Pe bicicleta, in jurul Europei, in cautarea linistii

    0
    276
    Pe bicicletă, în jurul Europei, în căutarea liniştii
    Pe bicicleta, in jurul Europei, in cautarea linistii
    Pe bicicleta, in jurul Europei, in cautarea linistii
    Pe bicicleta, in jurul Europei, in cautarea linistii

    Anton Duma, un bacauan in varsta de 44 ani, a plecat in Europa pe bicicleta sa caute si descopere linistea si sa fotografieze cele mai frumoase locuri.

    Radu Sebastian : De cand mergeti pe bicicleta?

    Anton Duma: Merg pe bicicleta de cand ma stiu. Am inceput sa pedalez cam pe la 4 ani si, desi am avut perioade de pauza, nu am renuntat la acest sport

    R.S: Ce alte pasiuni mai aveti?

    A.D: De-a lungul vremii, am avut mai multe pasiuni, printre care inotul, cititul, atletismul. Dintre toate, am ramas doar cu cateva cum ar fi ascultatul de muzica buna, sa calatoresc cu bicicleta, sa fac poze, sa caut si descopar linistea.

    R.S: Ce inseamna pentru dumneavoastra mersul pe bicicleta ?

    A.D: Bicicleta pentru mine inseamna mai mult decat credeam candva, este un mijloc cu care ma deplasez destul de armonios catre oaza mea de liniste. Ea imi ofera mai mult decit satisfactia de a calatori, imi umple acel gol pe care-l formasem de-a lungul cautarilor mele printr-o forma ecologica si sanatoasa a linistii. Pe scurt, bicicleta imi ofera imunitate fizica si pshihica. Mersul pe bicicleta pentru mine inseamna o calatorie ecologica care aduce multa armonie si pace launtrica, regasire.

    Printr-o calatorie ecologica poti dobandi armonia si pacea interioara, deoarece nu poluezi, nu distrugi, oferi un sacrificiu naturii prin efortul pe care-l depui, iar natura te rasplateste cu imagini frumoase, stari interioare fantastice.

    R.S: Care a fost prima dvs calatorie mai lunga?

    A.D: Prima mea calatorie mai lunga a fost prin anii 1990 pe ruta Budapesta-Romania-Bacau in 4 zile si jumatate, pe o distanta de 980km. Iar returul tot pe aceeasi ruta, de data asta, in 6 zile.

    R.S: Cum v-a venit ideea de a face turul Europei pe bicicleta?

    A.D: Pare

    o nebunie ceea ce am facut, dar prin nebunia asta atrag foarte multi oameni care vor sa iasa din monotonia vietii. Acesti oameni vad in nebunia mea, o nebunie frumoasa.

    Inainte am mai facut doua tururi mai mici, tot prin Europa, prima data 4500-4700 km, iar a doua oara 6.800 km. Aceste tururi au fost de incalzire, sa ma testez.

    Am visat sa fac turul lumii de mic copil

    si mi-am zis sa incep treptat. Cum anterioarele mele tururi nu s-au legat din motive financiare, m-am decis sa plec a treia oara ca sa fac un tur mult mai mare, sa ma descopar in necunoscut.

    R.S: Care a fost bugetul alocat calatoriei?

    A.D: Singurul meu sponsor oficial in Romania a fost asociatia Iubim Natura, care m-a sprijinit cu 200 de euro

    .

    Am vazut ca nu reusesc nicicum sa conving pe nimeni sa ma sprijine, m-am imprumutat de 150 de euro, si „am luat taurul de coarne”.

    Pare, de asemenea, si acest aspect o nebunie, iar in ciuda descurajarilor care veneau cu duiumul, nu am renuntat la plecare, ci, din contra, am trimis comunicate de presa, un anunt pe forumul ciclistilor, iar pe data de 28 iulie 2009, din satul unde m-am nascut, am purces la drum.

    Bugetul meu a fost de 150 de euro + 200 sprijinul de la asociatia Iubim Natura – Bacau.

    Cu acesti bani am plecat, dar pe traseu am fost ajutat si sponsorizat de multi oameni de bine, printre care majoritatea romani, frati, consateni, prieteni, cat si straini. Pe parcursul drumului, am lucrat prin Italia si Anglia, unde am adunat cam 1500 de euro.

