Deplasarea fortata devine tot mai complexa, iar tarile in curs de dezvoltare se straduiesc sa gazduiasca majoritatea refugiatilor din lume, semnaleaza Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNCHR), joi, cand se implinesc 60 de ani de la adoptarea Conventiei de la Geneva.
Conventia ONU privind statutul refugiatilor a fost adoptata oficial la 28 iulie 1951 pentru a rezolva problema refugiatilor din Europa dupa Al Doilea Razboi Mondial. Acest tratat international ofera o definitie a refugiatului – o persoana cu o temere bine intemeiata de persecutie pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica – si precizeaza drepturile si obligatiile refugiatilor si tarilor gazda. Servind drept baza juridica pentru activitatea UNHCR, acesta a permis agentiei sa ajute milioanele de persoane dezradacinate in a-si construi o noua viata in decursul ultimilor 60 de ani.
‘Astazi, Conventia ramane in continuare piatra de temelie a protectiei refugiatilor, adaptandu-se la sase decenii de schimbari masive si confruntandu-se cu provocari fara precedent’, arata UNHCR, intr-un comunicat remis joi agentiei MEDIAFAX.
Cauzele pentru deplasarea fortata se inmultesc, a declarat Inaltul Comisar ONU pentru Refugiati, AntĂłnio Guterres. ‘Oamenii sunt nevoiti sa fuga nu doar din calea conflictelor si de persecutiei, ci si de saracie extrema si de impactul schimbarilor climatice. Acesti factori devin din ce in ce mai interdependenti’, a mai spus oficialul.
In Somalia, din ianuarie pana in prezent, peste 170.000 de oameni au fugit in tarile vecine, din cauza foametei, secetei si nesigurantei. De asemenea, pana la un milion de persoane, refugiati si solicitanti de azil, dar si migranti economici au plecat din Libia, in cautarea unei vieti mai bune in alta parte.
‘Avem nevoie de frontiere sensibile la protectia acestor persoane. In acelasi timp, trebuie sa gasim metode inovatoare pentru a umple golurile din ce in ce mai clare din sistemul de protectie internationala si sa promovam toleranta si incluziunea, decat teama si suspiciunea’ a declarat Guterres.
Patru cincimi din refugiatii din lume traiesc in tarile in curs de dezvoltare, iar crizele recente din Somalia, Libia si Coasta de Fildes au adaugat la aceasta povara.
In timp ce Africa de Est se lupta pentru a face fata celei mai grave secete din ultimii 60 de ani, Kenya, Etiopia si Djibouti gazduiesc aproape 450.000 de refugiati somalezi – iar cifrele sunt in crestere. Tunisia si Egipt au primit cea mai mare parte a exodului din Libia, pe fondul turbulentelor primaverii arabe. Abia iesita din anii de razboi civil, Liberia ofera refugiu la peste 150.000 de ivorieni care au fugit de violenta post-electorala si situatia inca incerta din tara lor de origine.
Prin comparatie, cele 27 de tari ale Uniunii Europene au primit putin peste 243 de mii de cereri de azil de anul trecut la un loc, sau aproximativ 29 la suta din totalul la nivel mondial.
‘Europa le este datoare acestor oameni, tuturor refugiatilor cu respectarea valorilor Conventiei din 1951’, a spus Inaltul Comisar, mentionand ca Uniunea Europeana are capacitatea de a-si creste responsabilitatea fata de refugiati si solicitantii de azil.
‘In prezent, un sistem cu adevarat comun ramane formulat, avand in vedere faptul ca persista diferente semnificative intre statele membre in ceea ce priveste conditiile de primire si tratare a solicitantilor de azil. Speram ca cea de-a 60-a aniversare a Conventiei privind statutul refugiatilor va da un impuls crearii unui adevarat sistem european comun de azil. Europa ar putea face, de asemenea, mai mult pentru relocarea refugiatilor’, a afirmat Guterres, referindu-se la procesul prin care refugiatii aflati intr-o tara, de obicei in curs de dezvoltare, sunt relocati permanent in alte tari, de obicei in lumea dezvoltata.
Danemarca a fost primul stat care a ratificat Conventia din 1951. In decurs de 60 de ani, 148 state (trei sferturi din natiunile lumii) sunt parti la Conventie si / sau la Protocolul din 1967. Nauru este cea mai recenta, care a aderat in luna iunie a acestui an. Dar exista in continuare parti ale lumii – mai ales Asia de Sud si de Sud-Est si Orientul Mijlociu – unde majoritatea statelor nu au ratificat Conventia.
