Smogul blochează un oraş de 11 milioane de locuitori din China. Vizibilitatea a scăzut sub 10 metri

De la apariția epidemiei cu Coronavirus de tip nou comunitatea științifică și întreaga lume a căutat răspuns la întrebarea „De ce?”.  De ce unele categorii de vârstă sunt mai afectate decât altele? De ce unele regiuni (nici măcar state) sunt mai afectate decât altele ca număr de cazuri și proporție de cazuri grave și decese?

S-au invocat pe rând starea sistemului imunitar diferit la diferitele categorii de vârstă (dar asta nu explică lipsa de cazuri grave și proporția mică de îmbolnăviri la copiii sub 9 ani), obiceiurile culturale diferite de la o țară la alta, dar tot copiii erau categoria care nu se încadra în explicație (obiceiurile lor de igienă nefiind tocmai instalate, mai ales la vârstele cele mai fragede, după cum bine știu părinții și educatorii). Un factor care explică distribuția geografică și demografică a cazurilor grave și numărului total de cazuri este gradul de cronicitate al expunerii la poluare, în special la poluarea cu PM 2.5 de origine industrială (de câți ani respiră aer viciat persoanele bolnave).

În acest context pandemic și pe fondul îngrijorării generalizate la nivel mondial, am analizat hărțile recente cu privire la scăderea poluării în zonele aflate în izolare/carantină generalizată din ultimele luni. Am început cu Wuhan, una din zonele cele mai industrializate ale Chinei, intens poluată, arătată deseori cu degetul pentru calitatea execrabilă a atmosferei. În directă corelare cu încetinirea sau stoparea activităților industriale și cu dispariția traficului, ca urmare a stării de urgență declarate de guvernul de la Beijing, s-a văzut rapiditatea cu care sistemul atmosferic a reacționat, aerul s-a curățat în termen de câteva săptămâni, recăpătându-și aspectul si calitatea chimică normală.

A urmat Italia, unde numărul mare de cazuri a dus la instalarea rapidă a izolării populației. Nordul Italiei este notoriu pentru gradul ridicat de poluare cu NOx (oxizi de azot), dar și cu particule fine în suspensie (PM10 și PM 2.5). Acestea sunt produse și agravate tocmai de produșii toxici generați de arderea de combustibili fosili de tip păcură, arderea incompletă a carburanților auto (la statul în trafic, de pildă), dar mai ales arderea deșeurilor de plastic de toate tipurile. PM 2.5, în special, afectează sistemul respirator, efectele fiind cu atât mai grave cu cât expunerea este una de lungă durată.

Persoanele expuse la poluarea aerului pe termen lung sunt mai predispuse la forme grave de COVID-19, comparativ cu cele care trăiesc în zone mai puțin poluate. Astfel, am identificat o corelație între numărul mare de cazuri grave de CoViD-19 apărute în Mulhouse-Franța, Bergamo-Italia, Wuhan-China și expunerea cronică la pulberi ultra fine (PM 2.5) de origine antropică. 

Comunitatea științifică trăsese deja numeroase semnale de alarmă cu privire la consecințele serioase pe care poluarea atmosferică le are asupra sănătății umane, în special acutizând și cronicizând patologii bronho-pulmonare, afecțiuni inflamatorii etc. Efectul PM10 și PM2.5 este unul cumulat, datorat atât prezenței corpilor străini, adică a pulberilor în plămâni, cât și datorat virusurilor și substanțelor chimice reținute sau adsorbite pe particule, substanțelor chimice cu rol cancerigen precum dioxine, furani, PCB, compuși organici volatili sau gazelor toxice precum oxizi de azot, ozon troposferic, hidrogen sulfurat etc. 

Remarcăm cu îngrijorare numărul uriaș de decese și cazuri severe din regiunea Lombardia (coloana 4 și 8 – număr total de morți raportat la numărul de cazuri) și neputința medicilor din unul dintre cele mai competente sisteme medicale din lume de a ameliora starea acestor bolnavi.

Sursa: https://www.worldometers.info/coronavirus/  – captură de ecran din 18.03.2020

Acești bolnavi intră în detresă respiratorie (insuficiență respiratorie acută cu sufocare) din cauza reacției inflamatorii produse de răspunsul imunitar al propriului organism la infecția virală. Ceea ce este neobișnuit este gravitatea acestei inflamații și răspunsul prea scăzut la tratament.

Din păcate, explozia cazurilor severe și netratabile, începând cu sfârșitul lunii februarie, vine după o poluare severă în zona de nord a Italiei cu emisii de oxizi de azot și cu PM 10 și 2.5. Această poluare a atins vârful în perioada ianuarie-februarie, fapt remarcat de un studiu recent realizat de Societatea Italiană pentru Medicina Mediului (SIMA), în colaborare cu Universităţile din Bari şi Bologna. Conform studiului, ”există o legătură între concentraţia de particule PM10 din atmosferă peste limita admisă, din perioada 10-29 februarie, şi numărul de cazuri de persoane infectate cu SARS-CoV-2”, iar unul dintre autori afirmă: ”Particulele poartă virusul, cu cât sunt mai multe cu atât crează o autostradă de contaminare” (Gianluigi de Gennaro – Universitatea din Bari), citat de Rai News și de Adevărul. 

