CARAS-SEVERIN. TIMIS. Mi s-a facut dor sa discut cu niste tarani. Din cei care stiu si sufera muncindu-si campul. Am ajuns sa vorbim despre marele ajutor pe care se lauda guvernantii ca il da agriculturii.
Care ajutor este aidoma oracaitului de broaste. Adica, mult zgomot pentru prea putin. Si atunci, sa ne miram de scumpetea de pe piata? Unii dintre interlocutori mi-au dezvaluit ca au lasat bucati de pamanturi parloaga. Statisticile nu mai spun nimic despre acest lucru. In toata tara zac sute de mii de hectare nelucrate. Taranii o duc tot mai greu. Pentru ca nu mai fac fata cheltuielilor. Basmul cu ajutorul nu acopera realitatea cheltuielilor per hectar. Sunt cifre pe care nu are rost sa le expun. S-ar putea sa nu le intelegeti semnificatia. Dar in miezul problemei ele dor. Este durerea pamantului pe care calcam, ca prea ne batem joc. Puteti sa ma numiti oricum, dar am observat un lucru: taranul roman e pe cale de disparitie. Ma gandesc la taranul acela care punea capul pe brazda, sa auda cum creste graul. Taranul ala nu mai exista. A ramas doar in paginile unor romane, scrise cu decenii in urma.
Revenind la batjocorirea pamantului, nu pot sa uit ca Romania va pierde 3 milioane de hectare de teren arabil. Cum e posibila o asemenea bataie de joc? Simplu! Amintiti-va ce au negociat guvernantii nostri inainte de aderarea tarii la UE. Intr-o totala lipsa de respect pentru pamant, conform negocierilor, tara noastra trebuie sa transforme 30 la suta din suprafata arabila actuala in parloaga. Romania are, in prezent, circa 15 milioane de hectare de teren agricol, din care aproape 10 milioane, teren arabil. Restul sunt livezi, pasuni etc. Conform planului de integrare, negociat in guvernarea precedenta, incepand cu acest an, avem o perioada de gratie de maximum doi ani, adica pana la inceputul lui 2009, pentru a reduce suprafata arabila la 7,3 milioane hectare. Asta ar insemna ca 1,5 milioane de proprietari de terenuri agricole trebuie sa renunte la agricultura. Primii vizati sunt micii agricultori, oamenii cu sapa, care produc, in general, foarte putin peste nivelul de autoconsum.
Autor: Marius Caruntu
