Anul trecut, deputatul PSD Aurel Vladoiu a adresat o interpelare conducerii Ministerului Mediului pe tema modificarii limitei Parcului Natural Buila Vanturarita: „Societatea Nationala a Sarii – Sucursala Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea exploateaza calcar in zona Bistrita (Comuna Costesti -Valcea) in baza unei licente aprobata prin HG 652/2000. Ulterior aprobarii perimetrului minier, printr-o alta hotarare de guvern (HG 2151/2004), in aceasta zona, s-a instituit o arie protejata, fara a se tine cont de existenta activitatii miniere sau sa se verifice in teren limitele celor doua suprafete. Astfel, printr-o eroare, s-a ajuns in situatia ca 16 hectare din perimetrul minier sa se regaseasca si in aria protejata. Pentru rezolvarea acestei probleme, in conformitate cu art. 22 din O.G. 57/2007, s-a propus constituirea unei zone de dezvoltare durabila pe suprafata incadrata atat in Parcul National, cat si in perimetrul minier. Aceasta solutie nu afecta scopul urmarit prin declararea ariei protejate. Din totalul suprafetei Parcului National Buila Vanturarita, de aproximativ 4.500 ha, doar 29 ha sunt necesare continuarii activitatii miniere (16 ha pentru exploatare si 13 ha pentru realizarea cailor de acces). Centrul de Cercetare a Mediului si Valorificare Durabila a Resurselor, din cadrul Universitatii din Craiiova, a intocmit, la solicitarea SNS Salrom – Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea, o documentatie profesionista privind modificarea limitelor Parcului National, aceasta fiind depusa la Ministerul Mediului (nr. 125612/17.09.2007). Cu toate acestea, Consiliul Stiintific al Parcului National a dat un aviz negativ, nefiind acceptata nicio varianta propusa de E.M. Ramnicu Valcea pentru rezolvarea situatiei.
Cinci luni mai tarziu, Consiliul Stiintific si-a dat acordul ca cele 16 ha suprapuse sa fie incluse in zona de dezvoltare durabila a parcului, insa a respins din nou ideea renuntarii si la cele 13 ha, necesare amenajarii drumurilor pentru transportul calcarului catre platforma chimica de la Ramnicu Valcea. in cazul in care, in continuare, exploatarea s-ar face doar in zona nesuprapusa cu aria protejata, resursele de calcar ar fi asigurate timp de maxim 14 ani. Dar acest mod de exploatare nu este posibil din punct de vedere tehnic, intrucat nu se pot executa lucrarile de deschidere absolut necesare extragerii rezervelor de calcar. Drept urmare, pentru ca activitatea miniera sa se poata desfasura in conditii optime, E. M. Ramnicu Valcea are nevoie si de cele 13 ha la care am facut referire. As mai dori sa va fac cunoscut faptul ca exploatarea zacamantului de calcar in zona Bistrita este vitala pentru economia judetului nostru, de aceasta activitate depinzand in mod direct doua dintre cele mai importante companii valcene: Oltchim si Uzinele Sodice Govora. Afectate pot fi, insa, si alte societati comerciale mari, cu sute sau chiar mii de angajati. Tocmai pentru ca au fost gandite sa functioneze impreuna, aceste societati sunt construite in apropierea zonei in care se regasesc resursele materiale de care au nevoie in procesul de productie. Depasirea impasului in care s-a ajuns se poate rezolva prin includerea in zona de dezvoltare durabila a Parcului National a suprafetei de 13 ha necesare pentru realizarea drumurilor de acces, la care sa se adauge si cele 16 ha incluse din greseala in aria protejata”.