Sursa: European Space Agency, ESA, 13 martie 2020. Situația concentrațiilor de oxizi de azot în Europa.

Această corelare directă ne-a făcut să analizăm mai îndeaproape harta distribuției cazurilor severe de CoViD-19 declarate, în comparație cu harta poluării cu PM 2.5. La prima vedere se evidențiază zona de est a Chinei (regiunea Hubei și regiunile învecinate), dar și nordul Italiei – zone poluate cronic cu pulberi PM10 și PM 2.5.

Sursa: https://media.mehrnews.com/d/2018/01/20/4/2693664.jpg  – media globală anuală modelizată pentru PM 2.5. Se poate observa că zona de sud a României, inclusiv Bucureștiul, are concentrații similare cu nordul Italiei (26-35 ppm PM2.5/m3 aer)

Un observator neavizat ar spune că există concentrații mari de pulberi fine deasupra Africii, în Peninsula Arabă și în Estul Chinei, fără ca acolo să existe situații de aceleași proporții cu cea din Lombardia sau Wuhan. Ar avea dreptate. Sateliții de observație nu fac distincția între pulberile produse antropic și cele iscate natural, de vânturile care antrenează praful din marile deșerturi ale Globului: Sahara, în Africa, Gobi în SE Chinei și marile întinderi de dune din Peninsula Arabă.  Odată eliminate aceste mase naturale, se remarcă ușor corelația între epicentrele cu număr mare de cazuri grave raportate la numărul de cazuri și poluarea cronică cu oxizi de azot și PM 2.5 de origine antropică. 

Sursa: https://geology.com/records/largest-desert.shtml 
După corelările pentru Wuhan și Italia, urmează cazurile din Africa: Egipt, Maroc, Africa de Sud, dar și Africa ecuatorială  unde CDC indică prezența unui număr de cazuri în creștere.

Pentru Iran, al treilea stat puternic afectat de coronavirus în termen de număr de cazuri și proporția de cazuri grave, nu avem context cultural, nici informații cu privire la industrie, neputând separa pulberile naturale de origine arabă sau sahariană de cele industriale sau provenite din arderea produselor petroliere sau deșeurilor.

În cazul Franței, s-a înregistrat un număr mai mare de cazuri de CoViD-19 în departamentul Haut-Rhin din Alsacia, cei mai mulți pacienți gravi fiind înregistrați la Mulhouse (Haut-Rhin), unde funcționează un incinerator de deșeuri controversat din pricina numeroaselor defecțiuni tehnice și vicii de construcție pentru care a fost amendat constructorul în 2011.

Pentru Italia am putea adăuga la cocktailul ucigaș și prezența celui mai mare incinerator din Europa la Brescia, adică la numai 40 km est-sud-est de Bergamo – oraș catacombă pentru epidemia cu coronavirus în Europa. În această zonă în perioada de primăvară se manifestă în forță un ciclon (numit ciclonul Azorelor) care menține aerul provenit de deasupra Romei și Bresciei peste Bergamo, Milano și Torino. Masa de aer poluat este blocată de bariera Alpilor, și stagnează peste orașe. Avem suspiciunea că în Bergamo numărul mare de cazuri grave este cauzat cel puțin parțial de poluarea cu oxizi de azot și PM2.5, care transportă molecule extrem de toxice provenite de la instalația de valorificare energetică, respectiv incineratorul din Brescia. 

Sursa: https://waqi.info/ro/, 20 martie 2020.

Ca să extrapolăm la situația românească, avem motive să ne exprimăm îngrijorarea pentru populația din București, Iași și Brașov unde poluarea cronică cu PM 2.5 constituie un factor agravant pentru evoluția celor care contractează virusul.

În consecință, la contextul epidemiologic deosebit de complex pentru noul Coronavirus, care ia în calcul demografia, obiceiurile culturale și sub-culturale, factorii climatici și meteorologici (temperatura și umiditatea sunt factori importanți în determinarea rezistenței virusului în mediu), factorii intrinseci, mutaționali ai patogenului se adaugă și factorul poluare cu particule ultrafine PM2.5 de origine industrială. 

Autoritățile trebuie să ia serios în considerare posibilitatea unor focare de cazuri grave în zonele poluate timp îndelungat cu oxizi de azot, PM 10 și PM 2.5, în special zonele aflate sub incidența emisiilor provenite din arderea deșeurilor. Pentru aceste zone trebuie adoptate măsuri mai stricte de detectare și izolare a purtătorilor de coronavirus în aceste zone și de stopare a activităților de ardere a deșeurilor, indiferent de forma acestora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here