Polonia nu a respectat obligatiile europene privind conservarea pasarilor salbatice

Cauza C-192/11, Comisia/Polonia – CJUE a constatat ca Polonia nu a respectat unele obligatii prevazute de Directiva privind conservarea pasarilor salbatice

Prin hotararea din 26 ianuarie 2012 pronuntata in cauza C-192/11, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Curtea) a constatat ca Polonia nu a respectat anumite obligatii ce decurg din Directiva 2009/147/CE privind conservarea pasarilor salbatice [1].

Sustinerile Comisiei

Nefiind multumita de raspunsul Poloniei in faza precontencioasa, Comisia a sesizat Curtea cu o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor [2], invocand opt motive. Astfel:

1. Comisia a reprosat Poloniei ca, prin legislatia de transpunere, asigura protectie doar speciilor de pasari salbatice inregistrate pe teritoriul polonez. Astfel, speciile de pasari salbatice care traiesc pe teritoriul altor state membre, dar care nu sunt inca inregistrate in Polonia, nu sunt protejate.
2. In mod similar, interdictia detinerii de pasari a caror vanare sau capturare nu este permisa, priveste doar speciile de pasari inregistrate pe teritoriul polonez.
3. Comisia a mai reprosat Poloniei faptul ca, prin legea sa nationala, sunt permise derogari de la masurile de protectie pentru alte motive decat cele reglementate de directiva, precum motive de interes public, inclusiv de ordin social sau economic.
4. De asemenea, legea polona permite instituirea unor derogari in cazul in care este amenintata o exploatare agricola, cu nerespectarea conditiilor mai restrictive prevazute de directiva.
5. prin masurile de executare a legislatiei de transpunere, Polonia a instituit unele derogari care nu sunt compatibile cu directiva, astfel ca unor anumite specii de pasari nu li se asigura nivelul de protectie impus de directiva.
6. Polonia a instituit o derogare generala in privinta cormoranilor (Phalacrocorax carbo) si a starcilor cenusii (Ardea cinerea) care patrund in perimetrul unor bazine considerate crescatorii
7. Polonia nu a introdus in dreptul national obligatia de control in privinta derogarilor prevazute
8. dreptul national polonez nu defineste conditiile de risc in ceea ce priveste aceleasi derogari; de asemenea, acesta nu a definit nicio conditie de aplicare a derogarii generale privitoare la cormorani si la starcul cenusiu care patrund in perimetrul unor bazine considerate crescatorii.

Solutia Curtii

Curtea a admis toate cele opt motive invocate de Comisie.

Curtea aminteste ca protejarea pasarilor salbatice este o problema tipica de mediu care presupune un efort comun din partea tuturor statelor membre. Din acest motiv, masurile de protectie trebuie sa priveasca toate speciile de pasari, si nu doar pe acelea care au habitatul natural pe teritoriul statului respectiv.

Cu privire la motivele de derogarea de la masurile de protectie, Curtea a statuat, in acord cu sustinerile Comisiei, ca lista cuprinsa in directiva are un caracter exhaustiv si ca un stat membru nu poate reglementa noi motive de derogare.

In plus, criteriile in functie de care statele membre pot institui derogari de la interdictiile prevazute in directiva trebuie sa fie transpuse in legislatia nationala intr-un mod clar si precis, avand in vedere ca de exactitatea transpunerii directivei depinde buna coordonare a actiunii statelor membre in realizarea obiectivelor urmarite. Polonia nu poate invoca in apararea sa faptul ca autoritatile administrative sunt obligate sa inlature normele de executare si sa aplice dispozitiile legale de transpunere care sunt conforme directivei. Prin mentinere in vigoare a unor norme de aplicare care contravin directivei, chiar daca exista dispozitii legislative care transpun corect directiva, se creeaza o stare de incertitudine, care contravine necesitatii unei transpuneri exacte.

In ceea ce priveste instituirea unor derogari in conditii mai putin restrictive decat cele reglementate de directiva, Curtea a respins apararea Poloniei care a sustinut ca, de fapt, aceste prevederi legislative sunt aplicate de administratiile nationale in concordanta cu prevederile directivei. Potrivit unei jurisprudente constante, un stat membru nu poate invoca in apararea sa practici administrative care, prin natura lor, sunt usor de modificat si nu sunt supuse unor conditii de publicitate.

Polonia nu poate invoca in apararea sa nici faptul ca legislatia in cauza este in curs de modificaresi nici macar faptul ca a modificat legislatia in cursul procedurii in fata Curtii, dar dupa expirarea termenului acordat prin avizul motivat, avand in vedere ca, potrivit unei jurisprudente constante, Curtea se pronunta asupra existentei incalcarii la momentul expirarii acestui termen.

Concluzie

In cadrul unei actiuni in constatarea neindeplinirii obligatiilor, Curtea verifica existenta incalcarii la momentul expirarii termenului din avizul motivat, astfel ca un stat membru nu poate invoca in apararea sa fapte ulterioare expirarii acestui termen. Prin transpunerea unei directive, un stat membru trebuie sa se asigure ca nu exista nicio indoiala cu privire la regulile care se aplica.

>> Hotararea

[1] JO 2010, L 20, p. 7, denumita in continuare „directiva”

[2] Art. 258 TFUE prevede ca „In cazul in care Comisia considera ca un stat membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, dupa ce a oferit statului in cauza posibilitatea de a-si prezenta observatiile. In cazul in care statul in cauza nu se conformeaza acestui aviz in termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene.”

Razvan-Horatiu RADU
Agent Guvernamental pentru Curtea de Justitie si Tribunalul UE

Ana-Lucia CRISAN
Consilier pentru Afaceri Europene
Ministerul Afaceri Europene