Japonezii s-au straduit sa conceapa o arhitectura in functie de asezarea geografica, terenul nefiind prea generos in privinta planeitatii. Organizarea spatiului domestic, citadin si sacru a armonizat intotdeauna cu natura inconjuratoare. Arhitectura sacra shinta era reprezentata de un complex de constructii numit miya, evidentiat de porticul caracteristic: torii.
Mai tarziu, in perioada Asuka (552 – 646), budismul venit din China prin peninsula Coreea, a adus stilul arhitectural al Celor Sase Dinastii (sec. III – VI), pe langa noi elemente de cultura si civilizatie. Budismul impunea o arhitectura care are centru de greutate templul, in alcatuirea caruia sunt cuprinse mai multe elemente: kondo – sala principala, ta – pagoda, kaira – schitul, kada – sala de lectura, shura – clopotnita, niwa – gradina, cha«mon – poarta de Sud, etc. In comparatie cu arhitectura traditionala, shinta-ista, sobra si uneori saracacioasa, cea budista este plina de fantezie, infloritoare, incarcata din punct de vedere al amanuntelor decorative, are o bogatie de forma si culoare, o infatisare ce duce spre fast, grandios – un caracter baroc.
In perioada Heian (794 – 1192), dupa anul 894, se intrerup legaturile diplomatice cu China, astfel arhitectura japoneza a fost obligata sa-si gaseasca un drum propriu si resurse in fantezia autohtona. Urmare a acestei autarhii, arhitectura sporeste in rafinament si eleganta, exprimand gustul estetic al aristocratiei vremii. Apare un nou stil in arhitectura domestica: shinden – proprie resedintelor aristocratice, in care s-a urmarit armonizarea constructiei cu mediul natural. Grija pentru respectarea frumusetii naturii inconjuratoare a stimulat construirea de gradini cu peisaje pe langa temple si chiar in preajma locuintelor.
Dupa ce razboiul civil din 1180 a distrus multe cladiri, calugarului Chang (1121 – 1206) ii revine sarcina de a reconstrui templele Kafuku-ji si Tadai-ji. Acesta va adopta modele ale arhitecturii din China dinastiei Song: stilul tenjiku-ya . La acea vreme stilul arhitectural japonez era numit wa-ya spre deosebire de cel chinez numit kara-ya. O asfel de maniera arhitecturala, kara-ya, a fost adoptata pentru a satisface noul curent intrat in arhipelag: budismul zen.
La randul sau, arhitectura de peisaj trece prin diferite maniere, astfel ca noul stil shoin – nascut din stilul shinden, aduce un tip nou de arhitectura particularizat incaperii de desfasurare a ceremoniei ceaiului cha-no-yu, dar care si plaseaza aceasta incapere ca parte integranta a gradinii.
Gradina japoneza este o imbinare armonioasa intre natura si arta. Influentata de mai multe curente filosofice si maniere, arhitectura de peisaj aduce gradinii japoneze un plus de originalitate si spiritualitate; face din aceasta o oaza a linistii si meditatiei, un loc unde, cel ce paseste in ea se intalneste cu el insusi, gasindu-si pacea interioara si puritatea.
Elementele esentiale ale gradinii japoneze sunt: apa, pietrele, cascadele, plantele, pomii, podetul si lampioanele. Acestea reflecta armonia naturii si puritatea interioara avand drept scop gasirea pacii interioare si inducerea unei stari de meditatie si reflectare.
Dincolo de o intelegere gresita a notiunii de gradina japoneza, creatorului unei astfel de lucrari estetice, ce urmeaza anumite reguli – de continut sau de geometrie – i se permite o exprimare libera, o creativitate absoluta in armonizarea elementelor constitutive.
In zilele noastre, dintre amenajari, gradinile japoneze sunt cu adevarat remarcabile si acestea au fost realizate in tari ca SUA, Australia, Canada, Anglia, Irlanda, Argentina, Belgia, Brazilia.
Singura gradina japoneza din Orientul Mijlociu se afla in orasul Helwan, la 25 Km departare de Cairo. Locul care in trecut era folosit pentru tratamente termale datorita izvoarelor cu apa sulfuroasa, a devenit gradina japoneza. Aceasta a fost realizata in anul 1917 de catre un locuitor al Helwanului, Zulfugar Pasha drept cadou pentru Sultan Hussein. Pe acest loc fascinant, exista cateva alei, statui ce il reprezinta pe Buddha, animale mitice, un lac si o cafenea.
Gradinile tipic japoneze pot avea caracter peisager rupt din natura, cu elemente vii sau pot fi gradini de meditatie spirituala care prilejuiesc trairi estetice si emotionale unice. Constructiile se regasesc in partea centrala, de unde se poate admira intreaga priveliste. Deseori, in gradina japoneza se pot observa urmatoarele elemente tipice:
- apa reala sau simbolica ( mici cascade, rauri sau lacuri artificiale);
- pietre (care rup ritmul unei gradini uniforme cu scopul facilitarii meditatiei spirituale);
- ornamente- de regula un felinar din piatra;
- casa de ceremonia ceaiului sau un pavilion (un loc izolat si spiritualizat);
- elemente auxiliare , cum ar fi un gard sau un perete cu caracter tradicional;
- un pod catre o insula ( care simbolizeaza trecerea dintr-o lume in alta);
- alei cu dale din ceramica sau piatra, alei de pietris sau piatra sparta , alei cu dale puse la dimensiunea pasului;
Spre exemplificare, va las sa admirati doua poze din parcul Himeji.
Cel ce se opreste o clipa pentru a medita nu vede doar apa si pietre – el se va contopi cu incantatorul susur al apei. Cele doua pietre, una albastra si una turcoaz, asezate langa cascada, simbolizeaza sanatatea si viata lunga.
Un alt tip de gradina este cea din nisip si piatra (maniera aparuta din influenta austera a budismului zen). Acest tip de gradina rectangulara, cu nisip alb inconjurat de dale, ingradit de un perete, cu grupari de doua, trei sau cinci pietre poate fi intalnit in manastirile zen. Nisipul alb, modelat prin greblare, reprezinta apa si pietrele asezate intr-un echilibru artistic. reprezinta pamantul.
Se poate intalni insa si un tip de gradina japoneza ce contopeste armonios, pastrand incarcatura spirituala, elementele constitutive ale celor doua descrise mai sus si cuprind in constructia lor apa, podetul, pietrele si nisipul.
O gradina japoneza este in sine o reprezentare a universului si a elementelor acestuia: piatra = pamant; lacul, paraul, cascada = apa si lanterna sau lampionul = focul.
Raji – aleea gradinii – nu este doar un element functional si nu reprezinta numai intrarea sau calea de acces prin gradina. Raji este o alee filosofica ce separa vizitatorul de tumultul zilei, plasandu-l intr-o lume a meditatiei. Pietrele de diferite forme si dimensiuni au o simbolistica proprie: cele colturoase sugereaza o zona montana, iar pietrele netede, de rau, asezate pe alei la distanta pasilor sunt zile, perioade sau clipe de viata.
Insula din mijlocul lacului sau a gradinii, reprezinta – insula vietii vesnice -, un loc linistit, dincolo de timp si spatiu. Aceasta poate fi reprezentata de o piatra in forma de broasca sau de un copac, simboluri ale vietii prospere si longevitatii.
Filosofia ce guverneaza gradinile japoneze ne arata ca plantele si florile au o viata speciala si – ca expresie a naturii – acestea nu sunt folosite ca simple decoratiuni.
Autori: Boros Tiberiu si Gabriela Butunoi
