Inca o data se arata nesimtirea celor care au puterea de decizie in maini in ceea ce priveste protectia mediului.
Adevaratii iubitori de munte s-au ingrozit cind au vazut cum arata poteca turistica din Jgheabul cu Hotar: zeci de jnepeni, daca nu peste o suta au fost masacrati in cel mai barbar mod posibil. Unii au fost taiati cu totul si aruncati in mormane, iar altii slutiti, pur si simplu. Firesc, prima intrebarea despre ceea ce s-a intimplat i-am adresat-o dr. Gheorghita Lalau, seful Administratiei Parcului. Raspunsul a fost ferm: „Nu a taiat nimeni nici un jneapan. Aveti poze? Cine stie de cind or fi, poate de 15-20 de ani. Se pot truca treburile. Sau poate vreun nebun a taiat si a facut poze sa le trimita la ziar. Ieri au fost oamenii mei pe acolo si nu era taiat nimica. Nu am informatii despre asa ceva. Acum am sa vorbesc cu agentul din Izvor, sa mearga sa vada daca se confirma, dar probabilitatea este minima. Noi sintem primii care avem interesul sa stim ce s-a intimplat si sa dispunem o ancheta sa vedem cine-s vinovatii”.
Dupa vreo jumatate de ora, dl. Lalau a cerut detalii: „Nu cumva vorbiti despre actiunea noastra din toamna? Am taiat atunci citeva crengi, pentru ca se intilnise tufa cu tufa si nu se mai putea inainta pe traseu. Noi am dispus largirea potecii, pentru ca turistii isi sfisiau hainele, se raneau la fata, la ochi, nu se mai putea asa. Nu consider ca a fost o agresiune asupra parcului, pentru ca e un lucru facut in beneficiul turistilor. Da, crengile au ramas acolo. Cine sa le care kilometri intregi? Vor putrezi si vor hrani alti arbusti frumosi. Zona nu-i in rezervatia stiintifica, aveam dreptul sa luam aceasta masura, deci care-i problema? A fost o simpla actiune de curatare a potecii de crengi. Dar asta a fost in toamna, nu acum. In ultima vreme, insa, au fost niste agresiuni impotriva parcului si ancheta e in curs. Au fost sfarimate indicatoare, bariere si citiva stilpi smulsi si aruncati in traseu. Politia si jandarmeria urmeaza sa stabileasca cine a facut asta. Eu nu cred ca trebuie sa inflamam opinia publica acum cu jnepenisul. Chiar va rog sa treceti sub tacere povestea asta, cu promisiunea ca ma recompensez cu informatii despre lucrurile cu adevarat importante. Dar daca vreti sa scrieti, scrieti, dar inseamna ca nu sinteti o prietena a parcului”.
Un alt „dusman” al Parcului National Ceahlau, om care „bate” traseele cam de doua ori pe luna, ne-a spus ca „igienizarea” din toamna n-a fost nici pe departe atit de distructiva: cite o creanga pe ici, pe colo. Masacrul s-a petrecut undeva la inceputul lunii mai, cel mai probabil in ultimele doua saptamini. Intimplator, tot in perioada aceasta, „oamenii lui Lalau” au fost vazuti urcind pe munte, inarmati cu drujbe si topoare. Si au facut baietii o treaba „gospodareasca” si „prietenoasa”, ca la mama acasa, cind le zburau palariile din cap, din cauza crengilor prunului. E adevarat ca jnepenisul nu e in rezervatia stiintifica, ci in aria de conservare speciala, adica acolo unde n-ai voie sa rupi un fir de iarba. Este, de asemenea, adevarat ca Administratia Parcului trebuie sa se ocupe de protejarea diversitatii si nu de confortul turistilor, care, fie vorba intre noi, n-au ajuns niciodata la cabana zgiriati si cu ochii scosi de jnepeni. Dar acum, daca nimeresc in „tepusele” ramase pe traseu, au toate sansele sa se raneasca serios.
Grija pentru mediu si cunostintele despre comportamentul animalelor (apropo dl. Lalau este veterinar) s-au manifestat si anul trecut cind oamenii administratiei au cosit vegetatia din apropierea potecilor, ca sa nu stea viperele la pinda si sa muste turistii. Insa un „prieten” al parcului ar fi trebuit sa stie ca viperele au cu totul alte „preocupari”, prefera sa fuga din calea oamenilor si in nici un caz nu-i „vineaza”. Dar principiul sanatos si taranesc „paza buna trece primejdia rea” a primat si sute de specii de plante au sfirsit sub coasa, tot in numele binelui turistilor. Cu jnepenii, insa, s-a intrecut masura, iar din aceste actiuni nu putem intelege decit ca domnului Lalau i se rupe inima de grija indicatoarelor, nu poate dormi gindindu-se la turisti, dar se comporta, in ditamai parcul national, fix ca in livada din fundul gradinii.