Pentru a-si reduce datoria, statul grec a dat noi concesiuni miniere in Nordul tarii. Dar locuitorii, chiar daca loviti de somaj, se tem de consecintele pe care noile proiecte de exploatare le pot avea pentru mediu.
“Acolo, vezi? Acolo vor sa faca gaura”. Lazaros Toskas arata cu degetul spre varful muntelui. In mijlocul padurilor de stejari, fagi si pini va aparea cariera, marea excavare pe care o companie miniera, Hellas Gold, o planuieste pentru a extrage tezaurul care se ascunde in maruntaiele muntelui Kakavos, in Skouries. De milenii se cunoaste bogatia acestui colt din Halkidiki, in Nordul Greciei: cupru, argint, plumb, zinc si, mai ales, aur, caruia i-a crescut de patru ori valoarea in ultimii 10 ani. Dar acolo unde unii vad afaceri si oportunitati de slujbe pe un meleag al somajului, altii se tem de distrugerea ecosistemului in favoarea unei dezvoltarii, fortata de criza economica, in care nu au incredere.
Toskas este un inginer civil de 54 de ani. Traieste in Megali Panagía, satul cel mai apropiat de exploatarea de la Skouries. Este unul dintre liderii miscarii care se opune proiectului si care in ultimele luni a fost protagonista mai multor actiuni de protest. Inginerul arata lucrarile care s-au facut deja pentru drenarea apei: “Trebuie sa goleasca muntele pentru a putea construi galerii”. Sub cariera, care va ajunge pana la 250 de metri adancime, se vor deschide tuneluri ce vor ajunge pana la 700 de metri adancime. Populatia se teme de resursele de apa din zona. “In pamant exista multe minerale, si, intre ele, arsenic in procentaje ridicate… Nu stim ce se poate intampla”, comenteaza Toskas.
Apar locuri de munca, dispar turisti?
In conversatiile cu cei care se opun proiectului, arsenicul este numit frecvent. Se spune ca procedeul pe care doreste compania sa-l utilizeze pentru a extrage aerul nu este posibil intr-un loc cu mari concentratii de arsenic. Eduardo Moura, vicepresedinte al Eldorado Gold (colosul canadian minier, proprietar al 95% din Hellas Gold), raspunde, printr-un mail, ca firma actioneaza urmand strict reglementarile de mediu europene si grecesti si ca“studiul de impact ambiental pentru minele din Halkidiki a avut nevoie de cinci ani pentru a fi pregatit, revizuit si aprobat de statul grec”. Cat despre procesul productiei, compania spune ca a efectuat “probe pentru a determina cum se poate folosi cu succes”.
“Nu sunt nici pentru, nici contra. Dar mi-ar placea ca slujbele sa apara prin alte variante”, spune proprietarul unui magazin de bijuterii din Ierissos, centrul turistic al Halkidiki, convertit in cartier general al protestelor impotriva minei. Bijutierul rezuma nelinistile oamenilor, inclusiv ale celor care, ca si el, nu au participat la mobilizari. “Apa pe care o bem vine de la munte. Daca este contaminata, ce facem?”, se intreaba el. Apoi e si problema turismului: “Credeti ca ar veni cineva daca ar sti ca la putini kilometri este o mina?”. Spune ca intelege ingrijorarea somerilor, principalul argument de divizare intre cei care sunt pentru si cei care resping proiectul. De fapt, compania a angajat deja 1 100 de muncitori. “Operatiunile noastre vor crea peste 5 000 de locuri de munca directe si indirecte”, explica Moura.
Motivele neincrederii
Multi cred totusi, ca beneficiile nu compenseaza riscurile, si nu au incredere in informatiile oficiale. Si pentru a explica motivele neincrederii arata modul gresit in care statul a vandul drepturile de explotare ale proiectului minier, intr-o regiune, Nordul Greciei, care are o comoara in metale in valoare de aproximativ 20 000 de milioane de euro.
In decembrie 2003, Guvernul grec a preluat controlul minei cu un acord extrajudiciar cu TVX Hellas, fostul proprietar, care a declarat inchis proiectul in urma protestelor populatiei locale. Statul l-a cumparat cu 11 milioane de euro si in aceeasi zi l-a vandut cu aceeasi suma catre Hellas Gold, companie fondata cu trei zile in urma, cedand toate drepturile de exploatare. La putin timp dupa, 95% din actiunile companiei au fost obtinute de compania canadiana European Goldfields (EG). La un audit, valoarea de piata a societatii se estima atunci la aproximativ 400 de milioane de euro. In 2012 a fost preluata de Eldorado.
Compania apara proiectul si afirma ca “are toate avizele de mediu necesare”. Dar grupurile care se opun minei au facut apel in fata Consiliului de Stat grec in privinta studiului de impact ambiental si inca se asteapta decizia definitiva.
“Aici, intre 1947 si 1949 au avut loc importante batalii ale razboiului civil”, povesteste Yorgos Tarazas, un somer care a stat in prima linie a protestelor impotriva proiectului. Unele s-au terminat cu infruntari violente cu politia. O data, in vara trecuta, dupa o batalie violenta pe munte, responsabilii cu ordinea publica au coborat in centrul din Ierissos si au utilizat gaze lacrimogene. “Unii nu-i mai vazuseram decat la televizor”, spune Tarazas.
