Excavatoarele ucrainene ameninta ecosistemul Dunarii

Lucrarile la canalul Dunare-Marea Neagra au fost reluate de Ucraina pe „teritoriul ei suveran”. Dupa negocieri prelungite si deloc relaxate, presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, a declarat la Bucuresti ca tara sa s-a angajat sa respecte toate obligatiile impuse la nivel international in ceea ce priveste protectia mediului – Conventia UNESCO si obligatiunile internationale care au aparut in aceasta problema – dar a tinut sa mentioneze ca „e vorba de teritoriul suveran al Ucrainei, unde statul ucrainean are drepturi suverane”.

O satisfactie obtinuta de Bucuresti, dupa o suita de intalniri la nivel de experti si la nivel inalt, este monitorizarea comuna a tuturor proiectelor dezvoltate in Delta Dunarii. Presedintii Romaniei si Ucrainei au stabilit ca, in decurs de zece zile (pana saptamana aceasta, n.r.), sa faca un schimb de scrisori in care sa fie stipulate solutii pentru rezolvarea problemelor bilaterale, inclusiv cele legate de Canalul Bistroe.

Dupa Bucuresti, Presedintele ucrainean a vizitat saptamana trecuta insula Serpilor si canalul Bistroe, ceea ce i-a facut pe ziaristii de la publicatia „Vzgliad”, din Kiev, sa titreze „Iuscenko, pe valul curajului”. Pana la dizolvarea parlamentului in aprilie, Iuscenko era apreciat drept un lider „fara vointa si slab”, comenteaza Vzgliad. In afara tarii „nu si-a permis prea multe libertati, pana la vizita de la sfarsitul lui octombrie in Romania, in urma careia a inceput sa aiba imaginea unui lider maret si fioros”.

Canalul Bistroe, o cale navigabila de 90 de kilometri, de legatura intre portul Vilkovo si Marea Neagra pe teritoriul ucrainean, este un proiect lansat de Ucraina in primul rand cu scopul financiar de a economisi taxele de tranzit pe care, pana anul acesta, vasele ucrainene sunt nevoite sa le plateasca inca autoritatilor romane. Partea ucraineana a transmis, in aprilie anul acesta, prin intermediul Ambasadei Romaniei la Kiev unele „informatii tehnice” despre proiectul Bistroe, reprezentand potrivit partii ucrainene o notificare in baza articolului 3 al Conventiei de la Espoo din 1991 privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier.
Bucurestiul a reactionat palid, prin Ministerul Afacerilor Externe care „a actionat consecvent in sensul solicitarii de a se respecta conventiile internationale si recomandarile internationale pentru minimizarea impactului asupra ecosistemului Deltei Dunarii”. Actiunile sale sunt confirmate atat de studiile efectuate de catre organizatiile internationale (Secretariatul Conventiei de la Berna, Secretariatul Conventiei de la Ramsar, Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea), cat si de studiul intern prezentat la 17 decembrie 2004, care a analizat impactul ecologic al lucrarilor asupra portiunii romanesti a Deltei Dunarii si a recomandat, ca masura compensatorie, derularea unui proiect de reconstructie ecologica pe teritoriul Romaniei. De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe a aratat ca derularea lucrarilor pe bratul Chilia trebuie sa fie „conforme regimului frontierei pe de stat”, iar pe portiunea Dunarii de Jos trebuie avut in vedere regimul de navigatie stabilit prin Conventia de la Belgrad. MAE va continua dialogul bilateral pentru identificarea unor solutii, singura conditie exprimata fiind necesitatea respectarii dreptului international si a diverselor recomandari ale organizatiilor internationale pertinente. Evolutiile recente ale relatiilor bilaterale creeaza premisa solutionarii chestiunii in conformitate cu dreptul international, in contextul deschiderii partii ucrainene fata de principiile democratice si valorile europene.

Drumul gazelor
La varsarea Dunarii se vede cel mai bine conflictul dintre mediu si economie in zonele de dezvoltare ale viitorului, cu toate componentele sale: birocratie, nepotism, deturnare de fonduri. Delta Dunarii mai ofera inca adapost unor specii rare, cum ar fi nisetrul mare. Pe malul romanesc taluzul de lut este strapuns de cuiburile randunelelor de apa. „Pe cativa metri se gasesc mai multe specii rare decat pe tot cursul Rhinului”, spune directorul de proiect european pentru Romania, Orieta Hulea. Dar Romania este abia din 2007 membra a UE, iar acum inginerii de la Bruxelles si din statele riverane, din Austria pana in Ucraina, viseaza sa aduca Dunarea la „normele europene” dupa modelul Rhinului, eliminand cea dea doua stramtoare inaccesibila marii navigatii din Europa de Est. Un studiu de proiect ucrainean defineste Dunarea drept „principalul drum de acces intre Europa si Asia”, estimand o crestere a volumului de marfuri tranzitate pe aici de trei ori pana in 2010. In primul rand este vorba de transportul materiilor prime strategice, petrol si gaze naturale.
Demersul intreprins de autoritatile de la Kiev, in urma repetatelor solicitari ale autoritatilor romane, poate reprezenta – dar numai in masura in care corespunde exigentelor tehnice si normelor relevante – premisa unei solutionari a chestiunii proiectului ucrainean al canalului „Dunare-Marea Neagra” potrivit dreptului international. Transmiterea notificarii de catre Ucraina reprezinta un prim pas facut in acest sens in temeiul obligatiilor prevazute de Conventia de la Espoo.

