Romanii cumpara de cateva saptamani pepeni vanduti sub celebrul brand oltenesc, fara sa stie ca o mare parte din marfa este adusa cu vaporul din Grecia sau Turcia. „Adevarul” va introduce in culisele marketingului de taraba si va invata cum sa deosebiti un pepene romanesc de unul strain dupa marime, culoare si coaja.
Comerciantii din Bucuresti vand pepeni turcesti si grecesti sub numele de „Dabuleni” sau de „Ialomita”, de cand au simtit tendinta pietei catre produsele romanesti. Pepenii verzi de Dabuleni sunt primii care s-au copt anul acesta si au ajuns pe tarabe, insa de acest lucru profita si bisnitarii care cumpara produse de import de la angros si le vand sub aceeasi eticheta.
Acum, consumatorii din piete nu mai stiu care e pepenele original, cel mai mic, bombat si cu dungile mai inchise la culoare, cel mijlociu si de un verde mai deschis pe care scrie „pepene fff bun” sau uriasii de un verde perfect pe care scrie tot „pepene de Dabuleni fff dulce”.
In Piata Sudului din Capitala, de exemplu, acolo unde, duminica trecuta, presedintele Senatului, Mircea Geoana, a impartit etichete celor din Dabuleni pentru a-si promova marfa autentica, identificarea pepenilor autohtoni e o adevarata aventura.
O vanzatoare tanara imbracata intr-un trening rosu, cu cercei imensi din aur, vinde „pepeni de Ialomita”, desi ea insasi recunoaste ca i-a luat din angros, fiind adusi din Grecia. „Ca sa-i vinzi trebuie sa stii ce sa scrii pe ei. Iar noi suntem bisnitari, nu tarani care fac pepeni”, spune Alina Neagu. Ceea ce nu stiu insa „bisnitarii” este ca pepenii de Ialomita inca nu s-au copt la ora asta. Doar putini, in comuna Gheorghe Lazar, dupa cum sustin producatorii. Cei verzi din Amara si Gheorghe Doja, inca nu.
Etichetele lui Geoana, date cu imprumut
Vizavi de fata in rosu e Nela Paun, care vinde acelasi tip de pepeni perfect de verzi, foarte mari, de forma ovala, dar care au lipite pe ei etichete de Dabuleni. Ca sa ne bage de tot in ceata, zice ca sunt adusi din Ialomita. „A venit domnul Geoana si a impartit etichete de Dabuleni prin piata, iar vecina ne-a dat si noua”, explica Nela Paun. Femeia spune ca ea e doar intermediar, ca are certificat de producator, pe care insa refuza sa ni-l arate.
Aflam si misterul etichetelor: cei din Dabuleni au avut surplus de abtibilduri cu „Dabuleni, Casa pepenilor” si le-au lipit pe marginea cortului care acopera marfa, iar „bisnitarii” le-au dezlipit si le-au atasat de produsele lor. Tot ei, vanzatorii de turcisme, stiu sa-ti aleaga cele mai bune pozitii si-si vand marfa la marginea pietei, acolo unde se opresc cumparatorii grabiti.
„Ma uit la om cand cumpar”
Alti vanzatori pacalesc cumparatorii spunand ca vand pepeni verzi de Amara, desi acolo lubenitele vor fi numai bune de cules abia peste doua saptamani. Un producator din Amara, care vinde numai pepeni galbeni, caci numai acestia s-au copt deocamdata, spune ca cei verzi se coc mai greu decat cei de la Dabuleni din cauza solului. La Dabuleni, acestia cresc pe nisip, la Amara, pe pamant negru. „Dungatii” de Amara sunt mai mari decat cei de Dabuleni si sunt si mai -dulci. „Zici ca sunt din zahar”, spune producatorul.