In raspunsul Ministerului Mediului se precizeaza urmatoarele: „Parcul a fost declarat sit de protectie avifaunistica prin Hotararea Guvernului nr. 1284/2007 din 24.10.2007 privind declararea ariilor de protectie speciala avifaunistica, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania, publicat in Monitorul Oficial nr. 739 din 31.10.2007. in aceasta hotarare, parcul figureaza la pozitia 25. Conform zonarii interne a Parcului National Buila-Vanturarita, asa cum este prezentata in Planul de Management, zonele de dezvoltare durabila a activitatilor umane, 0,5% din parc (24,3 ha) sunt zonele in care se permit activitati de investitii/dezvoltare, aici este inclusa si zona Arnota (16 ha, 6 ha din 3A, 8 ha din 3B UP si 2 ha din pasunea din Muntele Arnota), reprezentand zona care prin infiintarea parcului national s-a suprapus peste perimetrul de exploatare aprobat anterior al Carierei de Calcar Bistrita (Regia Nationala a Sarii Salrom -Sucursala Explotarea Miniera Rm. Valcea). Aici se permite desfasurarea activitatilor de exploatare miniera. Intre reprezentantii Societatatii Nationale a Sarii S.A. Sucursala Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea, Administratia Parcului National Buila – Vanturarita si reprezentantii Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice au avut loc mai multe intalniri la care s-a discutat atat modificarea zonarii prin planul de management al parcului, cat si posibilitatea excluderii carierei in afara limitelor parclui, concomitent cu extinderea acestuia spre partea nord-vestica. In conditiile in care aceasta extindere ar fi aprobata – calea legala fiind similara cu instituirea regimului de protectie pentru noi zone protejate si incluzand modificarea Hotararii Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone – ar trebui retrasate limitele noii arii protejate si s-ar lua in considerare eliminarea suprafetelor afectate extragerii de calcar conform autorizatiei de mediu. Precizam ca eliminarea perimetrului exploatabil concesionat de catre Sucursala Exploatarea Miniera Ramnicu Valcea va avea drept consecinta reducerea suprafetei Parcului National Buila – Vanturarita. Consecutiv acestui lucru se poate consemna o pierdere in habitate, pierdere care nu se compenseaza prin extinderea acestei arii naturale protejate in partea nord-vestica, intrucat substratul litologic este diferit, deci habitatele dezvoltate sunt diferite. Modificarea limitelor Parcului National nu aduce dupa sine rezolvarea problemei carierei, intrucat parcul are dublu statut de arie naturala protejata de importanta comunitara (sit de importanta comunitara si arie de protectie speciala avifaunistica). Iin conformitate cu prevederile art. 561 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, «Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes national, in sensul delimitarii unei precizii mai bune, se face la initiativa structurii de administrare/custodeiui ariei naturale protejate in baza unui studiu stiintific, cu avizul consiliului stiintific, cu aprobarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si padurilor. in cazul ariilor naturale protejate de interes national, fara limite identificate pana la aprobarea prezentei ordonante de urgenta a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor si modificarea lor se fac prin hotarare a Guvernului, la propunerea custodeiui ariei naturale protejate respective, in baza unui studiu stiintific, cu avizul Academiei Romane si cu aprobarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si paurilor».
Asadar, modificarea limitelor parcului este o tema rezolvabila. Conform ultimei discutii (din 26.03.2014) Administratia Parcului National Buila – Vanturarita a inceput demersurile de intocmire a studiului de fundamentare pentru modificarea limitelor parcului in sensul excluderii carierei in afara limitelor, concomitent cu cu extinderea acestuia spre partea nord-vestica. Demersurile se fac conform art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011. In conformitate cu prevederile art. 11 alin.l din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, «documentatia necesara in vederea instituirii regimului de arie naturala protejata de interes national trebuie sa cuprinda: studiul de fundamentare stiintifica; documentatia cartografica cu limitele ariei naturale protejate, cu evidentierea categoriilor de folosinta a terenurilor; suprafata si situatia juridica a terenurilor, cu precizarea proprietarilor la data infiintarii ariei; hotararile consiliului comunal, orasenesc, municipal sau judetean, dupa caz, de avizare a suprafetei administrative ce va urma sa faca parte din aria naturala protejata; avizul Academiei Romane». Insa, modificarea limitelor sitului ROSCIOOIS Buila – Vanturarita, respectiv ale ariei de protectie speciala avifaunistica ROSPA0025 Cozia – Buila – Vanturarita presupune o procedura detaliata de Comisia Europeana, care a identificat o serie de factori care ar putea influenta competitivitatea industriei. Unul dintre factori vizeaza dificultatile cu care industria se confrunta uneori in obtinerea accesului la teren. Aceasta a condus la situatii in care planurile si proiectele individuale au intrat in conflict cu utilizari concurente ale terenurilor sau cu interese societale mai largi, inclusiv conservarea naturii. Scopul documentului este sa ofere o orientare privind cel mai bun mod de a asigura ca evolutiile Industrei extractive neenergetice (IENE) sunt compatibile cu dispozitiile celor doua directive. Acesta se axeaza in special pe procedurile care trebuie urmate in temeiul articolului 6 si ofera clarificari privind anumite aspecte cheie ale procesului de aprobare, in special in contextul evolutiilor IENE. Astfel, evaluarea preliminara a impactului unui plan sau proiect asupra sitului, prevazut la articolul 6 alineatul (3), permite autoritatilor nationale competente sa traga o serie de concluzii cu privire la consecintele initiativei avute in vedere in legatura cu integritatea sitului in cauza. Daca aceste concluzii sunt pozitive, in sensul ca nu mai ramane nicio indoiala rezonabila, de natura stiintifica, referitoare la absenta efectelor asupra sitului, autoritatile competente pot sa isi dea acordul cu privire la plan sau proiect. In caz de indoiala sau de concluzii negative, ar trebui aplicate principiul precautiei si principiul prevenirii si ar trebui urmate procedurile definite in temeiul articolului 6 alineatul (4). Mai mult, tinand seama de principiul precautiei si aplicand o abordare preventiva s-ar putea ajunge, de asemenea, la decizia de a abandona planul sau proiectul”.