Transmiterea documentului ucrainean a coincis, din pacate, cu reluarea de catre autoritatile ucrainene, in regim experimental, a navigatiei pe bratele Chilia si Bistroe ale Dunarii, fapt ce nu respecta angajamentele asumate de partea ucraineana, atat in plan bilateral, cat si multilateral, cu privire la evitarea oricaror demersuri unilaterale si respectarea deplina a dreptului international.

Milioane aruncate
Romania a beneficiat de circa 4,5 milioane de euro din ajutoarele structurale pentru imbunatatirea conditiilor de navigatie si pentru „asistenta tehnica”, iar Ucraina beneficiaza de proiecte EuropeAid tot pentru imbunatatirea calitatii de fluviu navigabil a Dunarii. Absurditatea proiectului de extindere a albiei fluviului se vede – scriu reporterii saptamanalului german – in cazul firmei germane Josef Mobius Bau AG, care a depozitat din 2004 instalatii in Delta Dunarii, la solicitarea guvernului ucrainean. Totusi excavarea canalului Bistroe s-a dovedit a depasi posibilitatile firmei din Hamburg. Contractorii ucraineni nu numai ca au a refuzat sa plateasca devizul de sase milioane de euro, dar nici nu au reusit sa dinamiteze la timp un dig de la varsarea in Mare, asa incat canalul drenat s-a umplut din nou de aluviuni, iar Mobius reusit sa-si recupereze o parte din bani dupa trei ani de procese.

„Practica dureroasa a demararii unor asemenea proiecte fara luarea in considerare a efectelor asupra mediului trebuie sa inceteze”, declara presedintele Curtii de Conturi Valentin Simonenko. Dar practica a continuat. Contractul pentru continuarea proiectului Bistroe a fost dat companiei de stat ucrainene Delta Lotsman, care a subcontractat pentru curatarea canalului o firma a ginerelui fostului presedinte Leonid Kucima si a comandat materialele de constructie de la o firma a fiicei patronului de la Delta Lotsman, la niste preturi care i-a lasat cu gura cascata pe inspectorii Ministerului de Finante de la Kiev.
Canalul Bistroe este deschis din vara 2007, sfidand recomandarile comisarului European Stavros Dimas pentru o dezvoltare a cailor navigabile mai atenta la impactul asupra mediului. „Deltele fluviilor sunt foarte importante pentru noi”, spunea comisarul pentru mediu, in timp ce politica de pana acum a Comisiei Europene (mai intai sapam, apoi protejam) „face obiectul unei investigatii”, dupa cum anunta purtatoarea sa de cuvant.

Daca Ucraina nu este membra a UE in schimb Romaniei, mai exact municipalitatii Tulcea, i se cere, prin programul Natura 2000 al Comisiei Europene, protejarea insulelor de salcii argintii si a luncii Dunarii. Autoritatile locale si asociatiile implicate in proiect au primit aproximativ 1,6 milioane de euro pentru studiul de mediu, bani primiti de Oficiul pentru protectia mediului Calarasi, cu promisiunea directorului Dorin Gropapa ca „toata lumea este interesat in protejarea fluviului nostru”.

„S-ar putea sa fie prea tarziu, trag concluzia reporterii Spiegel”. La kilometrul 347, unde Dunarea se desparte in doua brate, armaturile din beton si otel de pe bratul Chilia exercita un atac asupra bratului care prezinta inca valoare pentru mediu. „Va trebui in curand sa uitam de locurile de cuibarit si bancurile de nisip pentru pasarile unicat”, spune expertul WWF Eichelmann. Apa Dunarii va trebui dirijata pe bratul sudic, si pentru faptul ca aici se afla centrala nucleara Cernavoda.

Saptamanalul „Spiegel” aminteste ca darea in folosinta a celui de-al doilea reactor si lucrarile la reactoarele trei si patru vor face sa creasca arpid nevoia de apa din Dunare.

Adancirea cursului navigabil al Dunarii pana la o medie de 2,50 metri s-ar putea sa fie prea mult. Expertii World Wildlife Fund spera intr-o inovatie de ultim moment, precum aceea a Futra Carrier, o intreprindere din Kiel, care a trecut la construirea de vase de tonaj mic, cu emisii poluante mult reduse si necesitand, datorita aripilor laterale, o adancime cu circa un metru mai mica decat actualele vase fluviale. „Cerinta nu este adaptarea fluviului la vase, ci a vaselor la fluviu”, conchide publicatia germana. O inscriptie pe care activistii ecologisti au inscris-o pe tricouri promotionale. Dar pe canalul Bistroe continua sa construiasca Ucraina.

Sursa: Cronica Romana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *