La initiativa Federatiei Proprietarilor de Paduri si Pasuni din Romania – NOSTRA SILVA si a Forestry & Fordaq, la 19.12.2013 a avut loc o intalnire a reprezentantilor asociatiilor din sectorul forestier (NOSTRA SILVA, AAP, ASFOR, APPS, Forestry & Fordaq) cu domnul Daniel Constantin, Ministrul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Domnul Ministru Daniel Constantin a precizat ca Planul National de Dezvoltare Rurala are alocate, in exercitiul financiar 2014-2020, 7,1 miliarde euro, fata de 8,1 miliarde euro in perioada 2007-2013, iar banii nu ajung nici pentru agricultura. La aceasta suma se mai adauga, din pilonul de plati directe pe suprafata, inca 10,5 miliarde euro.
Din aceste sume, in proiectul PNDR 2014-2020, pentru sectorul silvic au fost alocati numai 79 milioane euro, doar pentru impaduriri. Realitatea, privind lucrurile obiectiv, este alta:si aceste sume sunt acordate tot agriculturii, pentru impadurirea terenurilor cu destinatie agricola si crearea perdelelor forestiere, asadar, PRACTIC, SECTORUL SILVIC ARE SUBVENTII ZERO IN PROIECTUL PNDR.
Plecand de la aceasta “realizare”, respectiv ca pentru “dezvoltarea” sectorului forestier domna ministru Lucia-Ana VARGA a reusit sa atraga un procent de 0,44% din fondurile acordate dezvoltarii rurale – a se citi 0% pentru silvicultura (aspect care arata interesul, implicarea si influenta doamnei ministru in Guvernul Romaniei) – a inceput dialogul nostru cu reprezentantii Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Pornind de la urmatoarele argumente (prezentate aici pe scurt):
– PNDR este un instrument de dezvoltare rurala, nu numai agricola, iar la nivel european sprijinul pentru domeniul forestier este inclus in PNDR;
– sunt foarte multe zone rurale, indeosebi la munte, in care resursele si activitatile forestiere sunt singurele activitati care sustin spatiul rural sau au o pondere insemnata in economia locala;
– pe axa de impaduriri, nu are justificare economica pentru un proprietar de teren agricol sa opteze pentru impadurire, atata timp cat subventia pe teren agricol este intre 160-400 euro/ha, iar un teren forestier aduce numai costuri. Tererurile neproductive agricol nu vor fi puse in valoare prin folosinta silvica in lipsa unor stimulari adecvate pentru proprietari, aceasta fiind si cauza esecului masurii de impaduriri din exercitiul financiar PNDR anterior.
– in ce priveste compensatiile pentru proprietarii de paduri pentru pierderile cauzate prin restrictiile impuse in ariile protejate sau Reteaua Natura 2000, sumele necesare sunt de minim 420.0000.000 Euro pentru 2014-2020, la un nivel minim de compensare, astfel cum a fost aprobate prinDecizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final (60.000.000 Euro/an).
domnul Ministru Daniel Constantin a propus stabilirea unei noi intalniri la inceputul lunii ianuarie 2014, in care sa se transpuna cel putin urmatoarele solutii pentruacordarea unui sprijin pentru sectorul forestier in viitorul PNDR:
– defalcarea cu destinatie clara a unei sume pentru constructia de drumuri forestiere, din suma totala de 400 milioane euro pentru accesibilizarea fermelor;
– pentru retehnologizarea sectorului de exploatare gasirea unei solutii de extindere a sumelor pentru dezvoltarea fermelor (o schema de sprijin de 15.000 euro pentru 10.000 beneficiari, foarte usor accesibila);
dar si sa se gaseasca solutii pentru celelalte masuri de dezvoltare rurala destinate proprietarilor de paduri prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20.09.2005.
CONCLUZII: pentru ca doamna Lucia-Ana VARGA nu a facut niciun demers pentru reprezentarea silviculturii in Planul National de Dezvoltare Rurala, domnul ministru Daniel Constantin nu a luat in calcul padurile si sectorul forestier in viitorul PNDR si nu a avut informatii despre prioritatile sectorului.
De asemenea, s-a constatat ca se impune urgent revenirea domeniului Paduri la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Consecintele NEFINANTĂRII SECTORULUI FORESTIER PRIN PNDR 2014-2020 vor fi:
– exploatarea intensiva a padurilor in aceasta perioada, intrucat veniturile din masa lemnoasa vor fi singura sursa de supravietuire a proprietarilor;
– amplificarea fenomenului taierilor ilegale;
– instrainarea masiva a terenurilor forestiere, in conditiile in care fondurile de investitii au cumparat deja 400.000 hectare si au foarte multe oferte de vanare.
Ne punem intrebarea legitima daca aceste decizii de nefinantare a sectorului forestier sunt intentionate, intrucat comisioanele din tranzactii ale teritoriului forestier si taieri ilegale ajung si in sfera politicului, finantand campanile electorale (a se vedea cazurile din Directiile Silvice Arges, Alba, Cluj).
RESPONSABILITATEA pentru un viitor fara paduri si cu o configuratie a dreptului de proprietate radical modificata va apartine actualului GUVERN AL ROMÂNIEI,aspect pe care l-a sesizat si domnul Daniel Constantin, ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, solicitandu-ne “sa nu punem in carca Guvernului” aceste consecinte.
Gandul omului care are o padure, intocmai ca si nadejdea unei colectivitati istorice de proprietari, se sprijina pe taria capitalului padurii, ori de cate ori este framantata dorinta unei realizari noi. Politica fiscala si silvica a guvernantilor ii determina insa pe proprietari sa gaseasca solutii pentru a scapa de aceasta povara: proprietatea forestiera ajunge dintr-o binecuvantare primita de la stramosii nostri intr-o presiune fiscala cu o singura solutie – taierea padurii, abandonarea sau vanzarea proprietatii.
