Patriarhul Daniel: Ne revine responsabilitatea pentru intreaga natura, care trebuie cultivata ca dar al lui Dumnezeu

Patriarhul Daniel: Ne revine responsabilitatea pentru întreaga natură, care trebuie cultivată ca dar al lui Dumnezeu
Patriarhul Daniel: Ne revine responsabilitatea pentru intreaga natura, care trebuie cultivata ca dar al lui Dumnezeu
Patriarhul Daniel: Ne revine responsabilitatea pentru intreaga natura, care trebuie cultivata ca dar al lui Dumnezeu

Patriarhul Daniel indeamna, in pastorala de Craciun de anul acesta, la o atitudine de responsabilitate fata de natura, aratand ca aceasta trebuie mereu cultivata „pentru noi si pentru generatiile viitoare”, informeaza agerpres.ro.

„Intrucat lumea a fost creata din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, iar omul a fost numit stapan peste tot pamantul, ne revine responsabilitatea pentru intreaga natura, care trebuie mereu cultivata ca dar al lui Dumnezeu, pentru noi si pentru generatiile viitoare”, spune inaltul ierarh.

Patriarhul evoca o afirmatie a parintelui Dumitru Staniloae, potrivit careia „prin coruperea, sterilizarea si otravirea naturii, omul face imposibila existenta sa si a semenilor sai. Potrivit parintelui Staniloae, „natura apare intr-un mod cu totul clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rau semenilor sai, dezvoltandu-se sau ruinandu-se el insusi din punct de vedere etic sau spiritual”.

Pornind de la aceasta afirmatie, patriarhul Daniel arata ca „intre creatie si Creator, intre dar si Daruitor exista o legatura de viata”.

„Daca noi consumam totul si degradam totul din natura (creatie), dovedind lipsa de respect sau nerecunostinta fata de Creator si nepasare fata de darurile primite de la El, ce transmitem generatiilor viitoare? Binecuvantare sau poluare? Pamant lucrat si sfintit sau pamant degradat si pustiit? Totusi, putem transmite generatiilor viitoare si bogatie si intelepciune, daca gandirea noastra este creatoare de valori, iar vointa noastra este promotoare a coresponsabilitatii si a cooperarii practice la nivel national si planetar”, semnaleaza patriarhul Daniel.

Inaltul ierarh arata ca „la Taina Nasterii lui Hristos participa cerul si pamantul, steaua si pestera, orasul si pustia”.

„Mantuitorul Iisus Hristos Se naste in pestera, in interiorul pamantului, ca sa sfinteasca si pamantul. Desigur, El a venit in lume ca sa sfinteasca mai ales sufletul si trupul omenesc, nascandu-Se ca om din Fecioara Maria”, afirma Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane.

El compara pestera in care s-a nascut Iisus cu o biserica de sub pamant, iar ieslea in care a fost asezat — cu un altar de binecuvantare a painii.

„Betleem inseamna in limba Sfintei Scripturi ‘casa painii’. Iisus Cel nascut in pestera ca om, si asezat in iesle este painea cereasca oferita oamenilor ca hrana in Sfanta Euharistie. Deci, sfintirea omului prin hranirea lui cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este intelesul adanc al tainei punerii sau culcarii pruncului Iisus in iesle. De aceea, icoana Nasterii Domnului in pestera se afla permanent la Proscomidiar, unde se pregatesc darurile (painea si vinul) pentru Sfanta Euharistie”, spune patriarhul.

El atrage atentia ca nasterea Domnului aduce mare bucurie si binecuvantare „celor ce vegheaza”, oamenilor simpli care asteapta nasterea Sa.

„Iisus Se naste in pestera si este culcat intr-o iesle, noaptea, pe cand dormeau locuitorii Betleemului. La marginea orasului se afla in stare de veghe doar pastorii oilor. Acestor oameni simpli si veghetori li se arata cete de ingeri intru lumina si cantare (Cf. Luca 2, 8-13), ca ei sa vada cum Dumnezeu schimba pe cele smerite in slava, iar singuratatea lor o preface in bucurie. Oameni din afara orasului sunt chemati sa devina cei dintai prieteni ai familiei sarace si straine, pe care Dumnezeu o binecuvanteaza prin nasterea Fiului Sau ca om pentru mantuirea oamenilor. Magi de la Rasarit, de la distante mari, vin sa vesteasca iudeilor ca, tocmai in tara lor, S-a nascut un Prunc-Rege de Care depinde mersul astrelor. Darurile imparatesti oferite Pruncului sarac, nascut intr-o pestera si culcat in iesle, au fost aduse de departe, dintr-o tara straina, pentru a arata iubirea lui Dumnezeu pentru Pruncul nascut din Mama saraca, neajutorata de cei de aproape, de acelasi neam. De aceea, Sfantul Ioan Evanghelistul spune: ‘Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit’ (Ioan 1, 11)”, evoca patriarhul Daniel.

El sustine ca astazi, „cand foarte adesea iubirea sau bunatatea din inimi este inlocuita cu rautatea sau nepasarea, cand faptele bune se imputineaza, iar cele rele se inmultesc, cand putini oameni se imbogatesc, iar foarte multi saracesc, Evanghelia Nasterii lui Hristos-Domnul ne cheama pe noi, crestinii, care purtam numele lui Hristos, la multa rugaciune si priveghere, la multa responsabilitate si multa lucrare a faptelor bune”.

„Parintii vegheaza la leaganul copiilor, dascalii vegheaza la educarea tinerilor, profesorii vegheaza la formarea studentilor, medicii vegheaza la vindecarea bolnavilor, conducatorii intelepti vegheaza la bunul mers al cetatii, iar preotii vegheaza la mantuirea sufletelor credinciosilor. Daca am saracit material, sa avem grija sa nu ne pierdem si ultima bogatie care ne-a ramas: bogatia sufletului, adica dreapta credinta si bunatatea inimii, milostenia, prietenia si omenia. Sa pastram si sa inmultim comoara cea mare si sfanta a Bisericii si virtutile stramosesti: credinta si speranta, iubirea si darnicia”, adauga inaltul ierarh.

El puncteaza ca „bunatatea inimii sau bogatia spirituala a sufletului nostru se arata in cuvinte si fapte”.

„Intr-o vreme in care, foarte adesea, cuvantul folosit in public raneste mai mult decat vindeca, creeaza mai multa confuzie decat comuniune, seamana mai multa dezbinare decat unitate, suntem chemati sa inlocuim rautatea si saracia sufletului egoist cu bunatatea si bogatia sufletului generos pe care le aduce in suflet credinta vie in Dumnezeu si legatura cu El prin rugaciune si veghe (atentie) sporita”, arata patriarhul Daniel.

El subliniaza ca „rugaciunea este izvor de bucurie, de sanatate si mantuire” si le adreseaza romanilor indemnul sa privegheze la cumpana dintre ani, adica in noaptea de 31 decembrie 2013 spre 1 ianuarie 2014, multumind pentru binefacerile primite de la Dumnezeu in anul 2013 si cerand ajutorul Sau in toata lucrarea cea buna si folositoare in anul nou 2014.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *