Infrac?ionalitatea contra mediului înconjur?tor este în cre?tere
Proprietarii de pădure, hăituiţi de autorităţi şi de „băieţii deştepţi”
Proprietarii de padure, haituiti de autoritati si de „baietii destepti”
Proprietarii de padure, haituiti de autoritati si de „baietii destepti”

Un proprietar de padure acuza autoritatile statului ca nu fac mai nimic pentru a proteja fondul forestier, ba chiar creeaza, prin birocratie, premisele prin care incurajeaza taierile ilegale. In conditiile in care in Romania se taie 3 hectare pe ora (n.n. – potrivit unui studiu Greenpeace), Alexandru Mihailescu vorbeste despre un „sistem” de tip mafiot care ii determina pe cei care detin paduri si vor sa le conserve sa renunte la dreptul de proprietate in favoarea unor persoane interesate de exploatarea in masa. Alexandru Mihailescu si sora lui au grija de peste 1.000 de hectare de padure in zona Runcu, judetul Dambovita, proprietate a mamei lor, Maria Nicola Antoaneta Mihailescu, descendenta lui Stefan Racovita Voda.

„Legatura familiei noastre cu aceasta padure este de circa 150 – 200 de ani, echivalenta cu durata de viata a fagului – desi fagul uneori traieste pana la 300 de ani. Totul depinde de modul in care dorim sa percepem lucrurile. Nu doresc decat respectarea dreptului de proprietate, respectarea si aplicarea legii. Aici nu este vorba de cui ii sunt incalcate drepturile, ci de existenta acestor incalcari. Nu suntem singurii care intampinam acest tip de probleme, dar incerc sa vorbesc si pentru cei care n-o fac sau n-au posibilitatea s-o faca”, arata Alexandru Mihailescu. Intr-un Raport al Curtii de Conturi publicat in 2013 se arata ca volumul taierilor ilegale din padurile Romaniei s-a mentinut la un nivel „extrem de ridicat”. „Un calcul in care s-a luat pretul cel mai mic, de 70 euro/metru cub lemn de foc, ne arata ca valoarea acestor taieri depaseste cifra de 5 miliarde de euro. Aceasta cifra este departe de a fi cea reala, intrucat cea mai mare parte a arborilor taiati din padurile Romaniei au luat calea strainatatii (catre tari din Europa, nordul Africii, Asia s.a.) la preturi cu mult mai mari decat pretul minim stabilit pentru lemnul de foc”, arata documentul citat.

Alexandru Mihailescu vorbeste despre o serie de metode prin care Mafia lemnului actioneaza pentru a-l determina pe un proprietar de padure sa-si instraineze domeniul. Probleme a intampinat si din partea autoritatilor, care ar trebui sa-i sprijine pe proprietarii de paduri in prezervarea acestora, adica Institutul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare (ITRSV) si Ministerul Mediului. „Aceste autoritati au facut tot ce le-a stat in putinta ca sumele de bani alocate pentru acest sector sa nu ajunga la proprietar, ca, in final, proprietarul sa fie nevoit sa-si instraineze padurea, intrucat costurile intretinerii sunt foarte ridicate”, a declarat, pentru PUTEREA, Alexandru Mihailescu.

Tergiversari cu legea in mana

Una dintre problemele pe care acesta le-a intampinat a fost provocarea de a pastra padurea in lipsa compensatiilor la care avea dreptul, potrivit legii. „Mentionez in acest context ca toata suprafata de padure aflata in zona se afla in protectie pentru lacul Pucioasa. Din suprafata noastra de padure, aproximativ 550 ha se afla in protectie speciala, iar pentru 279 ha ar trebui sa primim compensatii, conform Codului Silvic, acordate prin intermediul ITRSV Ploiesti. Compensatiile primite au fost aferente anilor 2008 si 2009 si ne-au fost refuzate din 2010 pana in prezent”, ne-a declarat Alexandru Mihailescu. Acesta a explicat ca, printr-o serie de „solicitari aberante”, autoritatile au reusit sa tergiverseze plata compensatiilor: este vorba fie de solicitarea unor documente aflate deja la dosar, fie de modificare a altor acte, care presupune o procedura greoaie. Mai mult, Mihailescu acuza ministerul de resort ca a acordat in mod discretionar compensatiile din anul 2010 pana in prezent. In spatele acestui abuz stau legile stufoase si increngaturile birocratice, astfel incat unii proprietari primesc compensatii, in timp ce altii asteapta aviz de la Comisia Europeana, asa cum prevede legislatia pentru Situl Natura 2000. „Noua ne-a fost respinsa documentatia pe motiv ca incepand cu 1 ianuarie 2010 nu se mai acorda aceste forme de sprijin fara avizul Comisiei Europene. Totusi, in ciuda lipsei acestui aviz, conform Raportului de activitate al Ministerului Mediului pe anul 2011au fost platite compensatii in valoare de 96.856 lei pentru 16 documentatii privind acordarea de compensatii. Legea nu este aceeasi pentru toti, mai ales ca noi obtinusem avizul si decontul justificativ pentru acordarea compensatiilor”, spune Alexandru Mihailescu.

