Puterea exemplului: compostul, de la o „ciudățenie” la o activitate împărtășită de comunitate

Camelia Nistor a început în urmă cu cinci ani să composteze la domiciliu deșeurile biodegradabile pe care le genera acasă, la Oradea. Era familiarizată deja, din străinătate, cu acest mod de a gestiona resturile organice, și a considerat că ar fi o bună opțiune de a îmbogăți solul în grădina din curtea blocului, în care dorește să cultive plante complet comestibile, organice. 

În prima etapă, Camelia a improvizat o cutie de compost dintr-o lădiță pentru legume de la magazin, pe fundul căreia a așezat un carton neimprimat, în care făcea compost din resturile de legume și fructe, zaț de cafea, coji de ouă și altele din casă, cu adaos de rumeguș. Astfel a reușit să reducă aproape complet dimensiunea coșului pentru deșeuri reziduale.

Iar anul acesta a achiziționat o cutie de 320 de litri, tot pentru compost. Deja în acel moment, grădina din curtea blocului găzduia salvie, rozmarin, mentă, dafin și trandafiri de gem, nu doar plante decorative.

Privirile suspicioase ale vecinilor, lăsate în urmă

Unul dintre obstacolele pe care a trebuit să le depășească a fost că nu existau online exemple de bune practici la bloc, doar la curte, la țară.

Un alt doilea obstacol, nu neapărat un impediment spune Camelia, l-a reprezentat privirea constant suspicioasă a vecinilor, care nu înțelegeau ce face în cutia din grădină, iar ideea de a colecta resturile alimentare într-un recipient, în casă, li se părea dezagreabilă. 

Mulți dintre cei de o anumită vârstă erau familiarizați  cu ideea compostului, din copilăria sau tinerețea petrecute la țară. Își aminteau mirosul acela de gunoi de la deșeurile animaliere, însă compostul nu miroase dezagreabil, dacă este făcut conform regulilor. 

Prin explicațiile pe care le-a furnizat în mod constant vecinilor cu privire la obligațiile pe care le vom avea în curând cu toții și despre beneficiile compostului, Camelia a reușit să implice comunitatea din blocul ei în așa măsură, încât toți vecinii au fost încântați de achiziționarea cutiei de 320 de litri. Acum, având la dispoziție infrastructura și îndrumarea pe care Camelia o furnizează, speră ca fiecare rezident să-și asume colectarea separată a biodeșeurilor înainte ca legea să-i oblige. 

Balanța înclină clar în favoarea compostului

Investiția în cutia pentru compost de 320 litri a fost de 100 de lei. 

Pentru cei care ar dori la rândul lor să facă pasul spre compost, chiar dacă locuiesc la bloc, din considerente estetice Camelia recomandă cutiile cu capac, care arată ca un accesoriu de grădină elegant. Pentru început, să  înceapă să composteze strict deșeurile lor și ale vecinilor interesați. Vor fi un exemplu pentru ceilalți prin ceea ce fac, vecinii Cameliei au dobândit încredere atunci când au văzut că este stăpână pe ceea ce face și ceea ce spune. De asemenea, sfatul ei este să nu se teamă de mirosuri, deoarece compostul nu emană mirosuri dezagreabile și este un mod curat de a produce îngrășământ pentru plante, pentru grădină, de pe un an pe altul. Iar, pentru că este mai ușor (dar nu obligatoriu), să mărunțească biodeșeurile înainte de a le pune la compost.

Ce opțiuni sunt pentru a face compost la bloc

Resturile alimentare și alte materii organice nu generează doar un miros urât, ci și metan și levigat în rampele de gunoi. Potrivit studiilor, deșeurile municipale și asimilabile constau în proporție de peste 50% în materie organică, biodegradabilă, care poate fi valorificată prin digestie aerobă și anaerobă. Prin transformarea materiei organice în compost, se evită utilizarea gazelor care se folosesc în mod obișnuit la producerea îngrășămintelor de sinteză. În plus, se evită emiterea în atmosferă a metanului, unul din gazele cu puternic efect de seră care provoacă încălzirea globală. Prin compostare se înțelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice și fizice pe care le suferă deșeurile organice, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung în diferite stadii de degradare, până la cea de compost. În tot acest proces este vitală prezența oxigenului, căci altfel sunt activate microorganismele care duc la fermentarea și la putrezirea materiei și la generarea de metan. Timpul de compostare depinde de ciclurile și de constituția microorganismelor implicate, dar și de factorii de mediu.

În România, nivelul de transformare în compost în mediul urban este redus. Cu toate acestea, puteți transforma resturile alimentare și deșeurile verzi din grădini sau curți în compost, pe care să-l folosiți apoi ca îngrășământ pentru plante. Aveți nevoie doar de un spațiu pe balcon sau de un un colț de grădină și de câteva instrumente simple.

Pentru cei de la bloc, opțiunile recomandate de specialiștii Zero Waste România sunt compostul în container fix sau cu tambur rotativ, și vermicompostul. De asemenea, soluția recomandată pentru separarea la sursă a biodeșeurilor o reprezintă recipentele aerate de 7 – 10 l, cu capac.

Vermicompostul este produs cu ajutorul râmelor, care consumă resturile organice și grăbesc astfel procesul de descompunere. Pentru un rezultat optim, trebuie asigurată circulația aerului și umiditatea; este necesară o temperatură de 18-26 de grade și un raport de o parte de resturi verzi la trei părți de resturi maro. Întrucât râmele sunt sensibile, recipientul cu compost trebuie ferit de soare, zgomot și vibrații. Spațiul de depozitare trebuie să aibă un plan drept, fundul să fie tare, pentru ca râmele să nu migreze în sol.

Având în vedere că râmele nu vor rezista mai mult de două săptămâni fără mâncare, trebuie să le hrăniți periodic. Rețineți că nu vor consuma ceapă, usturoi și lămâie, uleiuri, materiale biodegradabile acide, prin urmare se recomandă ca resturile acestor ingrediente să nu ajungă la compost. Alte resturi pe care râmele nu le vor descompune sunt produsele lactate, uleiurile, grăsimile, peștele, carnea, plantele infestate de dăunători, țigările, plasticul „biodegradabil”, pliculețele de la ceai care adesea conțin plastic, revistele etc.