Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, a anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ca autoritatile vor lua in sfarsit o masura anuntata cu perseverenta in ultimii ani, dar niciodata asumata: interzicerea pescuitului industrial in Delta Dunarii. Adorata de unii, contestata cu la fel de multa vehementa, masura pare a contra-zice recomandarile europene si internationale despre felul cum se administreaza o Rezervatie a Biosferei.
pescuit industrial
Interzicerea pescuitului industrial in Delta Dunarii inseamna restrictionarea totala a acestei activitati. Cu alte cuvinte, in Delta se va mai pescui foarte putin. Localnicii vor mai avea voie sa pescuiasca doar cateva kilograme de peste pe zi, pentru hrana personala, iar pescarii sportivi vor fi mult mai strict monitorizati. Celebrele capturi de sute de kilograme si cherhana-le-le pline vor trebui sa devina o amintire. Cel putin asta este viziunea autoritatilor, care pregatesc o ordonanta de Guvern in acest sens. Masura va fi luata intr-o ultima si disperata incercare de a stopa braconajul salbatic ce a pus stapanire din 2005 incoace si care a scapat de sub orice control: in fiecare zi, tone de peste sunt scoase din Rezervatie, ajungand pe piata neagra, fara ca statul sa vada vreun ban pentru resursa exploatata.

Povestea incepe in anii „90, o data cu inchiderea, una cate una, a „perlelor” industriei tulcene. Sute, poate mii de tulceni disponibilizati s-au intors acasa, in satele de bastina din Delta si, in lipsa de alt loc de munca, au inceput sa pescuiasca. Ani in sir a fost haos in Rezervatie, pescarii facand prapad. Traiti la oras, muncitori in fabrici si uzine, au uitat respectul pentru resursa pe care il au pescarii batrani si au praduit totul. Evident, nimeni nu s-a ocupat de paza, de repopulari, de investitii de mediu. Totul s-a oprit in 2002, cand, in urma unei decizii indelung contestate, statul a decis concesionarea activitatii de pescuit din Delta Dunarii. Toata lumea a sarit ca arsa cand 19 firme au castigat licitatiile si s-au apucat de pescuit organizat in Rezervatie. In ciuda scandalurilor, majoritatea purtate la televizor, contestatarii nu au putut dovedi nimic ilegal in aceste contracte, atribuite „pe gura” ba lui Adrian Nastase, ba lui Ion Tiriac, ba printului Sturdza. Concesionarii au fost obligati prin contract la paza asupra resursei, la repopulari masive si la investitii de mediu (de tipul dragarilor). Statisticile arata ca in acei ani braconajul s-a redus aproape de tot, braconierii preferand, ca sa nu moara de foame, sa lucreze pentru concesionari. Studiile efectuate de diverse institute de cercetare in Delta au aratat ca si resursa incepuse sa-si revina, crescand efectivele la mai toate speciile. In plus, statul incasa cateva sute de mii de euro anual din redevente, dupa ce ani in sir nu colectase un ban. Totul s-a terminat printr-o decizie politica in 2005, cand guvernul adus la putere de Traian Basescu a decis rezilierea concesiunilor si exploatarea resursei la liber. Retelele de braconaj s-au refacut aproape instantaneu, iar de atunci se pescuieste salbatic in toata Rezervatia. Braconierii au atacat in mai multe randuri chiar autoritatile care incercau sa le confiste pestele.

STRATEGIA DE LA SEVILLA
Interzicerea de tot a pescuitului a fost vazuta in ultimii ani ca solutia extrema pentru a scapa de braconieri. E simplu pe hartie, dar cum poti controla asta in sute de mii de hectare de luciu de apa, cand statul nu are oameni, barci rapide si resurse pentru a controla Delta? In plus, preve-derea se bate flagrant cap in cap cu Strategia de la Sevilla privind rezervatiile biosferei, care sti-puleaza ca activitatile economice nu trebuie interzise, ca in parcurile nationale, ci trebuie sprijinite, pentru ca populatia din zona sa se poata dezvolta cot la cot cu protectia naturii. Este un document de care par sa nu fi auzit ultimii guvernatori si ministri ai Mediului.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here