecta regulile de baza, poate trai mult. „Sa nu bea in exces si a doua zi sa mearga la mina. Sa nu fumeze, sa se alimenteze corect inainte sa intre in mina, sa nu manance acolo. Daca ai burtica plina, organismul reactioneaza altfel la fluxul de radiatii, are energie cu ce sa il respinga”, sustine Iulian. Cornel il completeaza, dand un exemplu de „viata ordonata”: „tatal lui Benone (coleg de al lor n.r.) care a lucrat in mina peste 30 de ani si acum are vreo 80 si ceva de ani”.

Mai in gluma, mai in serios, cei doi mineri isi aduc aminte de copilarie, cand „80% din populatie era beata in ziua de salariu”. „Acum sunt cazuri izolate. Au si mai multe activitati, au si acces la tehnologie. Inainte socializau foarte mult, la pahar, in exces. Stiti si dumneavoastra ca asa se spune despre moldovenii, ca sunt mai bautori”, afirma razand Iulian.

La ei, mineritul vine din familie. „Mama lui a lucrat din 1965 si tatal meu din 1969, chiar de cand a inceput aici mineritul, la prospectiuni. Ei au fost pionieri, ca in Vestul Salbatic”, mentioneaza Corneliu, ai carui parinti, originari din Dambovita, s-au intors la pensie in locurile natale.

Prima zi in mina: „Groaznica”

Iulian isi aminteste cu groaza de ea. „Am spus ca nu ma voi mai intoarce. Ma intrebam cine m-a pus. Copil fiind, mai intrasem eu prin unele galerii care fusesera scoase din exploatare, dar ce am gasit in prima zi de munca a fost cu totul altceva. Mai grea a fost prima saptamana, dupa care a intervenit obisnuinta”.

Daca ar putea sa intoarca timpul inapoi, nu ar mai intra niciodata in mina si si-ar termina studiile. A avut „ceva tentative de studii superioare – un an la Facultatea de Constructii si un an la Automatica”. L-a luat insa valul distractiei din Capitala, iar parintii l-au adus acasa. A plecat in armata pentru a se „cumintii”. „Asa m-am maturizat. M-am intors din armata. Nu prea aveam alternative si am ales mina”, spune el. S-a angajat la mina cu speranta ca va gasi altceva. „Eram tanar atunci, nu ma gandeam eu ca in 2013 o sa fiu in pragul pensionarii. Acu zambesc, pensionar la 40 de ani. Mi s-ar parea jignitor sa mi se spuna ca sunt batran, totusi”, adauga el in timp ce se joaca de zor cu casca.

Daca Iulian inca se  gandeste daca sa iasa sau nu la penise, Cornel e ferm. „La anul ies la pensie. M-as putea duce in afara sa lucrez. Gasesc si aici, daca vreau. Nu trebuie sa imi mananc sanatatea in mina. Imi ajung 15 ani, zi de zi”.

Iulian spune ca mina Crucea le-a oferit multora siguranta financiara, chiar daca „nemultumirile sunt multe, ca peste tot”. „Altceva nu prea ai aici, doar sa culegi ceva fructe de padure, bureti si lemn. Nu sunt locuri de munca. Zona asta, pe o raza de 30 de kilometri, mineri sau pensionari, depind de sursa asta de bani cash. A fost si perioada aia cu credite usoare, iar multi au facut derapaje”, explica minerul Iulian Fonoage.

 

Iulian Fonoage / Foto: Mihaela Stoica

Dincolo de prietenia care ii leaga de zeci de ani si de faptul ca sunt colegi de munca, cei doi sunt si vecini de bloc. Stau la „Interventii”, asa este denumit blocul lor, pentru ca minerii salvatori au fost grupati in el tocmai pentru a fi mobilizati repede la situatiile de urgenta.

Saptamanal fac ore de instructaj de salvare in timpul liber, pentru care primesc indemnizatia de cateva sute de lei, pe care Iulian o considera „motivationala”.

Dupa ce vor participa la sarbatorirea a 30 de ani de exploatare de uraniu la Crucea, la sfarsitul lunii august, cei doi mineri salvatori pleaca in concediu. Mineri de la Crucea au 50 de zile lucratoare de concediu pe an. „Eu o sa ma duc la meciul de la Bucuresti cu Romania, Ungaria si Turcia. Si apoi voi vedea”, spune Iulian, care se declara moldovean „stilisit”, pentru ca tine cu Steaua.

Si-au simtit vreodata viata in pericol? „Nu prea”, spun ei. „In subteran nu prea te gandesti la asta, iar efectiv minerii care lucreaza se simt in mediul lor. Cum e la zugravi, sa ii spun asa. Important e sa respecti normele minime. Si astea au fost facute in urma accidentelor”, precizeaza Cornel.

La Mina de la Crucea au avut loc 19 accidente mortale, in care si-au pierdut viata 19 oameni. Primul a avut loc in 1979, ultimul in 2011, cand, un miner in varsta de 42 de ani, tata a trei copii, a decedat dupa ce a efectuat gresit o explozie controlata, uzuala. Accidentul a avut loc noaptea, in schimbul trei. Ulterior, Compania Nationala a Uraniului a decis ca minerii sa lucreze in doar doua schimburi de 6 ore pe zi / 30 de ore pe saptamana pentru cei care lucreaza in zona I de radiatii si de 7 ore pe zi / 35 de ore pe saptamana pentru cei care lucreaza in zona a doua.

 

Viceprimarul „dezminte” mitul fostului miner caruia i-au cazut dintii

Cum edilul comunei tocmai plecase in concediu in ziua in care am fost la Crucea, treburile localitatii au ramas in seama viceprimarului la al doilea mandat, Constantin Prahuza (60 de ani), fost mecanic la mina de fier si cupru de la Gura Humorului.

„Minele astea au fost un venit pentru comuna, ele au ridicat-o. S-a trait foarte bine. Cu timpuri in urma, cand se lucra pe uscat, a aparut silicoza aia. Dar pe urma nu au mai fost probleme”, afirma el „sincer”.

Dezminte cazul unui fost miner de la Crucea care a marturisit presei ca i-au cazut dintii de la uraniu: „S-a batut cu unu care i i-a spart”.

Potrivit acestuia, uraniul este mai periculos cand este prelucrat, nu cand e scos din mina. „La noi, daca se imbolnaveste unul, se spune ca din cauza uraniului, dar nu e asa”.

Intrebat de ce a fugit medicul de la dispensar, viceprimarul raspunde promt: „avea niste datorii pe la Casa (CNAS n.r.). Acum am discutat sa vina altul”.

 

zona Crucea / Foto: Mihaela Stoica

Marturia unui fost miner: Am avut colegi care au plecat de aici si au murit rapid, unii de cancer

Pe domnul Rizea l-am gasit in barul ce strajuieste drumul ce urca spre mina. A fost artificier cu state vechi la mina de uraniu. Incepe sa imi povesteasca despre experienta pe care a trait-o dizlocand cu ajutorul dinamitei mii de tone de roci in cautare minereului de uraniu. Imi spune ca, desi a lucrat „17 ani la mina, nu este bolnav de nimic” si se simte „inca” bine.

„Cred ca norocul meu a fost ca nu am plecat de aici din Crucea. Am avut fosti  colegi care dupa pensionare au plecat din localitate spre zonele unde s-au nascut si au murit rapid, unii bolnavi de cancer. Nu stiu! O fi vreo legatura, habar nu am! Restul povestilor ce se spun despre minerii de la Crucea sunt legende, ca «cica trebuie sa tina o lada de uraniu sub patul unde dorm ca sa le fie bine». Le auzeam la televizor spuse si ma prapadeam de ras”, spune fostul minier.

 

Singurul pericol pe care il vede artificerul in exploatarea uraniului este legat de generatiile viitorare. „Cred ca minerii acumuleaza o cantitate de iradiere care nu se vede asupra lor, ci asupra copiilor lor. Se produc niste mutatii. De altfel, in zonele unde se exploateaza uraniul cazurile de cancer sunt mult mai raspandite”, ne spune el in surdina. Apoi, brusc, incepe sa rada: „Imi aduc aminte de o alta legenda a jurnalistilor care au trecut pe aici in cautare de senzational, «cica minerii nu mai pot sa faca copii si sa faca dragoste». Mergeti la inceputul anului scolar sa vedeti cat de plina este curtea scolii cu plodaraie. Doar nu au venit altii sa le faca femeilor de aici copii. Sunt multe adevaruri, dar sunt si mai multe legende legate de uraniu”, spune cu zambetul pe buze fostul artificer.

Dupa o scurta perioada de liniste incepe sa isi varse supararea pe cei care conduc mina. „Fac multe porcarii, numai de mineri nu au grija. In loc sa le mai puna ceva la salariu, acum au ajuns sa le faca salopete personalizate, le scrie pe salopete numele fiecarui minier. Mai bine le crestea putin salariu, ca se cunostea”, iar apoi tace brusc ca sa nu il auda cineva.

La intrebarea mea cu ce se mai ocupa oamenii prin zona, domnul Rizea ridica din umeri oftand, apoi lasa capul in jos si spune usor: „cu nimic”. „Alta industrie pe aici nu mai exista, se mai facea un ban cu lemnul, dar numai merge asa. Desi vedeti ca intreaga zona e superba, pe aceasta vale a Bistritei, e si apa si munte, dar turismul e mort. Toti cand aud de uraniu fug mancand pamantul. Nu se pune problema de turisti”, apoi se uita in jur, saluta pe toata lumea si pleaca sa isi cumpere paine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here