Dimensiunea oilor salbatice de pe o insula din nordul Scotiei s-a diminuat vizibil in ultimii 25 de ani, din cauza iernilor mai blande, dupa cum arata un studiu publicat, joi, in revista americana Science.
Oile Soay, care sunt acoperite cu lana neagra si deasa si care traiesc pe Insula Hirta din Arhipelagul Saint Kilda, au devenit treptat mai mari, cele mai puternice avand mai multe sanse de supravietuire in aceste locuri, unde clima este una destul de aspra.
In 2007 insa, cercetatorii au constatat ca dimensiunea acestor oi s-a diminuat in loc sa se mareasca, acest paradox putand fi explicat de modificarea climatului. Astfel, iernile au devenit mai scurte si mai blande, iar mieii nu mai aveau nevoie sa creasca si sa se ingrase cat mai repede pentru a face fata primului lor anotimp rece.
„In trecut, doar oile mari si sanatoase si mieii grasi, care luau mult in greutate pe parcursul primei lor veri, puteau sa supravietuiasca iernilor aspre de pe Hirta”, explica Tim Coulson, profesor la Imperial College London, citat de AFP.
„Insa acum, din cauza schimbarilor climatice, iarba pentru pascut este disponibila timp de mai multe luni pe an, iar conditiile de supravietuire nu mai sunt la fel de dure, chiar daca oile care cresc mai lent au totusi o sansa sa reuseasca”, adauga Coulson, precizand ca proportia de oi care au o crestere lenta se mareste in interiorul turmei.
In 1986, mieii sub un an de zile cantareau, in medie, 15 kg; dupa 20 de ani, greutatea lor a scazut la sub 13 kg. La oile adulte, greutatea medie era de 25 kg, ea ajungand la abia 22 de kg.
Un alt factor determinant pentru dimensiunea oilor Soay este efectul de „mama precoce”, caracterizat prin femelele care dau nastere la pui la o varsta mult mai mica decat inainte, ceea ce face ca mieii astfel nascuti sa aiba o dimensiune mai mica.
Sursa: Intact News