Nu toti cumparatorii stiu sa identifice marfa dupa caracteristici, iar cand vine vorba sa aleaga, nu se uita la pepeni:”Ma mai uit si la om. Nu cumpar de la orisicine. Eu sunt de la tara si stiu care-i omul muncitor si care nu”, marturiseste Elena Cremenaru. „Ma uit si la cine ii vinde, dar ii cunosc si dupa cozi pe cei romanesti. Se vede ca sunt proaspeti, abia culesi. Cei adusi de pe afara au cozile vai mama lor”, spune Miluta Popa.
Multa munca si bani putini
„Adevaratii pepeni de Dabuleni sunt fie verde-inchis, fie dungati, nu sunt foarte mari, asa cum sunt cei importati, au semintele mici si negre, iar coada este subtire”, precizeaza Camelia Maruntelu, localnica din Dabuleni care tocmai isi descarca pepenii din camioneta. „Noi ne ocupam de aceasta afacere din mosi-stramosi”, mai spune femeia. Stie foarte bine care sunt pepenii adusi de afara.
„Cei din Grecia sau Turcia sunt lubenite foarte, foarte mari, au toti forma aproape la fel, coaja este mai deschisa la culoare si foarte groasa, iar semintele sunt maronii, nu negre. Asta pentru ca sunt copti fortat”, mai explica localnica din Dabuleni. Despre pepenii galbeni romanesti, ea spune ca sunt mici si cu forma neregulata, iar despre cei din import spune ca sunt „prea frumosi ca sa fie adevarati”.
Mariana Badi, un alt producator din Dabuleni care produce lubenite de foarte multa vreme, explica si cu cata munca se fac pepenii si cu cat de putini bani se alege de pe urma afacerii ei. „Vand kilogramul cu 1,5 lei, dar muncesti foarte mult pana ii vezi mari. Punem samanta in ghiveci, facem rasaduri, pe care le incalzim cu radiatorul in solar, scoatem apoi rasadul in camp si-l acoperim cu folie ca sa se incinga. Nu-i asa usor”, spune Mariana Badi. „Bisnitarii” isi vand marfa cu aproximativ acelasi pret, de 1,5 lei, dar spun ca ii cumpara de la producatori cu 0,8 lei.
Cum arata pepenii de Dabuleni
– Au forma bombata si sunt mai mici.
– Sunt de culoare verde inchis uniform iar daca au dungi, acestea sunt mai inchise la culoare, astfel ca diferenta dintre ele si restul pepenelui este mai mica.
– Coada este mai subtire si verde.
– Pata unde au stat pe pamant e alba sau verde crud.
– Au semintele mici si negre.
Cum arata pepenii de import
– Pot fi adusi din Grecia, Turcia sau Israel.
– Sunt cei mai mari si au forma alungita.
– Ii recunoasteti dupa faptul ca toti din aceeasi gramada par sa aiba aceeasi marime si forma.
– Sunt mai deschisi la culoare decat restul, iar diferenta de nuante dintre dungi si fond e mai pregnanta.
– Dungile sunt mai rare si mai late.
– Au codita uscata.
Pepenii galbeni romanesti
– Cei mai alungiti, care par gata feliati sunt sigur autohtoni, pentru ca se produc doar la noi.
– Ceilalti rotunzi, cu coaja rugoasa, trebuie sa fie cat mai aspri la pipait si de un galben pal.
– Sunt inegali ca forma, uneori cu pete, alteori crapati.
– Cei de la Amara sunt deseori murdari de pamant, pentru ca este mediul lor de cultura.
– In interior sunt fainosi.
Pepenii galbeni straini
– Sunt rotunzi, cu coaja striata, dar mai fina decat a celor romanesti.
– Culoarea este un galben viu, aproape ireal.
– In aceeasi gramada sunt apropiati ca forma, nu au pete, nu sunt crapati.
– Sunt curati.
– Miezul este galben.
– Nu au gust pregnant si nu sunt foarte dulci.
– Rezista mai mult pe raft si se zaharisesc mai repede decat cei romanesti.
