4309ir4.jpgBio-combustibilii erau vazuti ca si o solutie pentru reducerea dependentei de combustibilii fosili, insa, acum au devenit un factor indispensabil domeniului agrar, daunand mediului si pacalind platitorii de taxe, scrie The Economist.
Un raport al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) nu aproba niciuna dintre cele doua extreme – acorda note foarte mari anumitor combustibili bazati pe culturi, criticand in acelasi timp alte tipuri. Intre timp, doua lucrari aparute in Science, o publicatie importanta de cercetare, ne dau si mai multe motive de ingrijorare. Una dintre aceste lucrari sugereaza ca efectele devastatoare ale cresterii culturilor pentru bio-combustibili – inlocuirea culturilor destinate alimentatiei si folosirea  excesiva a ingrasamintelor (considerate o sursa importanta a gazelor cu efect de sera) –  fac intreaga actiune destul de riscanta. Cealalta lucrare atrage atentia asupra unei inconsistente periculoase in felul in care balanta de carbon a lumii este trasata in scopul reglementarii juridice internationale. Raportul ONU acorda etanolului din trestia de zahar (produs in Brazilia) o nota foarte buna. Potrivit raportului, in anumite cazuri etanolul din trestia de zahar puncteaza chiar mai bine decat „zero emisii”. Daca este crescuta si procesata corect, trestia de zahar are „emisii negative”- mai degraba absoarbe dioxidul de carbon (CO2) din atmosfera, decat sa-l emane. Folosirea borumbului pentru producerea bio-combustibililor, in America, este mai putin eficienta. Plantarea si procesarea corecta a porumbului duce la reducerea emisiilor, insa, plantarea si procesarea incorecta a acestuia se poate dovedi mai poluanta decat petrolul. Aceeasi problema o au si bio-combustibilii din uleiul de palmier – crescut in curatele paduri tropicale – recoltarea acestuia ducand la distrugerea copacilor si la emisii considerabile de dioxid de carbon din solul defrisat. Problema este si mai grava atunci cand padurea defrisata se afla pe o suprafata de turba.
Cantitatea de etanol produsa pentru transport s-a triplat de la 17 miliarde de litri, in anul 2000, la 52 de miliarde de litri, in anul 2007, aceasta tendiinta fiind in continua crestere. Pe masura ce populatia lumii creste, competitia folosirii pamantului pentru hrana sau combustibili creste. Tocmai aceasta competitie este subiectul lucrarii lui Jerry Melillo, publicata in revista Science. Dr Melillo, de la  Woods Hole Marine Biological Laboratory, impreuna cu colegii sai, a incercat sa configureze modul in care expansiunea bio-combustibililor ar putea schimba agricultura mondiala in secolul XXI. Cercetatorii s-au concentrat pe viitorul probabil – bio-combustibili celulozici produsi din plante intregi, precum ierburile care cresc usor si nu din culturi cu dubla utilizare. Acestia apreciaza ca Africa este cel mai potrivit loc pentru cultura bio-combustibililor si va duce, pe termen lung, la cea mai mare captare de carbon. Cercetatorii arata, totodata, ca larga raspandire a culturilor de bio-combustibili, din prima jumatate a secolului XXI, va duce, cel mai probabil, la o emisie globala neta de gaze cu efect de sera, in timp ca pamantul este defrisat si ingrasamintele sunt imprastiate necontrolat. In conditii corecte, „contul” de CO2, estimeaza acestia, ar putea ajunge profitabil pana la mijlocul secolului XXI, dar nu si cel al oxidului de azot.
Intre timp, lucrarea lui Tim Searchinger, din publicatia Science, cerceteaza modul in care conturile de CO2 sunt trasate in conditiile curente. Dr Searchinger, care lucreaza la Princeton University, si colaboratorii sai, subliniaza ca regulile pentru evaluarea respectarii normelor prevazute in protocolul de la Kyoto (norme incluse si in versiunea americana – actul pentru schimbari climatice, care a trecut recent de Casa Reprezentantilor) sunt in favoarea bio-combustibililor, deoarece emisiile solului defrisat pentru cultivarea unor astfel de combustibili nu sunt luate in considerare. Combinand aceasta observatie cu modelul lui Melillo se poate obtine o reteta pentru stimuli cu tinte gresite.
Din pacate, standarde internationale aplicabile privind bio-combustibilii, sau sisteme de comercializare care sa includa si beneficiile de reducere ale carbonului – prevazute in protocolul Kyoto – mai au un drum lung de parcurs. Inca doua obiecte pe agenda „deja prea plina” a coferintei pentru schimbari climatice de la Copenhaga.
Sursa: The Economist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here