Daca pentru unii morile de vant inseamna doar elemente ale un peisaj turistic exista tari unde potentialul eolian este folosit pentru generarea de energie nepoluanta. In ultimii ani, multi dintre oamenii de stiinta si-au indreptat atentia spre aceste mori de vant ce pot fi folosite chiar si in zilele noastre pentru producerea energiei in mod eficient. Pentru ca vantul este, pana la urma, o sursa de energie interminabila si foarte curata, in multe tari dezvoltate, acolo unde intensitatea vantului permite puterii eoliene sa poata fi exploatata, au fost instalate morile de vant. Energia generata de vant a fost exploatata pentru prima oara de egipteni, in jurul secolului IV i.Hr., atunci cand au navigat pe Nil in amonte.
Pe uscat insa, o moara de vant a produs energie eoliana, pentru prima oara, in vechea Persie in secolul VI. De atunci aceste mici „turbine” au fost folosite pentru macinarea cerealelor, taierea lemnelor sau pomparea apei. Intrebuintarea lor pe scara larga s-a produs de abia in secolul XX, o data cu aparitia „morilor de vant” moderne, adica a turbinelor ce pot genera o energie de 250 pana la 300 de kilowati.
Utilizatori si producatori ce se respecta
In Europa prima mentionare a unei mori de vant se refera la cea din Bury Edmunds din Suffolk, Anglia utilizata pentru macinarea cerealelor. Cu timpul, morarii ingeniosi au gasit diferite metode de a folosi moara si in ale scopuri, precum acela de a ridica sacii cu cereale. Olandezii au inceput sa foloseasca morile de vant pentru a drena apa de pe campuri. Prima moara de vant cu pale profilate a aparut in secolul XII. Astazi, in lume exista multi producatori, dar si utilizatori ai morilor de vant clasice, cum ar fi cei din Statele Unite ale Americii, din Noua Zeelanda, Australia, Marea Britanie, Japonia sau Africa de Sud. In Europa, principalii utilizatori sunt Olanda, Danemarca, Spania,, Polonia, Franta, Estonia si chiar Cehia. Cele mai avansate tari in privinta folosirii sistemelor eoliene sunt Germania si Danemarca. Pentru a functiona la parametrii optimi, sustin specialistii, morile de vant trebuie amplasate acolo unde masa aerului e mai mare. In Marea Britanie, cercetatorii vor sa schimbe amplasarea morilor de vant in functie de traseele pasarilor migratoare ce vin din Islanda, deoarece directia de migratie arata exact eficienta vantului. In Olanda, lalelele sunt cultivate in jurul morilor.
Eficienta energetica
Specialistii sunt de parere ca pentru a deveni eficiente, eolienele ar trebui folosite in functie de clima. Intr-un studiu realizat de cercetatorii danezi se arata ca, in conditiile climatice din tara lor, eficacitatea statiilor eoliene este cuprinsa intre 55% in luna iulie si 100% in ianuarie. Danezii sunt de parere ca varianta optima pentru obtinerea unor rezultate bune este combinarea instalatiilor morilor de vant cu cele solare. Energia vantului e stocata in dispozitive speciale si apoi transformata in hidrogen, ce este folosit la pornirea turbinelor cand vantul nu are intensitatea necesara pornirii eolienelor. Daca norvegienii folosesc morile de vant cu hidrogen, cercetatorii romani au inventat rotorul eolian (REVIR) care a castigat medalia de aur la Bucuresti si la Bruxelles, apoi la Salonul International al Inventiilor de la Geneva. Principalul dezavantaj al morilor de vant este zgomotul produs, poluarea fonica fiind un mare inconvenient. Un altul tine de intensitatea vantului. Este stiut faptul ca majoritatea eolienelor nu pot produce electricitate daca vantul nu bate tare. Acest rotor (REVIR) a fost apreciat de specialisti, deoarece nu face deloc zgomot, ceea ce e foarte important.
De asemenea REVIR incepe sa se invarteasca si la o viteza a vantului de doar 0,5m/s, avand in vedere ca majoritatea eolienelor pleaca la viteza vantului de peste 2 m/s. „Cand ne-am apucat de treaba, ne-am gandit sa eliminam niste dezavantaje de care eolienele clasice se lovesc in general”, preciza Georghe Cristea, inventatorul rotorului.