„Au dat buzna turcii, ca aduc lubenite cu vaporul”
Oltenii din raiul lubenitelor din Romania nu mai stiu de suparare pentru ca vanzatorii de profesie le iau fata clientilor cu marfa adusa din strainatate, pe care o dau drept romaneasca. Stefana Ratoi, 71 de ani, din Dabuleni, povesteste cum se zbate sa stranga cateva gramezi de lubenita, dupa un an de munca, si cum i se usuca pe tarabe. „De zece ani au dat buzna turcii, ca aduc lubenite cu vaporul si striga tare ca lubenita e de la Dabuleni. E facatura. Cine cunoaste agricultura nu se insala. Cine e de la oras poate fi prostit”, sustine batrana, pe care o gasim in fata casei din Dabuleni cu doua lubenite in mana.
Tanti Stefana explica diferenta dintre cele doua soiuri. „Omul se poate insela usor, pentru ca si asta din Dabuleni e de doua feluri. Una dungata si alta de culoare verde inchis. Cea din urma e rotunda, are miezul rosu aprins, samburii mici si negri si coaja subtire. Dar e mai greu cu alea vargate, ca parca e sora cu aia adusa de la turci”, mai spune tanti Stefana.
„Strainii au bagat chimicale”
Ea precizeaza ca primul element de care clientul trebuie sa tina cont este latimea dungilor. „Cea turceasca are vergile rare si late, cotorul mare, miezul rozaliu, nu e asa dulce, semintele marunte si coada groasa”, detaliaza batrana. „Nici nu e sanatoasa, ca e stropita cu toate chimicalele, de te iau toate bolile. Eu n-am avut curaj sa mananc decat o data, de curiozitate. N-avea niciun gust. Cine stie ce-or fi bagat in ele ca sa tina la zapuseala asta, sa nu se vestejeasca. Ale noastre sunt proaspete, rupte din gradina. O felie de lubenita iti curata tot stomacul”, adauga pensionara.
Dumitru Florea Ion, presedintele „Casei Pepenilor Verzi”, spune ca a infiintat asociatia in urma cu trei ani si deja a strans 180 de membri. „Am avut aceasta initiativa tocmai pentru ca am observat ca piata este invadata de produse coapte artificial. Nu putem sa stam cu mainile-n san sa vedem cum unii comercianti spun ca au lubenita de Dabuleni, pe cand ea este de pe alte meleaguri”, spune presedintele asociatiei.
La Amara nu s-au copt
Localnicii din Amara au fost surprinsi sa afle ca in Capitala se vand pepeni din localitatea ialomiteana atata vreme cat acestia inca nu -s-au copt. Oamenii vor scoate la vanzare abia peste doua saptamani primii pepeni din productia de anul acesta. „Cum sa se vanda pepeni din Amara daca ai nostri nici nu s-au copt inca?”, se intreaba Constantin Milea, 72 de ani, producator din Amara.
El este convins ca pepenii expusi pe tarabele din pietele Bucurestiului nu sunt adusi din Romania, ci importati. „Sunt pusi acolo doar ca sa fure ochii lumii si sa creada clientii ca sunt romanesti, dar ei nu sunt”, adauga batranul.
Si Georgeta Tapu, 58 de ani, din Amara, munceste de dimineata pana seara pe cele doua hectare pe care, in luna aprilie, le-a cultivat cu pepeni. „Acum dau cu sapa printre ei. Mai este pana cand se vor coace. Abia la sfarsitul lunii voi scoate la vanzare pepenii de anul acesta”, spune batrana. Ca sa poata avea mai bine grija de cultura, ea si-a construit in bostanarie o coliba din stuf, unde va sta pana la toamna. (Gabriela Popescu, Madalin Sofronie)
Minciuni
Localnicii din Amara au fost surprinsi sa afle ca in Capitala se vand pepeni din localitatea ialomiteana, desi acestia nu s-au copt inca. Pepenii vor putea fi scosi pe piata abia peste doua saptamani.
Sursa: Adevarul
