Array

Ecoturism la Fefeleagul

lacamp.jpgGREU LA DEAL CU CALUL – Urmasul fefeleagai incearca sa atraga turisti la detunate
Urmasii Fefeleagai din nuvela lui Ion Agarbiceanu s-au rusinat generatii de-a rindul ca au printre inaintasi o asa saracie de femeie, de care a mai auzit si toata lumea. Vetalau, un stra-stra- stranepot, face din numele de Fefeleaga un brand cu care atrage turistii la poalele Detunatelor.

Cui nu i s-a rupt inima de compasiune citind rindurile lui Agarbiceanu in care o nenorocita de femeie, careia viata i-a luat barbatul si copiii, cara zi de zi ca un Sisif piatra de pe un deal, ajutata de o mirtoaga de cal, ultimul ei sprijin. “Dii, mai, Batore, diiiii!” Urmasul Fefeleagai la a sasea generatie cara astazi pe priporul pe care a fost vechea casa a strabunicii sale, cu un cal in putere, bagajele turistilor pe care drumul i-a inmuiat. Ca sa ajungi la popasul Fefeleagului si de acolo, mai sus, la Detunatele sculptate ca niste degete de Rodin, iti trebuie rabdare si putere.

PORTRET DE FEFELEAG. Barbatul vorbeste iute, iti cauta privirea si te ia pe ocolite pina-ti da toata increderea unei discutii. David Vetalau, fost miner, e slab, cu ochii de culoarea pamintului si riduri accentuate pe fata muncita. Multe sapate de cele trei femei care i-au trecut ca niste furtuni prin viata, a doua lasindu-i un odor de fata, balaie si cu ochii albastri, care cunoaste muntele ca pe sura din spatele casei. Totusi, numarul nevestelor nu e mare, zice omul, ca un bunic al lui a trait cu 17 femei si rau nu i-a fost. Fefeleagul vorbeste mult de viata traita la Mina Livezeni, de mineriadele care l-au marcat pe viata si simte nevoia mereu sa ia apararea minerilor chiar daca nu aduce nimeni vorba de ei. Vorbele ii sint amestecate despre vremurile alea tulburi, acuma cauta sa se limpezeasca la cei 57 de ani ai lui si merge din cind in cind singur pina la Detunatele marete. “Acolo simt ca viata e alta”, povesteste, in vreme ce nevasta, o femeie voinica ce a speriat intr-o iarna un lup ce-i iesise in drumul spre popas, perpeleste placinte buciumanene, cu brinza, ceapa si marar. Si inca ceva ce nu spune nimanui, ca sa nu furam reteta locului. In curtea care se invecineaza cu padurile de brazi si poienile dulci de munte, Fefeleagul scos din mina a invatat sa faca agroturism.

SPRE POPAS. Natura l-a ajutat cit a putut. Si-a dezvelit stincile, pe altele le-a imbrobodit prin contrast: fata in fata cu Detunata Golasa vezi Detunata Flocoasa, care, atunci cind se acopera de abur, vesteste ploaia. La poalele Detunatei Golase sint doi ghetari, frapiere naturale in zapuseala verii. Dar pentru toata frumusetea a pus un pret: ca sa ajungi la popas, trebuie sa urci un sfert de ora pe un drum prin padure care scoate sufletul din orasenii obisnuiti cu asfaltul. Asa ca Vetalau ii mai ajuta cu un cal, cu spinarea pentru a-i duce sa-i cazeze. “Avem cazare pentru toate gusturile: in camere pot caza cam 8 oameni, iar in sura, adica la pensiunea -Tri paie-, numai cate doi”, glumeste barbatul.

