Un miros neplacut, patrunzator, de mizerii in descompunere inunda totul in jur, iti intra in haine si in nari si se duce pe orice adiere la un kilometru departare. Suvoaie de lichide la fel de mirositoare se raspandesc la fiecare ploaie spre proprietatile din jur si se scurg pe drumul de acces, pangarind totul in cale. Doar niste biete bucati de material intinse in dorul lelii intre pari delimiteaza la vedere perimetrul infect de restul lumii… „Gasti” de purici entuziasmati de aparitia cate unui vizitator imprudent ignora paravanele si se dedau pe loc la competitii de escalada. Pe om. Daca ar avea glas, probabil ar urla fericiti ca „au adus astia carne”. Din urma vin cohorte de gandaci de bucatarie. Sunt inca timizi. Prospecteaza. Si chiar daca nu pare sa fie asa, sunt putini acum, ne zice ranjind cu aer de cunoscator un ins de pe movila de gunoaie: „A plouat si astia se respecta, nu ies pe ploaie. Sau or fi crezut ca sunteti de la Mediu si s-au ascuns, ca-s politicosi. Daca vreti sa-i vedeti in.actiune veniti cand e cald. Am adunat si cu lopata gandaci, fara gluma”…
Dincolo de toate, sau drept cauza a tuturor acestora, un munte de gunoaie inalt de trei staturi de om troneaza oribil in mijlocul naturii perfecte din jur.
Minciuna oficiala
Ceea ce vedem e groapa de gunoi a municipiului Campulung Moldovenesc din zona Izvor Boatca. Pe hartie a fost inchisa oficial exact acum un an. In realitate, aici se depune si acum gunoi. O dovedesc clar resturile vegetale inca verzi si deseurile organice nedescompuse raspandite peste tot, care nu au cum sa dateze de un an. Si o mai dovedesc masinile care basculeaza zilnic gunoi aici. Nici macar nu e tot gunoiul campulungenilor. Se pare ca masinile vin chiar si din zona Dornelor si din Suceava. Gunoaiele de la un supermarket sucevean se pare ca ajunge tot aici. Numai noi am vazut intr-o singura ora sosind trei masini cu gunoi. Una era din Brosteni, iar despre celelalte ni s-a spus ca sunt tot din zona Dornelor, trimise de primarii si firme private.
Vecinii spun ca au numarat si cate 40 de masini pe zi. Oamenii care misuna prin gunoi ii contrazic in cor: „Nu se poate sa fie asa de multe, ca nu vin zilnic decat 17-18”.
Chiar si asa, si chiar daca fiecare masina ar cara doar cate 20 mc de deseuri, tot inseamna cam 400 mc de gunoi adus aici in fiecare zi. Adica 10 mii de metri cubi pe luna. Plus gunoiul Campulungului, despre care oamenii din zona ne informeaza ca se aduce doar in weekend.
Problema este ca firma care deruleaza aceasta activitate privata ar fi trebuit sa depoziteze gunoaiele pe propriul teren de 2.480 mp de langa depozitul municipal inchis, si nu pe vechea groapa de gunoaie, si a fost autorizata de APM Suceava sa opereze un ”spatiu de stocare temporara a deseurilor” in care sa ajunga zilnic cel mult 68 mc.
Ba chiar, pentru in 2013, APM Suceava estima intr-o decizie ca se va ridica la numai 19 mii de metri cubi gunoiul depozitat tot anul.
Prizonierii gunoaielor
Ce se intampla si de ce ajunge gunoiul in depozitul inchis oficial incearca sa ne explice disperat unul dintre sarmanii oameni care fac acolo o munca mai grea ca de vietas.
Nea Zorzoana, chiar daca scormoneste in gunoaie, e un fel de paznic acolo, adica e platit de firma de salubritate. Prima data cand ne vede face ochii mari, isi da un pic pe spate palaria de cowboy si ne intreaba speriat daca suntem „de la Mediu”. Cum nu suntem, ii vine inima la loc si ne ia la rost.
Se vede clar ca stie bietul om ca nu noi suntem in neregula acolo, dar el apara aproape eroic firma care ii da o bucata de paine amara. Incearca sa ne convinga cu indarjire ca sefii lui lucreaza legal si au aprobari. Pentru ca nu are incotro, recunoaste ca gunoiul abia basculat nu ar trebui sa fie acolo, dar ne asigura ca nu ramane pe loc, ci va fi impins imediat cu un buldozer pe terenul de alaturi, cel al firmei de salubritate.
Un tanar aparut ca din pamant sare in buldozer si chiar misca o halda de mizerie. Terenul de alaturi e proaspat excavat si curat, iar gunoaiele impinse in fata noastra par sa fie primele cu care l-au „onorat”…
Nea Zorzoana stie ca nu ne-a „aburit” cu atata lucru. E om istet si incearca alte argumente, mai clare, dar glasul i-a devenit moale si cumva rugator: „Vedeti ca nu se poate ajunge pe drum la terenul ala. Se lasa jos gunoiul pe groapa veche numai de asta, apoi il impingem si gata. Sefii nostri au aprobare, nu facem nimic rau. Mancam si noi o bucata de paine si vedeti cu ochii vostri ca nu e usor”…
Nu e usor nici pentru cele cateva femei care sorteaza sticle de plastic alaturi de noi, tot pe groapa veche, in mizerie, printre purici si gandaci. Singurul echipament de protectie relativa pare un fel de umbrela infipta in movila de gunoi, de care si-a putut agata si poseta una dintre ele. Nu vor sa ne spuna daca lucreaza la firma sau pe cont propriu, cat castiga si daca le asigura cineva mijloace de protectie pentru o asa munca murdara si periculoasa. Sunt speriate si aproape deranjate ca intreaba cineva de soarta lor amarata. Ne spun insa alti oameni de acolo, care „nu-s la patron”, ca majoritatea celor gasiti de noi pe muntele de mizerii lucreaza pentru firma de salubritate, pe salariul minim, fara sporuri si forme de protectie. „Si le-a mai si taiat doua milioane din salariu, ca au lasat apa de la ploaie in pet-urile alea si nu au fost bune. Intrebati-le, sa va zica ele. Dar n-o sa spuna, ca se tem sa nu se supere sefii si sa le lase cu totul fara bani. Suntem oameni saraci si de asta isi bat joc de noi care cum vor, dar trebuie sa rabdam. Gunoaiele astea sunt painea noastra si depindem de ele ca niste prizonieri. Si pe astia mari oricum nu-i verifica nimeni”, ne explica un batranel care se declara convins ca „totul se rezolva cu bani si daca te pui cu ei e pierdere de vreme”.
Nu stim exact la ce s-a referit. Cu siguranta insa nu vorbea de finantari europene.
Impactul indiferentei
La mica distanta de cancerul ecologic din Boatca, Campulungul incearca sa supravietuiasca economic. Stiind ca groapa municipala de gunoi se inchide, oamenii din zona au pus ban langa ban si si-au facut locuinte, ba chiar localuri de alimentatie publica si pensiuni noi, dotate modern, care aspira la clasificare de patru stele.
Bomba ecologica cu care s-au trezit in vecini ticaie acum mortal pentru afacerile lor. S-au trezit cu gandaci pe proprietati. Vantul aduce duhoare de gunoi. Se tem ca apa le va fi infestata si isi vor baga fara sa vrea clientii in spital. Si ce e mai grav decat toate, se tem sa vorbeasca, pentru ca nu cumva autoritatile sa se razbune tot pe ei, ulterior.
Omul de afaceri Traian Paicu nu se mai teme. S-a saturat sa vorbeasca in van autoritatilor care ii par de carton. Spune disperat ca bomba ecologica din vecini ii va distruge munca de o viata. A investit aproape tot ce a castigat intr-un complex turistic ce se intinde pe 3,5 ha. A cheltuit enorm, numai din fonduri private, ca sa faca un loc elegant, linistit si curat ca un pahar nou-nout, care asteapta finalizarea documentatiei de clasificare.
Din complexul afaceristului campulungean se vede un peisaj superb. Cu o singura exceptie: muntele de gunoaie. Curtea complexului si terasele sunt pline de flori. Dar turistii nu se vor putea bucura de ele. „Simtiti si dumneavoastra in ce hal miroase. Voi pune camere video si va voi demonstra cate masini cu gunoi trec in realitate. Nu sunt eu nebun si nu am ceva personal cu ala care are afacerea bazata pe gunoi, inteleg ca toti trebuie sa castigam un ban, dar trebuie sa existe un pic de respect. Aici nu se mai poate, ingropam munca noastra si ne batem joc de oras ca sa devenim tomberonul tuturor! Nu pot intelege de ce autoritatile accepta asa ceva si va spun ca am obosit sa ma cert in gol. Toti stiu si nimeni nu face nimic”, ne-a declarat Traian Paicu.
Situatia, creata de autoritati
Autoritatile locale si judetene nu numai ca stiu, dar au si generat starea de fapt. Primarul campulungean Mihaita Negura spune ca tot ce reprezinta in ochii unora o bomba ecologica este, de fapt, solutia gasita de autoritatile judetene la problema depozitarii gunoaielor in judet. ”Stiti ca am fost obligati sa inchidem depozitul municipal in iulie 2012, acolo nu mai e voie sa se duca gunoi. Cum depozitul ecologic de gunoi va fi gata peste un an jumatate, trebuia sa ducem gunoiul undeva. Problema nu era doar la noi, ci in mai multe locuri in judet. Am facut adrese la Darabani si alte locuri in care exista depozite ce nu sunt in sistemul integrat, ca sa ne accepte si noua deseurile, dar am avut raspuns negativ. Ca sa ducem gunoiul la Roman ne-ar fi costat 1,3 miliarde si nu-i avem. Am anuntat Prefectura si domnul prefect a chemat firma Florconstruct, care face salubritatea la noi, Garda de Mediu si pe mine, primarul. Ne-a zis ca s-a decis la nivel de judet sa se gaseasca un depozit temporar langa cele actuale. Asta s-a facut si la noi, si la Gura Humorului, si la Radauti. La noi firma a cumparat terenul si depozitul de gunoi e acum privat, e gestionat de ei ca orice afacere, noi nu suntem implicati”, ne-a spus primarul campulungean.
Aranjamentul baga acum legal bani in buzunarul firmei ce detine depozitul privat de gunoi, pentru cel putin 18 luni de acum incolo, cat va dura pana la finalizarea gropii de gunoi ecologice de la Pojorata.
Dincolo de aspectele ce tin de protectia mediului, nimeni si nimic nu poate opri o firma privata care se ocupa de gunoaie sa incheie contracte oriunde in tara si sa aduca mizeria la Campulung, pe terenul ei. Asta e afacerea lor in fond, o afacere ca oricare alta.
Primarul campulungean sustine insa ca nu are ce face. ”Am fost pus in fata faptului implinit si a trebuit sa accept. Nu era alta solutie. Sigur ca nu-mi place ca vin aici gunoaie de peste tot, dar nu cred ca sunt asa multe cum se vorbeste. Eu stiu cam de sase masini pe zi. Si sunt bucuros ca astfel s-a rezolvat problema pentru Campulung fara sa ma coste din buget. Nu mai dureaza mult si cand va fi gata depozitul mare veti vedea ca a fost cea mai buna rezolvare”, a conchis primarul campulungean