    Insa, restul de bani, in jur de 2000-2200 de euro, au fost oferiti de diferite persoane, dupa cum am spus mai sus. Acesti oameni au fost sponsorii mei, lor le multumesc! Oameni simpli, multi dintre ei au fost mandri si bucurosi sa ma ajute. Multi dintre ei mi-au zis: „Pentru ca faci un lucru frumos pentru  tara, sa vada si altii ca si noi putem!”.

    Am sa-i port mai departe, asa cum i-am purtat si in acest tur, pe acesti oameni, in gandurile mele, in inima

    mea, iar povestea asta o dedic lor, acelor care au contribuit pentru ca eu sa  reusesc in aceasta expeditie.

    De unde am cerut si am incercat sa obtin sprijin (primaria din comuna, firme), nu am primit nimic, iar de la cei de la care nu am cerut am primit!

    R.S: Ce parere au avut prietenii si colegii dumneavoastra de aceasta idee?

    A.D: Prietenii…

    Cei care intelegeau ce fac (ciclistii), au avut o impresie foarte buna si au venit la start, m-au insotit pe drumul de plecare. Nu stiu cati dintre ei ar fi fost siguri de reusita mea, eu insa eram, si nu ma interesa ce gandeau ceilalti. Eu stiam ca orice descurajare atrage frica, or eu nu doream sa ma alimentez cu asa ceva. Ignoram pur si simplu vestile rele, neplacute din partea oricui. Daca de exemplu  cineva imi spunea: „Vezi ca pe acolo e periculos, sau vezi ca s-a anuntat asta sau asta”… eu ii ziceam: gata, stop, nu mai continua! Nu vroiam sa aud  nimic negativ, rau.

    Este si asta o arta, o realitate de a invinge, de a reusi.

    R.S : Prin ce tari ati trecut?

    A.D : Bulgaria, Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Bosnia Hertegovina, Croatia, Slovenia, Italia, Monaco, Franta, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Italia, Ungaria, Romania.

    R.S : Care a fost cel mai frumos loc pe care l-ati vazut si fotografiat in lunga dvs. plimbare?

    A.D : Locuri frumoase… poze frumoase?… Toate locurile sunt frumoase cand esti deschis catre cunoastere, cand descoperi ca fiecare loc are farmecul lui, asa cum fiecare tara are peisajele ei frumoase.

    Mi-a placut mult in Macedonia, o tara cu oameni naturali.

    Dupa care Coasta Dalmatiana, care are peisaje fantastice, de basm. Bosnia, cu natura ei. In Scotia mi-a placut blandetea oamenilor, caldura lor.

    R.S: Ce planuri de viitor aveti?

    A.D: Doresc sa colind lumea. Ma intereseaza in mod special un alt continent cum ar fi Asia, visez de mult sa ajung prin Mongolia, China, Thailanda, India sau Tibet.

    Pentru anul viitor pregatesc un proiect, tot pentru Europa, o aventura cu scop caritabil. As pedala oriunde si oricand, dar implica organizare multa, cheltuieli, fonduri de care momentan nu dispun.

    Daca as gasi un suport material, as pleca si intr-un tur al lumii, oricand.

    Doresc sa calatoresc in multe locuri, si sa adun materiale pe care sa le prezint si ofer romanilor de aici, celor care nu pot (nu vor) sa experimenteze, sa calatoreasca. Povesti, imagini, experiente filmate, documentare. M-am convins ca din saua bicicletei lumea de vede altfel. Vreau sa impartasesc acest sentiment si celor din jur.

    Asa cum pentru mine calatoriile inseamna viata, tot asa pentru multi dintre oameni ar trebui sa insemne macar un moment de viata, un moment de traire printr-o calatorie interioara, iar o data inceputa aceasta calatorie nu le va fi greu sa infrunte greutatile vietii, greutati peste care vor trece cu zambetul pe buze si cu inima deschisa spre iubire.

    Daca aceste  lucruri se intampla, atunci nici ei nu vor fi departe de a se descoperi, fiecare pe sine asa cum m-am descoperit eu in  calatoriile mele.

    Schimbarea spre ceea ce numim „bine” trebuie sa plece din interiorul fiecaruia dintre noi, nu sa asteptam ca cineva, de undeva, sa vina si sa ne schimbe.

    Dupa cum spunea si marele Gandhi: „TU trebuie sa reprezinti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!”.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.