Pentru obtinerea unei tone de hartie de imprimanta sunt sacrificati 24 de copaci, iar pentru o tona de hartie de ziar 12 copaci trebuie sa cada. Hartia poate fi reciclata de pana la sapte ori, fara adaosuri de fibre noi, iar fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci.
Aceste cifre si o pasiune innascuta pentru natura au determinat-o pe Claudia Catana sa initieze un proiect ecologic inovativ: Copacul de hartie.
Adevarul: Ce este Copacul de hartie?
Claudia Catana: Copacul de hartie e un proiect pe care l-am demarat in luna aprilie a acestui an. El se bazeaza pe un concept foarte simplu: adunam hartie de la diverse companii, dar si de la populatie, vindem hartia unor centre de colectare si cu banii obtinuti astfel cumparam puieti, pe care ii plantam pentru a reface mediul inconjurator. In zilele acestea deja se planteaza 1.120 de copacei in Bucuresti.
De-a lungul timpului, am reusit sa atragem de partea noastra 300 de companii si zeci de persoane fizice de la care am colectat aproape 100 de tone de hartie si peste 12 tone de carton. In saptamana aceasta, toate tonele de hartie colectate vor fi transformate in copacei. Sase luni de la lansarea proiectului am avut doar o masina imprumutata, pentru cara-tul hartiei, dar am incercat cat am putut sa facem fata solicitarilor.
– Ce te-a determinat sa initiezi un asemenea proiect?
– Am pornit de la faptul ca se taie padurile fara discernamant. Este o mare inconstienta, care are efecte dezastruoase asupra noastra. Tot intrebandu-ma de ce nu se si replanteaza daca tot se taie, am ajuns usor la observatia ca in jurul nostru e plin de mormane de gunoi in care hartia e amestecata cu plasticul si cotoarele de mere.
De cand ma stiu am crescut cu cei 3R (reducere, refolosire, reciclare) in cap. Initial am crezut ca va fi foarte simplu sa initiez un proiect de genul acesta: sa reciclez si, la schimb, sa cumpar copaci. Dupa atatea luni de proiect, imi dau seama ca nimic nu a fost atat de usor.
La inceput, am dus lipsa de resurse umane si financiare. In mod surprinzator, multa lume a crezut ca suntem o echipa foarte mare si foarte puternica din punct de vedere financiar. Noi insa eram doua fete, care au pornit la drum fara niciun buget alocat si cu doar doua ajutoare. Caram hartia cu o masina imprumutata, care se mai si strica uneori.
– De unde ti se trage acest puternic simt ecologic?
Am crescut la tara, intr-un sat de langa Deva, unde bunicii din partea tatalui mi-au oferit sansa sa invat sa respect natura. Cele mai pregnante amintiri sunt mirosul de iarba proaspat taiata si cel al curateniei de primavara, cand se varuiau copacii si se ardeau frunzele uscate de prin curte. Cred ca am ramas cu acele momente in subconstient, iar acum, primavara si toamna, am nevoie de „miros de curatenie si verde”.
De aceea mi-am dorit sa fac ceva pentru ca lumea sa se bucure de cat mai mult verde. Mi-am dat seama ca nevoia de verde nu este numai una personala, este o necesitate a tuturor. Acum, dupa demararea acestui proiect, am siguranta ca, atunci cand au posibilitatea, oamenii se implica. Chiar daca e nevoie de un proces de invatare si reeducare, in timp, sunt convinsa ca un proiect similar va fi mult mai usor de implementat.
– V-ati temut ca nu veti fi luate in serios?
– Am pornit proiectul cu gandul ca ne va fi foarte greu sa convingem lumea sa stranga hartia. Ne temeam ca nu vom avea timpul necesar sa atragem resurse, ca nu vom avea timpul necesar sa crestem. Nu ne-am imaginat nicio secunda ca proiectul va avea un asemenea impact si ca, intr-un timp extrem de scurt, vom fi realizat ceea ce, de fapt, ne propusesem sa realizam in doi ani. Proiectul a crescut ca in povesti, „intr-un an, cat altii in sapte”.
Pe de alta parte, succesul nu ne-a fost insa de folos, ba chiar s-a intors impotriva noastra. Au existat multe persoane care ne-au criticat ca am pornit acest proiect fara resurse. Dar am intalnit oameni cu rabdare, care ne-au sprijinit sa prindem „radacini puternice”. Cu bucurie spun ca proiectul a atras multe persoane care s-au implicat activ. Am avut parte de ajutor sub diverse forme: un nou site, articole de promovare, mentionarea pe bloguri, donatii individuale si, bineinteles, implicarea unor sponsori sau a celor care doneaza hartia.
– Aveai si un serviciu cu norma intreaga.
– Dupa sapte ani de colaborare „full time” la Fundatia Romanian Angel Appeal (RAA), am renuntat la acel loc de munca si am ramas colaborator la numai cateva proiecte ale fundatiei. Au existat cateva luni in care am suprapus munca de la RAA cu „copacelul”, insa, din iulie, mi-a fost imposibil sa le fac pe amandoua. Am decis sa imi dedic aproape tot timpul proiectului Copacul de hartie.
– Ai vreun regret vizavi de acest proiect?
– Au existat cateva greseli. De exemplu, n-am oprit intrarea in proiect in momentul in care am avut probleme mari cu masinile, ceea ce ne-a creat neplaceri pentru ca, desi lumea ne suna sa mergem sa luam hartie, noi mai intarziam cateodata. O alta greseala ar putea fi faptul ca nu am impus din start o cantitate minima de hartie pentru care ne deplasam.
Ne-am bazat pe bunul-simt si nu am luat in calcul spaima pe care o provoaca, intr-o incapere, un morman de hartie. Apoi, desi aveam mare nevoie de ajutor, nu l-am cerut transant. Am presupus ca lumea isi va da singura seama de nevoile noastre.
Gasiti Copacul de Hartie la adresa www.copaculdehartie.ro
Sursa: Adevarul