TURISM CA PE VREMEA STRABUNICII. Dupa ce urci o carare pieptis prin soarele fierbinte, zici ca racoarea padurii mai usureaza drumul. Sari trei pirleazuri, timp in care abia mai apuci sa-ti arunci privirea spre dealurile verzi-verzi de-ti vine sa musti din ele. Si spre casele adunate ca un stol de vrabii speriate, intre vai. Femeia Fefeleagului ne arata busteanul pe care se odihneste de obicei cind urca cu poveri mari in spate. “Uite, la raspintia asta mi-a trecut prin fata asta iarna o caprioara. Si-n urma ei vad lupul. S-a uitat la mine si nu stia incotro s-o mai apuce. S”apai cind am tipat o data la el -Da” ce-ti trebuie, mai?-, si-o vazut de drum”, ride cu tot pieptul femeia pe care n-ai cum sa n-o crezi la cit e de voinica. Dupa ce se raresc copacii, se iteste o casa inconjurata de leagane si masute si scaune de lemn. La popas, turistii sint indrumati pe cararile cele mai scurte spre frumusetile din jur, primesc o placinta si un paharel cu palinca de mere, ca sa prinda inima la drum si apa rece din fintina. Pentru copii, barbatul a construit mai multe hinturi, adica leagane. “Multi vin aici cu cortul. Anul trecut au venit niste canadieni si au zis ca, daca ar avea ei Detunatele, tot Montrealul ar trai de pe urma turismului”, spune barbatul textul pe care l-am auzit in toate locurile frumoase intilnite pina acum. Ca potential este, dar nu se vrea. Omul zice ca a incercat: si-a facut un foisor, o scena, a pus curent electric, apa intr-un bidon urias care sa semene cit mai mult a civilizatie. “De-as avea cite un leu cite cuie am carat cu spatele ca sa fac ceva la casa asta…”, se gindeste cu nostalgie nevasta, mama Luci, cum ii zice fetita. Timp de cinci ani a reusit sa incropeasca un festival de muzica populara la popas. A carat trompetele si toate instrumentele muzicantilor cu calul, ca altfel nu se putea. Anul asta “politica” il impiedica sa mai tina festivalul care a adunat si citiva actori, figuri mai importante din judet. “La anul, doar sa mor si sa nu fac iar festival”, se jura aprig.

GENEALOGIE. Ceva spoiala de management si turism l-au invatat ca numele Fefeleagai, de care toti ai lui au fugit, poate fi un agatament perfect pentru turisti. Acuma lumea zice ca vine la Fefeleagul, ca altfel nu-l stiu. Supararea stranepotului la a sasea generatie al femeii care cara bolovani cu mirtoaga e ca in sat, in Bucium Sasa, s-a ridicat o casa care, chipurile, ar fi apartinut femeii. “Nu e nimic autentic acolo. Nici macar locul. Daca faceau ceva si ar fi vrut sa atraga turisti, mai bine ridicau casa aia de lemn in sat”, spune Vetalau. Si, ca sa ne arate ce inseamna autentic, scoate o bunda scortoasa de vreme, o pereche de opinci care ar fi fost ale barbatului Fefeleagai si corfele – un fel de sa de lemn cu desagile incluse cu care aceasta a carat piatra. “Dar de fapt nu cara doar piatra. Cara firimiturile de minereu ce ramineau de la oamenii instariti care aveau mine de aur particulare. Asa mai facea si ea un ban, ducea piatra la spart, apoi la ales cu saitrocul, la steampuri. Nu a ramas nici o poza cu ea din vremea aia si la cit era de saraca… Cica era o femeie uscata la chip, slaba. Intr-adevar i-a murit o fata cind era mica rau, dar si un baiat mai tirziu prin Siberia. Doar trei din sase citi a avut au apucat sa creasca”, povesteste Fefeleagul.

Cit vezi cu ochii in jurul popasului, e pamintul urmasului femeii facute celebra de Agarbiceanu. Cum din saracia aceea crunta a stramoasei a ajuns sa aiba zeci de hectare pamint. “Pai, bunicul meu a fost ginerele Fefeleagai. El era instarit si ne-am imbogatit pe partea asta”, se scuza parca omul. De opt ani de cind se afla la poalele Detunatelor, Fefeleagul se incapatineaza cu aceeasi indirjire ca stramoasa lui sa urce panta abrupta a agroturismului, desi acum recunoaste ca munceste mai mult in pierdere. “Am un bar unde preturile sint cam ca in sat. Ce cistig ca-mi rup spinarea? La cazare nu iau mare lucru, pentru camparea corturilor in curte iau 5 lei. Am cerut Primariei fonduri sa ma promovez de 10 milioane de lei vechi. N-am vazut nimic. Cind am urcat aici, la toti le era rusine ca sint nepotul Fefeleagai. Acuma am reusit sa mai schimb ceva si nu ma las”, vorbeste cu obida Vetalau.

Monumentele naturii

La Detunate, splendida rezervatie a naturii, ajungi greu. Dar, odata ajuns, te minunezi de minunea sculptata in stinca din fata ochilor. O orga uriasa din coloane de bazalt sau niste degete unite ridicate spre cer se arata intr-o parte. Fata in fata cu Detunata Golasa se gaseste Detunata Flocoasa, o magura uriasa impadurita atit de stufos cu pin, ca cei de la popas spun ca-l tin o saptamina pe mincare si bautura gratis pe cel care va reusi sa mearga pina in virful ei.

Sursa: Jurnalul National

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente