Balcoane surpate, stalpi cazuti, cladiri zdruncinate din temelii. In orice moment, tavanul se poate prabusi. Antrenati ani buni pentru dezastrele reale ce se petrec pe glob, cei mai buni caini de salvare din lume incearca sa gaseasca, la Craiova, victimele ascunse sub daramaturi. In operatiuni adevarate, ii paste riscul de a nu mai iesi vii de sub ruine.
caini salvatori
Peste mormanul de ruine, lupul din Elvetia adulmeca febril, incercand sa gaseasca urmele victimelor. Timpul e pretios. La fel si felul in care a invatat, dupa luni si ani de antrenament continuu, sa asculte de comenzi, sa latre, sa semnalizeze. Boxele rasuna strident. Zgomote ciudate ies din difuzoarele mari, amplasate in apropiere. In calea sa, oamenii se misca, incercand sa-i incetineasca miscarile. In nici doua minute de cand a intrat pe teren, Ayzer du Domaine Picard latra pentru prima data.

Antrenament de militari

Bucati din beton strivite unele sub greutatea celorlalte, mormane de moloz, lemne, cartoane inghesuite in fata intrarii si, mai departe, in dreapta cladirii. O linie alba, ca in filmele cu victime sau in cele cu dezastre, demarcheaza un spatiu de cativa metri patrati: aria de cautare. O muzica infernala, o combinatie de zgomote umane, basi, sunete de orga, latrat de caini, clopote sau voci de soprana sparg spatiul stramt dintre imobilul aflat in paragina si Grupul Scolar din Malu Mare. Un scenariu al Campionatului Mondial pentru Cainii de Salvare care incearca sa imite o scena reala. Grand Gerd, din Elvetia, pare calm. De comportamentul lui depinde, in mare parte, performanta cainelui sau. Insa, Ayzer du Domaine Picard pare sa-si vada de treaba. In circa doua minute, gaseste prima victima de sub daramaturi. In total sunt trei. Are la dispozitie o jumatate de ora. Cum gaseste omul, trebuie sa latre. Mult. Apoi sa ramana in apropiere pana soseste conductorul. In alte 15 minute, gaseste si celelalte victime. 181 de puncte. Maximul este 200. „Pana acum, au fost cei mai buni din competitie, la daramaturi. Conductorii elvetieni sunt militari”, spune Alexandra Fira, logistics manager in echipa de organizare a campionatului care se desfasoara la Craiova.

Cu simturile la conductor

Abilitatile la proba de salvare de sub daramaturi se observa mult mai bine decat la celelalte. „Au fost si caini care s-au plimbat 30 de minute si n-au gasit nimic. Vineri, un echipaj a primit 0 puncte. Se puncteaza foarte multe detalii. Cum latra, daca este obedient, daca iese din perimetru, la ce distanta sta fata de victima, viteza de reactie”, continua Alexandra Fira.
Afara sunt peste 30 de grade Celsius. Caldura devine insuportabila. Pentru exemplarele canine inscrise in concurs este din ce in ce mai greu. Zgomotele care vin din difuzoare, cu tonalitati diferite, continua sa sparga spatiul si sa sfredeleasca timpanele. „Ceea ce conteaza insa mult mai mult este atitudinea conductorului. Starea sa care se transmite cainelui. Daca el este nervos, stresat, la fel devine si animalul. Concentrarea lui se va diminua vazand cu ochii”, spune arbitrul observator Martin Gut.
Intre timp, arbitrul Gerd Thanner explica regulile urmatoarei echipe, care este din Germania, aratand spre ruine. „E important sa construiesti o arie de cutremur cu cat mai multe similitudini fata de realitate, cu zgomote foarte tari, de soc, bruste. Este adevarat, nu poti crea pericolul. In operatiunile adevarate, se poate prabusi oricand un perete”, spune Thomas Neckman, secretar IRO (International Rescuedog Organisation).

Altfel decat in realitate

In general, spun membrii IRO, exista, dincolo de competitie si de incercarea de a obtine o medalie, un schimb de experienta. Nu sunt doar probe, ci si situatii create pentru a fi observate greseli, pentru a se imbunatati tehnici. „Cainelui nu trebuie sa-i fie frica atunci cand intra sub daramaturi. In acelasi timp, trebuie sa fie foarte ascultator. Cand ii dai o comanda, sa nu te priveasca dezorientat”, continua Thomas Neckman.
Intre timp, cainele din echipa germana da semne de oboseala. Iese des din perimetrul de actiune, raspunde din ce in ce mai greu la comenzile conductorului. „Si aici, dar si in cazurile reale, el face diferenta. In realitate insa, se actioneaza altfel, in echipe. Fiecare caine are o sarcina, un sector, iar atunci cand oboseste, este schimbat cu altul… In situatii adevarate, exista o colaborare intre cautarea care se bazeaza pe tehnica si cea care foloseste fiintele, biologicul”, spune Martin Gut.

Doua victime si o renuntare

„Cauta!”, ii striga cu forta Rolf Hausermann cainelui sau, Teck Land von Mechler. Ca si Gerd si Ayzer, acesta este din Elvetia. In echipament de militar, cu un rucsac in spate, asteapta primul latrat. In cateva minute, il aude. Se-ndreapta spre daramaturi. Pare calm. Tipetele si zgomotele continua sa se auda din difuzoare. Cainele pare ca nici nu le aude. In cateva momente, undeva langa cladire, descopera cea de-a doua victima. Urmeaza alte minute de cautare. Ceva nu este in regula, insa. Dezorientat, se indeparteaza de daramaturi. Conductorul Rolf incearca sa-l canalizeze spre intrarea in cladire. Il strange usor de bot. Are tacticile sale. Intaratat, Teck maraie si se-ndreapta glont spre usa. Dispare in intunericul imobilului paraginit, acolo unde doar arbitrii il pot urma. Iese repede, fara nici un rezultat. Rasufla greu, cu limba atarnandu-i din gura. Soarele e nemilos. Cainele se opreste la piciorul antrenorului.
Muschii picioarelor din spate ii tremura necontrolat. Conductorul il cheama deoparte si, din rucsac, scoate o sticla cu apa. Teck soarbe de cateva ori, se-ndeparteaza, apoi se-ntoarce iar, agitat. Rolf il cheama din nou langa linia de start. Se-apleaca spre el, ii vorbeste, il bate usor pe grumaz, intinde mana si striga tare, raspicat: „Cauta!”. Intra in cladire, dar in cateva secunde se-ntoarce. Conductorul il priveste si-l cheama langa el. Il mangaie si se retrage din concurs, cu 99 de puncte si calificativul „satisfacator”.

Pregatiti pentru dezastre reale

Unele dintre echipele prezente la Craiova au participat la actiuni adevarate de salvare. „Rolf, spre exemplu, este unul dintre cei mai buni conductori”, spune Martin Gut. Are experiente peste tot in lume. Dar acum a inteles ca nu era bine pentru caine sa continue. Teck obosise. Asta nu inseamna ca nu este un animal bun. Sunt antrenati pentru ce e mai rau. Iar antrenamentul lor nu se termina niciodata…

Sursa: Gazeta de Sud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here