„Comisia permanenta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului pentru relatia cu UNESCO se angajeaza sa sustina includerea sitului Rosia Montana pe lista tentativa prin toate mijloacele aflate la dispozitia sa”, se arata, in 2010, intr-un comunicat de presa al Comisiei Comune pentru relatia cu UNESCO. Tot la acel timp, demersurile Comisiei de a determina Ministrul Culturii sa inceapa, formal, procedura de inscriere a Rosiei Montane in Lista tentativa UNESCO pareau a da roade. Intr-o scrisoare oficiala catre Comisie Domnul Kelemen Hunor, ministru al culturii la acel moment, asigura Comisia ca “analizeaza cu toata seriozitatea dosarul pentru gasirea solutiei optime de includere in lista tentativa pentru UNESCO”.
De altfel, Ministerul chiar anunta in mod oficial, in februarie 2011, prin vocea consilierei personale a ministrului – dna Csilla Hegedus, ca institutia a demarat deja procedura de inscriere a Rosiei Montane in Lista Patrimoniului Mondial.
In realitate, ministrul Kelemen Hunor este raspunzator de blocajul acestei proceduri de recunoastere si valorificare a patrimoniului sitului istoric al Rosiei Montane. Pe e o parte, Rosia Montana nu a fost inscrisa in Lista Tentativa UNESCO, in ciuda faptului ca ministerul a primit intreaga documentatie tehnica si stiintifica pentru fundamentarea inscrierii. Pe de alta parte, ministrul a girat si promovat o noua descarcarea de sarcina arheologica a masivului Carnic de la Rosia Montana, in ciuda faptului ca precedenta descarcare era anulata irevocabil de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
O asemenea schimbare de pozitie nu putea fi lasata nejustificata pentru opinia publica si cum ar putea face asta un discurs politicianist altfel decat vehiculand promisiuni de milioane de euro din partea companiei miniere destinate protejarii patrimoniului Romaniei. Kelemen Hunor vorbeste astfel pentru prima oara despre un protocol intre Institutul National al Patrimoniului si compania miniera care “ofera”, in schimbul unor servicii pe care ministerul le-ar presta pentru companie, milioane de euro destinate restaurarii patrimoniului tarii.
Nici azi Ministerul Culturii nu a facut public acest document, chiar daca instatele de judecata il obliga. Ministerul refuza sa vorbeasca despre prevederile acestui protocol, despre ce servicii se obliga sa ofere “investitorului” in schimbul acestor sume si in ce conditii.
Alburnus Maior solicita Comisiei pentru UNESCO ancheta parlamentara la nivelul Ministerului Culturii.
Blocajul procedurii de inscriere a Rosiei Montane in lista tentativa UNESCO a fost continuat de toti ministrii care i-au urmat Domnului Kelemen Hunor la conducerea ministerului, in ciuda demersurilor constante ale asociatiilor si institutiilor specializate si interesate de soarta patrimoniului de la Rosia Montana.
Actualul ministru al culturii, Dl. Daniel Barbu, prin discursul sau recent si prin deciziile pe care nu se sfieste sa le ia in favoarea companiei miniere, se inscrie in lungul sir al ministrilor culturii care ignora opiniile avizate ale specialistilor si legea. Ministerul Culturii, abordat in repetate randuri pe cale oficiala de cele mai inalte foruri specializate in protejarea patrimoniului cultural din tara si internationale, prefera sa joace asa cum interesele economice ale unui operator minier privat le dicteaza si nu in beneficiul culturii si valorilor romanesti.
In acest sens, Asociatia Alburnus Maior a inaintat o noua scrisoare Comisiei parlamentare pentru UNESCO, prin care cere anchetarea tuturor celor care se fac raspunzatori de impiedicarea in toti acesti ani a demersurilor asumate pentru patrimoniul Rosiei Montane.
Scrisoarea mai arata cum in toata aceasta perioada opinia publica a fost intoxicata cu informatii false oferite de autoritati cu privire la procedura legala de includere a unui sit in lista tentativa. Din rea vointa sau incompetenta, ministrii, secretari de stat, consilieri, rand pe rand, ignorand prevederile Conventiei Patrimoniului Mondial dar si cele ale legilor romanesti, au avansat ideea ca nu este raspunderea ministerului sa ia o decizie.
Printr-o adresa oficiala trimisa Asociatiei Alburnus Maior, Comisia se angajeaza sa ofere urgent o solutie.
Mai multe plangeri impotriva Ministerului Culturii au fost inaintate instantei.
De la inceputul acestui an, mai multe organizatii au adresat Ministerului Culturii o serie de cereri de acces la deciziile, actele, avizele precum si toate celelalte documente publice detinute de minister in privind patrimoniului Rosiei Montane. Ministerul refuza sistematic sa ofere raspuns acestor cereri, ceea ce a determinatorganizatiile sa se adreseze instantelor competente pentru obligarea ministrului la furnizarea informatiilor solicitate.
Un nou semnal international pentru salvarea patrimoniului Rosiei Montane.
Este incurajator insa faptul ca, in timp ce in Romania autoritatile se intrec in a distruge, forurile internationale nu contenesc in a lua din nou pozitie pentru salvarea patrimoniului istoric de la Rosia Montana. In luna aprilie a acestui an organizatia Europa Nostra a inclus Rosia Montana pe lista preliminara a celor 14 situri nominalizate pentru a face parte din programul “The 7 Most Endangered”, un program care isi va desemna castigatorii pe data de 16 iunie la Atena.
Aceasta nominalizare, precum si o potentiala si mult sperata includere a Rosiei Montane in acest program, sunt dovezi clare ca situl se afla in continuare sub lupa specialistilor din lumea intreaga. Mai mult, includerea in acest program ar asigura promovare si sustinere, atat financiara cat si de specialitate, pentru renasterea si revitalizarea sitului istoric.
Asteptam decizia juriului in speranta ca vestile bune vor cataliza un proces pe care societatea civila si academica il sustin si promoveaza: salvarea Rosiei Montane prin recunoastere si valorificarea patrimoniului cultural!
