„Ecologismul” comunistilor, in domeniul silvic, s-a bazat pe un sistem aspru de pedepse aplicat celor care furau lemnele „proprietate a intregului popor”
In pofida perceptiei generale pe timpul comunistilor se taiau circa 22 milioane de metri cubi de lemn, anual, la nivelul intregii tari, pe cand acum dispar doar 14 milioane mc.
In „Scinteia” din 21 februarie 1989 aparea un articol despre actiunile de protejare a mediului. Stirea anunta cresterea cu 25.000 de hectare a zonei de padure cu rol de protectie, in judetul Brasov, si facea parte dintr-un sir de astfel de materiale jurnalistice care vorbeau despre masurile luate impotriva degradarii solului.
Un sir de materiale care ar putea contura imaginea unui regim ecologist, mai ales comparativ cu ceea ce s-a intamplat dupa Revolutie, cand nu mai putin de 350.000 de hectare de padure (adica 7 la suta din suprafata impadurita a tarii) au fost distruse.
Dan Runceanu, directorul tehnic al Directiei Silvice Brasov, spune ca exista o perceptie gresita a opiniei publice referitoare la exploatarea fondului forestier.
De fapt, pe vremea comunistilor, masa lemnoasa taiata anual era mult mai mare decat acum. De la 22 milioane de mc anual, inainte de 1989, acum se taie doar 14 milioane mc.
Ceea ce este incontestabil insa este ca dupa Revolutie s-a taiat haotic, abuziv, si in paduri de care nu ar fi trebuit sa se atinga securea, din zone cu risc ridicat pentru mediu.
Traditie interbelica
Silvicultorul Marian Stoicescu, de la Federatia pentru Apararea Padurilor, contesta si el meritele comunistilor in ceea ce priveste „voluntariatul” populatiei la actiuni de impadurire. Potrivit acestuia, in Romania exista o traditie interbelica a actiunilor de impadurire, cu mult anterioara scoaterii pionierilor la plantat de copaci.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, spune Stoicescu, exista „Sarbatoarea sadirii arborelui”, organizata in fiecare sat. Bucurestenii mergeau in localitati din vecinatatea Capitalei, in frunte cu Patriarhul si cu membri ai familiei regale, si participau la astfel de actiuni voluntare ce erau urmate de o adevarata petrecere.
Inasprirea pedepselor
Ceea ce incearca acum numeroasele organizatii neguvernamentale de profil este tocmai o stimulare a „constiintei silvice a populatiei”, spune Stoicescu. Fiindca, adauga el, situatia este dezastruoasa si tot ceea ce-si pot propune militantii mediului este sa stopeze distrugerea padurilor.
„Trebuie sa fim realisti in scopurile noastre. Pentru crearea unei paduri din plantarile facute acum este nevoie de 120 de ani!”, explica Marian Stoicescu.
Furturile de dupa 1989 sunt o consecinta a neputintei sistemului in fata infractorilor, este de parere Stoicescu. In timpul comunismului, cei prinsi cu o legatura de surcele riscau ani lungi de puscarie, pe cand acum, cei vinovati pot primi o simpla amenda.
Asociatia noastra cere sa nu mai existe amenzi pentru furtul de lemne din padure, ci doar pedepse cu inchisoare
Marian Stoicescu
presedintele Federatiei pentru Apararea Padurilor
Suspans in bugetul verde
„Scinteia” din 21 februarie anunta extinderea zonei silvice de protectie din judetul Brasov
Pentru impaduriri, in Romania se cheltuieste imens, dar nu este suficient pentru remedierea problemei, spune Marian Stoicescu. Bugetul pe anul in curs ar fi trebuit sa prevada mai multe sume pentru proprietarii privati ai padurilor, dar criza economica actuala a sters acesti bani de pe lista de cheltuieli a guvernului.
Astfel, potrivit Legii 46 din 2008 privind Codul silvic, administrarea padurilor particulare de pana la 30 de ha ar fi trebuit sa fie platita de la buget. Este vorba despre o suprafata ce totalizeaza 1,1 milioane ha si ar fi costat statul aproximativ 250 milioane de lei.
Alte circa 50 milioane de lei urmau sa fie date proprietarilor, conform unui alt articol din aceeasi lege, pentru a nu taia copacii din padurile de protectie a mediului.
Din cauza crizei, aceste sume nu apar in bugetul noului guvern, desi ele sunt impuse de lege. Functionari din Ministerul Agriculturii au semnat mai multe amendamente pentru acordarea acestor sume, dar soarta lor a ramas in suspans.
Din „Scinteia”, 20 februarie 1989
„Conlucrarea om-calculator”
Un reportaj de la Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti (IMGB) elogiaza „conlucrarea stransa dintre om ” calculator” si „aportul informaticii la modernizarea productiei”. Articolul este din seria celor care-i informeaza pe cetateni despre „eficienta folosirii tehnicii moderne de calcul”, care „este pusa cu adevarat in lumina odata cu trecerea la activitatea de cercetare, proiectare constructiva si tehnologica, la fabricatia asistata de calculator”.
Era vorba despre mamutii cibernetici care patrunsesera in unele societati comuniste. Se intampla intr-o perioada cand occidentalii creasera deja retele de interconectare a calculatoarelor si vorbeau de concedieri provocate prin inlocuirea oamenilor de catre computere. In Romania de la sfarsitul comunismului, acestea erau inca SF.
Primele insamantari
Aproape jumatate din „Scinteia” aparuta pe 21 februarie continea stiri despre campania de primavara. Pe prima pagina se derula serialul de materiale dedicat implinirii a „40 de ani de la inceperea colectivizarii agriculturii in tara noastra”, iar in interior se treceau in revista, pe judete, „pregatirile temeinice” pentru o noua recolta-record. Numarul din 21 februarie anunta ca vremea buna a permis deja primele insamantari, in Ialomita, Sectorul agricol Ilfov si Calarasi.
Repere iraniene
Un reportaj din pagina internationala prezenta cititorilor capitala Iranului ” Teheranul in termeni ce difera putin de cei folositi pentru descrierea unui oras autohton. „Strajuit de culmile semete ale muntilor Elburz… cu muzee ale caror exponate stau marturie civilizatiilor ce au inflorit pe aceste framantate meleaguri”.
Sursa: Universul Padurii