Furturi ca-n codru

O alta problema a reprezentat-o furturile de material lemnos, pentru care, pana acum, nu a raspuns nimeni. Vinovatii, chiar daca au fost identificati initial, au fost „albiti” in instanta. „Printr-o manevra efectuata de procuror si de judecator s-a ajuns sa nu mai fie trasi la raspundere penala cei ce se fac vinovati de taierile ilegale de material lemnos. Suntem in situatia ilara in care s-a constatat ca s-a exploatat material lemnos ilegal, insa cei care in mod logic, dar si dovedit de inscrisuri se fac vinovati de aceasta taiere sunt scosi de sub urmarire penala”, a spus Alexandru Mihailescu. Acesta reclama o complicitate pe plan local intre ITRSV Ploiesti si firme private, in cazul exploatarilor ilegale. „Inspectoratul de Politie a solicitat ITRSV Ploiesti un control in zona afectata, iar reprezentantii acestei autoritati au verificat doar carnetele de avize de insotire a marfii fara a mentiona daca exista sau nu o cantitate de lemn exploatata ilegal sau daca exista sau nu cioate care sa confirme taierile ilegale”, explica Mihailescu.

Revendicari cu acte false

Un alt aspect de care un proprietar de padure trebuie sa tina cont este aparitia unor falsi mostenitori, spune Alexandru Mihailescu. In cazul lui sunt in numar de doi: unul care pretinde ca i se cuvin 100 de hectare din padurea sa, iar altul vrea doar 1 hectar, stiind ca asta ar putea atrage anularea cadastrului pentru cele peste 1.000 de hectare.  „In acelasi timp, au aparut uzurpatorii, acele persoane interpuse care au promovat in instanta procese ce aveau drept scop final acapararea unor suprafete din padurea proprietarului pentru a fi exploatate rapid. Acesti uzurpatori au fost sprijiniti tocmai de persoanele care garantau aplicarea legii, respectiv judecatori, procurori, politisti”, spune Mihailescu. Primul s-a folosit in instanta de acte false, prin care a solicitat o hotarare judecatoreasca care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare pentru o suprafata de 100 de hectare. Pretinsul mostenitor a prezentat o „Chitanta” si o „Conventie” datate 1946, din care reiesea ca tatal lui cumparase respectiva intindere de padure, grabit, din cate se pare, sa intre cat mai repede in randul chiaburilor in proaspat-instalatul regim comunist.

Scapat basma curata

Numai ca diferentele si neregulile dintre cele doua acte au fost evidente: numele partilor era scris gresit, semnaturile erau false, iar termenii folositi erau improprii anilor ’40. Cu toate acestea, autoritatile au dispus neinceperea urmaririi penale impotriva pretinsului proprietar pentru fals si uz de fals, considerand ca actele au fost contrafacute inainte de 1978. „Se poate trage concluzia ca o eventuala falsificare a actului ar fi putut fi comisa inainte de decesul tatalui faptuitorului, respectiv inainte de anul 1978 – si deci s-a implinit termenul prescriptiei raspunderii penale – si totodata ca faptutorul (…) nu ar fi autorul faptei”, conchid autoritatile. „In anul 2011 a fost declansat un nou proces impotriva proprietatii noastre, sub forma unei revendicari deghizate intr-o actiune de anulare a cadastrului intocmit pe cele 1.016,3 ha. Desi pretentiile noului reclamant (…) sunt de doar 1,14 ha, aceasta actiune este suficienta pentru anularea cadastrului. Desi este reclamata o suprapunere pe 1,14 ha, titlul de proprietate detinut (…) este pentru 1,08 ha (cu 600 mp mai putin)! Reclamantul a declarat in mod ferm ca nu il intereseaza altceva decat sa ne anuleze cadastrul si ca ulterior va obtine si terenul pe care il pretinde din proprietatea noastra”, a mai declarat Alexandru Mihailescu.

EXCLUSIV! Curtea de Conturi: Reimpadurirea va dura 1.000 de ani

„Samsarii lemnului” si dimensiunea inca nestiuta a jafului de material lemnos, lipsa de viziune a autoritatilor in ceea ce priveste fondul forestier si aberanta incadrare a padurilor pe lista „agentilor poluatori”, precum si faptul ca Romania ar avea nevoie de 1.000 de ani pentru a impaduri terenurile agricole degradate sunt doar cateva subiecte tratate in ultimul Raport al Curtii de Conturi, obtinut in exclusivitate de PUTEREA.

Aflam, astfel, apetenta Mafiei pentru lemn, aceasta resursa greu regenerabila, in schimbul unor castiguri fabuloase obtinute imediat, dar si reteta prin care „samsarii” padurilor scapa basma curata la adapostul legislatiei incoerente. Potrivit documentului citat, in Romania, aproape jumatate de milion de hectare de padure sunt neadministrate sau fara contracte de prestari servicii silvice sau de paza. Aceste paduri, terenuri forestiere de pe care s-a indepartat partial sau total vegetatia forestiera, sunt complet abandonate. Majoritatea acestora este proprietate a persoanelor fizice. „Incercarea ITRSV-urilor de a cuprinde aceste paduri in diferite forme de administrare a intampinat numeroase dificultati, din care mentionam: neidentificarea proprietarilor; succesiuni nedezbatute; vanzari succesive de terenuri forestiere fara declararea tranzactiilor la organele silvice; (…)”, se arata in document. Inspectorii Curtii de Conturi scriu in Raport ca pentru o gospodarire durabila a unei paduri este nevoie ca actele de administrare si contractele de prestari de servicii silvice, respectiv amenajamentul silvic trebuie incheiate pe o perioada de zece ani. „Regimul silvic inseamna restrictii in recoltarea masei lemnoase, in timp ce proprietarul este interesat de exploatarea unui volum cat mai mare de masa lemnoasa pentru a obtine venituri imediate din comercializarea acestuia. Atat timp cat personalul ocoalelor silvice are statut de angajat al proprietarului, este greu de crezut ca acesta poate impune proprietarului reguli ce contravin interesului imediat al acestuia. (…) Aspectul descris mai sus are si un revers, in sensul ca proprietarul de buna-credinta isi incredinteaza padurea unui ocol silvic care, intr-un lant de complicitati, permite exploatarea padurii”, se arata in Raport.

Dimensiunea (ne)stiuta a jafului

Principalele cauze ale taierilor ilegale de arbori sunt fragmentarea excesiva a proprietatii forestiere prin retrocedari, cresterea gradului de pauperizare in mediul rural, pierderea locurilor de munca din industrie si ferocitatea unor asa-zisi intreprinzatori – care au vazut in padure oportunitatea de a se imbogati rapid si fara efort. Una dintre concluziile ingrijoratoare la care au ajuns inspectorii Curtii de Conturi este ca nu se stie exact dimensiunea dezastrului. „O incercare de evaluare poate pleca de la suprafetele goale care au putut fi depistate (…), dar si aici cifrele variaza, intre 22 si 35 de mii de hectare. La aceste suprafete se adauga circa 97 de mii ha care au fost bracuite, adica s-au indepartat circa 70% din arbori. Plecand de la aceste date si de la un volum mediu de circa 220 mc lemn la hectar, rezulta ca volumul de lemn taiat ilegal ar fi de 22,6 milioane de mc masa lemnoasa. Estimarile de mai sus trebuie privite ca limite minime, fenomenul taierilor ilegale fiind extrem de extis datorita conditiilor aratate”, precizeaza Raportul. In general, discutiile se poarta in jurul volumului de masa lemnoasa taiata ilegal si mai putin este adus in discutie subiectul esentelor valoroase, cum ar fi ciresul sau lemnul de rezonanta. „Acesti arbori au fost sacrificati primii de catre cei care le cunosteau valoarea. Au existat perioade in care chiar statul a facilitat taierea acestor arbori. Spre exemplu, in perioada in care exportul de lemn nu era liberalizat au fost fixate preturi minime de licenta de export in totala neconcordanta cu preturile internationale. Astfel, s-a ajuns ca pretul minim de licenta la cires sa fie de 400 euro/mc in timp ce pe piata internationala preturile depaseau curent 1.000 de euro/mc”, se arata in Raport.

Resorturile Mafiei lemnului

Documentul citat contine si o serie de exemple care arata cum „samsarii lemnului” fura ca-n… codru, fara sa raspunda in fata legii. In Raport se vorbeste despre crearea unor „lanturi” in care sunt angrenate inspectorate silvice, asa-zisi intreprinzatori si comercianti. „Aceste lanturi se creeaza pentru a da aparenta de legalitate exploatarii si comercializarii masei lemnoase intr-un scurt timp si in urma careia mari suprafete de padure sunt taiate ras si apoi abandonate. Lantul incepe cu asa-numitii intreprinzatori (samsari ai lemnului) similari mandatarilor sau cumparatorilor de drepturi litigioase, care, cu complicitatea institutiilor statului, au facut ca mari suprafete de padure sa fie retrocedate ilegal. Profitand de interesul noilor proprietari de paduri (…) de a obtine venituri imediate (…), acesti intreprinzatori obtin mandate de reprezentare de la proprietari. (…) De cele mai multe ori acestia cumpara in nume propriu sau al firmelor pe care le administreaza terenuri forestiere sau masa lemnoasa de pe acestea, contractele sau antecontractele de vanzare-cumparare fiind, in majoritatea cazurilor, neincheiate in forma autentica. Dupa exploatarea si comercializarea masei lemnoase, aceste contracte nu se mai finalizeaza. Ca urmare, proprietarii de paduri raman proprietari pe terenurile forestiere golite de masa lemnoasa, fara fond de conservare si regenerare a padurilor, dar cu obligatia de a le impaduri”, explica inspectorii Curtii de Conturi. Potrivit Raportului, informatiile disponibile pana in prezent nu reflecta o realitate certa, ci o realitate trecuta, ajustata prin metode empirice. „Se intocmesc rapoarte cu privire la starea padurilor, se elaboreaza statistici, se fac analize docte pe baza acestora, dar nimeni nu stie care este situatia de fapt”, conchide Curtea de Conturi.

Nici o strategie de reimpadurire

In problema reimpaduririi, inspectorii noteaza ca in viziunea actuala a legislatiei romanesti si a autoritatilor publice, a nu asigura regenerarea padurilor reprezinta o fapta cu pericol social ce poate fi sanctionata cu o amenda, „similar cu cazul tulburarii linistii publice”. „Dar tulburarea viitorului padurii si a sanselor generatiilor viitoare de a beneficia de functiile ei este o problema care a fost complet ignorata”, avertizeaza Raportul. In prezent, nu exista nici o strategie de impadurire a suprafetelor goale existente. „Romania are in jur de 2,2 milioane ha de terenuri agricole degradate (…), majoritatea acestor terenuri pot fi ameliorate prin impadurire, ceea ce inseamna ca se dispune de un spatiu de extindere a suprafetelor cu vegetatie forestiera ce poate fi inclusa, in buna masura, in fondul forestier national”, se arata in document. Numai ca de la a putea la a face e cale lunga… de un mileniu. „Cu o medie anuala de impadurire de 2.000 ha, cele 155.900 ha prevazute a se impaduri pana in anul 2035 se vor impaduri in urmatorii 78 de ani. Avand in vedere ca Romania are 2 milioane hectare de terenuri agricole degradate ce urmeaza sa fie impadurite, luand in considerare acelasi ritm de impadurire, ar fi necesari circa 1.000 de ani”, se concluzioneaza in Raport.

Dupa lege, padurea e „poluator”

Pana atunci, Romania se confrunta cu o lipsa de coerenta in elaborerea politicilor de mediu. „Ignorandu-se principiul universal in politica de mediu, conform caruia poluatorul plateste, se taxeaza padurea din perspectiva protectiei mediului. Exploatarea masei lemnoase nu inseamna o agresiune asupra mediului atunci cand se respecta regulile regimului silvic, ci reprezinta o faza intrinseca a regenerarii padurii si a mentinerii starii ei de sanatate. (…) In concluzie, mentinerea padurii printre agentii poluatori, asa cum sunt mentionati in OUG nr. 196/2005 (generatori de deseuri, agentii economici care emit in atmosfera gaze poluante…), reprezinta o lipsa de coerenta in elaborarea politicilor de mediu si consecinta lipsei de viziune asupra rolului pe care trebuie sa-l joace padurile”, se arata in document. Datele arata ca padurea a contribuit la Fondul de Mediu cu 190,7 milioane de lei si a beneficiat de finantari efective de 67,6 milioane de lei. „Prin urmare, padurea, careia i-a fost atribuita calitatea de poluator al mediului, este in prezent un contributor net la Fondul de Mediu”, este o alta concluzie a inspectorilor Curtii de Conturi. Cifrele arata, insa, ca lucrurile stau exact pe dos: padurea este esentiala reducerii poluarii. „Dupa unele estimari, anual sunt emise in atmosfera 7.900 milioane de tone de carbon. (…) In acelasi timp, absorbtia si sechestrarea de carbon se cifreaza la 4.600 milioane de tone, din care 2.300 milioane tone prin cresterea padurii si a biomasei. (…) Padurile Romaniei, la o crestere medie anuala de 5,6 metri cubi/ha, absorb din atmosfera intre 5-6 tone de dioxid de carbon la hectar, ceea ce inseamna, la nivelul fondului forestier national, o sechestrare de carbon cuprinsa intre 32-39 milioane tone de dioxid de carbon numai prin cresterea anuala a arborilor”, se mai arata in Raport.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here