Cum ne-am petrecut sfarsitul lumii sub norul de cenusa

Cinci zile a dansat omenirea pe un vulcan. Norul de cenusa din Islanda a inchis cerul Europei. Se intampla acum fix o saptamana. „Naufragiati” in aeroporturi, milioane de oameni au simtit pe pielea loc ce inseamna forta naturii. Aproape ca niciun avion n-a zburat deasupra continentului. Doar pasarile. Am rugat psihologul si sociologul sa ne spuna care sunt lectiile pe care trebuie sa le invatam noi, muritorii de rand, de la vulcanul cu nume greu de pronuntat.vulcanul din Islanda

Dincolo de „moda tragica”, cu care poate eram obisnuiti, tsunami in Asia sau recentul cutremur din Haiti, vulcanul a pus la punct o lume intreaga, indraznesc sa spuna jurnalistii francezi de la Le Monde. Tot ei amintesc si de „efectul fluture”, teorie care se potriveste manusa haosului de pe Batranul Continent. Se spune ca o simpla bataie a aripilor unui fluture poate crea un dezastru intr-un alt colt de lume. Pesemne ca asa a fost joia trecuta. Eyjafjallajokull s-a trezit la viata dupa un somn de 200 de ani si-a inceput sa erupa, si nu doar lava fierbinte. A iscat un val de panica, nervi si a lasat in aer companiile aeriene care s-au trezit cu pierderi de milioane de euro in plina criza.

Viata in vremea vulcanului

S-au anulat casatorii, concerte, intalniri de afaceri, competitii sportive, transporturi de marfuri, vacante, operatii. Si lista e nesfarsita.

„Ceea ce s-a intamplat ne dovedeste cat de dependenti suntem de tehnica. Acum 50 de ani n-ar fi fost nicio problema daca s-ar fi oprit avioanele. Acum efectele se vad peste tot. Ce s-ar intampla daca n-ar functiona intr-o zi internetul? Ar fi cu siguranta mult mai grav”, spune sociologul Mircea Kivu.

Dependenti de transportul aerian, europenii s-au trezit peste noapte ca orele care-i duceau oriunde in lume s-au transformat in zile de asteptare. De aici si pana la o „catastrofa umanitara” n-a mai fost decat un pas. Asta daca ne gandim la impactul media si haosul din aeroporturi. Unde mai pui ca stirea cu norul de cenusa a adunat alte milioane de oameni panicati in fata televizoarelor. Teama de ploi acide si poluare a dat fiori. N-a fost nici cutremur si nici vreun conflict sangeros. Cu toate astea, milioane de oameni au trait adevarate drame in aeroporturi pana sa ajunga in patul de acasa.

„A fost o panica indusa, o frica teribila, ca murim. A fost vorba despre o sugestie colectiva, o isterie colectiva. Frica se multiplica in multimi. Iar pentru oamenii care nu au fost pregatiti si nu aveau bani, nesiguranta a fost si mai mare”, explica psihologul Liliana Preotu.

Paza buna trece primejdia rea

Poate cei care au ramas flamanzi in aeroporturi, unde au si dormit, ar trebui sa se gandeasca la haitienii cu adevarat napastuiti de soarta, dupa seismului din ianuarie. Calmi n-au fost nici reprezentantii companiilor aeriene, care arata cu degetul spre autoritati. Au cam exagerat cu preacautia, spun in cor.

„Nu cred ca cineva si-ar putea asuma orice riscuri. In aviatie riscurile trebuie sa fie zero”, spune socilogul Mircea Kivu.

Treptat, programul zborurilor a revenit la normal, iar totul s-a transformat intr-o situatie tragicomica, iar vulcanul a inceput sa starneasca rasete. Primii care s-au amuzat au fost chiar islandezii. Dupa o implozie economica si acum o eruptie vulcanica, linistita tarisoara n-a mai facut atata deranj in Europa de doua secole. Pentru islandezi a fost un fel de revansa, iar vulcanul un justitiar care le-a rasplatit intr-un fel umilintele pe care le-au trait in Europa dupa criza financiara din 2008, care le-a bagat tara in faliment.

Dincolo de tragicul, ridicolul sau comicul situatiei, vulcanul ne-a dat cel putin o lectie.

„Am invatat un lucru pe care-l stiam. Nu suntem mai puternici decat natura”, conchide sociologul Mircea Kivu.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *