Retrocedarea in natura duce la desfiintarea Statiunii clujene de cercetare in pomicultura

Retrocedarea în natur? duce la desfiin?area Sta?iunii clujene de cercetare în pomicultur?
Retrocedarea in natura duce la desfiintarea Statiunii clujene de cercetare in pomicultura
Retrocedarea in natura duce la desfiintarea Statiunii clujene de cercetare in pomicultura

Specialistii Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura din Cluj-Napoca, impreuna cu colegii lor din institutii cu acelasi profil din Blaj, Livada, Bistrita, Iernut, Tirgu-Mures si Turda solicita Guvernului si Parlamentului sa interzica retrocedarile in natura ale terenurilor statului aflate in administrarea statiunilor de cercetare din domeniul agricol, pentru ca acestea sunt unitati strategice in dezvoltarea economica a tarii.

“Vrem ca dumneavoastra, in calitate de responsabili ai destinelor tarii, sa “nu stingeti lumina” in cercetarea agricola romaneasca”, spun specialistii care au adresat, recent, un memoriu membrilor Executivului si Parlamentului.

Prefectul judetului Cluj, Gheorghe Vuscan, a declarat ca sustine intru totul demersurile pe care le fac cercetatorii Statiunii, activitatea lor de pina acum si cea viitoare fiind prioritare pentru agricultura si pentru economia tarii. “Cunosc meritele deosebite ale acestui colectiv si lupta lui, din constiinta profesionala si respect pentru realizarile predecesorilor lor, pentru ca activitatea institutiei sa continue si ceea ce s-a realizat pina acum sa fie fructificat in beneficiul economiei nationale. O agricultura bazata pe cercetarile specialistilor nostri va asigura dezvoltarea durabila a tarii. Ii sprijin in demersurile lor pentru ca sunt justificate”, a spus seful administratiei judetene.

Specialistii in pomicultura de la Cluj-Napoca, recompensati constant cu medalii de aur si de argint, in tara si in strainatate, pentru rezultatele stralucite din domeniul lor de activitate, se afla, pentru nu se stie a cita oara in ultimele doua decenii, in fata pericolului de a-si vedea peste noapte munca lor si a inaintasilor risipita si terenurile cultivate de ei cu soiuri pomicole valoroase, reprezentative national – dezmembrate sau desfiintate in baza legii retrocedarilor.

Legislatie ambigua

Cercetatorii statiunii ar trebui sa sarbatoreasca, in acest an, 60 de ani de la infiintarea institutiei – dintre care 40 incununati de rezultate remarcabile, iar ultimii 20 intr-o lupta pentru supravietuire. Dar nici unul dintre cercetatori si nici personalul auxiliar, in total 35 de oameni, nu se gindesc la vreun moment festiv, in conditiile in care a reinceput o noua “ofensiva” a retrocedarilor terenurilor statiunii. Articolul 12 din Proiectul de Lege privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire lasa loc la interpretari ce pot fi speculate de cei interesati sa ia in stapinire Statiunea de Cercetare Pomicola clujeana. Articolul mentionat spune ca in situatia in care restituirea terenurilor agricole nu este posibila pe vechile amplasamente, fostului proprietar i se atribuie un alt amplasament, pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar, pe izlazul comunal, sau pe terenul proprietate publica sau privata a statului, “administrat de institute si statiuni de cercetare”.

Directoarea Statiunii de Cercetare Pomicola, Eugenia Harsan (foto) spune ca este perfect de acord cu faptul ca oamenii trebuie sa fie despagubiti pentru exproprierile de dupa 1945, dar nu cu suprafete folosite eficient in cercetarea stiintifica romaneasca si in profit national.

Statiunea clujeana nu beneficiaza de subventii

Statiunea detinea 1.036 de hectare in 1990 si mai are in prezent 168 de hectare. Toate suprafetele desprinse din patrimoniul Statiunii se aflau in cea mai buna intretinere, cu livezi cu pomi fructiferi de renume, pe rod. Pierderile pentru bugetul statiunii au fost irecuperabile. Ani in sir, institutia a fost lasata de autoritati sa se descurce pe cont propriu, fara nicio subventie, cu datorii ce se acumulau si cu procese interminabile in instanta deschise de cei ce isi revendica terenurile. Iarna angajatii lucreaza in incaperi neincalzite, iar salariile sunt achitate cu intirzieri de un an. Cu toate acestea, cercetatorii nu au renuntat la munca lor si sunt, fara indoiala, cei mai incercati din colectivele de profesionisti din profilul pomicultura din tara.

Medalii de aur pentru cercetatorii clujeni

Eugenia Hirsan a fost surprinsa sa afle ca sunt mai multe institutii bugetare in Romania in care directorul si-a “aranjat abil”, in dispretul tuturor, un salariu de 11.000 de euro pe luna, iar guvernantii se fac ca nu vad un astfel de abuz. “11.000 de euro reprezinta fondul de salarii pe o luna pentru cei 35 de angajati din Statiunea de Cercetarea Pomicola. Este nefiresc ca un singur bugetar sa cistige cit 35, mai valorosi decit acesta. Este consecinta unei proaste administrari a banului public. Pentru salariile intregului personal de la Statiunea Pomicola Cluj este nevoie de aproximativ 50.000 de lei pe luna”, spune directoarea institutiei.

“Unitatile de cercetare stiintifica sunt o prioritate strategica a oricarei tari. Un stat care nu isi protejeaza cercetarea stiintifica este in pericol sa dispara. In tarile dezvoltate, cel putin 50% din produsul finit vindut este efectul activitatii de cercetare. Trebuie sa subliniez ca in exercitiul bugetar 2014-2020, Comisia Europeana va sustine cu alocari considerabile activitatea de cercetare in agricultura. Un alt aspect care vizeaza unitatile de cercetare din pomicultura este reconversia in pomicultura. Din 2014 vor fi fonduri speciale, extrem de consistente, pentru reconversie, iar pentru Statiune ar fi sansa pentru o dezvoltare durabila. Si daca romanii nu vor profita de acesti bani, se vor bucura, ca si pina acum, cercetatorii din strainatate si buzunarele institutiilor din alte tari”, a explicat Eugenia Harsan.

Specialistul clujean a evidentiat ca in pofida dificultatilor majore cu care se confrunta grupul cercetatorilor din Statiunea de Cercetare Pomicola – de la presiunile politice continue exercitate asupra institutiei, la aminarile repetate, din 2005 si pina in prezent, ale platilor salariilor, ori la tensiunile interumane pe fondul situatiei financiare tot mai precare din familie – ei au obtinut si in acest an medaliile de aur si de argint la Salonul International de Inventica de la Bucuresti, cu marul de iarna “Somesan” si cu trandafirul “Veronica”.

Angajati neplatiti de 15 luni
“In octombrie 2012, noi am pichetat sediul Prefecturii Cluj. Tensiunea declansata in acel moment a ramas aceeasi in colectiv. Oamenii au ajuns la limita de suportabilitate. Niciun om nu poate suporta intirzieri de 15 luni la plata salariului, nu-i asa? Este inadmisibil. Suntem unitate de stat si intr-un razboi de uzura pentru supravietuire din 1995. A existat mereu o presiune politica asupra noastra, plus presiunea celor care vor sa isi recupereze de la stat terenurile”, a explicat Eugenia Harsan, amintind ca unitatea reuseste, cu toate acestea, sa aiba performante academice, cu soiuri omologate, premii la saloane internationale, lucrari stiintifice publicare in reviste de referinta si perfectionari profesionale prin teze de doctorat.

Eugenia Harsan a precizat ca institutia ar fi trebuit sa beneficieze de prevederile ordonantei guvernamentale 30/2011 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale. Banii ii fusesera deja alocati de Ministerul de Finante, dar jocuri de interese de culise au blocat primirea sumei de 6 milioane de lei, prevazute in documentul de stat. “Am fost in situatia de a fi pur si simplu omisi de pe lista, dintr-o lovitura de condei, fara nici o explicatie”, a punctat Eugenia Harsan.

Disparitia statiunilor de cercetare ar duce la pierderi ireparabile

“Cercetarea stiintifica romaneasca trebuie sa aiba finantarea de baza asigurata – adica salariile angajatilor, utilitatile si minimum de materiale necesare derularii activitatilor. Am adresat in aceste zile, impreuna cu directorii statiunilor de cercetare in domeniul agricol de la Blaj, Livada, Bistrita, Iernut, Tirgu-Mures si Turda un memoriu autoritatilor statului. Sansa pentru continuarea activitatii noastre este sansa Romaniei. Cercetarea este generatoare de progres economic si social. Este activitate de utilitate publica. Prin Constitutie, statul are obligatia de a proteja interesele nationale in activitatea economica. Semnatarii memoriului cerem sprijinul in vederea salvarii patrimoniului imobiliar” , a explicat Eugenia Harsan.

Ea subliniaza ca finantarea directa a unitatilor de cercetare a fost sistata de peste 15 ani. Disparitia acestor unitati ar duce la pierderea ireparabila a patrimoniului genetic la porumb, orz de primavara, soia, trifoi rosu, vita de vie, par, mar, cires, prun, ceapa rosie, varza de toamna, tomate etc., dar si a raselor traditionale de bovine, cu Baltata romaneasca, porcine, cu Bazna si Mangalita, si ovine, cu Tigaia de regiune.

“Scoaterea de pe piata a soiurilor romanesti foarte bine adaptate conditiilor de mediu are drept consecinta importul de hibrizi. Introducerea fara bariere a acestora si a raselor straine a condus si la “importul” de boli virotice si criptogamice de carantina cu consecinte grave asupra productiei agricole pe suprafete mari. Este imperios necesar sa accesam fonduri europene, din 2014, pentru cercetarea in agricultura. Este imperios necesar sa se acorde cercetarii agricole atentia cuvenita. Cerem interzicerea retrocedarii in natura a terenurilor din domeniul public al statului, administrate de institutele si statiunile de cercetare din domeniul agricol, care sunt indispensabile activitatii de cercetare-dezvoltare-inovare”, sustine Eugenia Harsan. Ea a evidentiat ca institutiile de cercetare agricola din Transilvania sint continuatoarele activitatilor initiate de academicianul Gheorghe Ionescu Sisesti, in 1929, prin infiintarea Institutului de Cercetari Agricole din Romania si a statiunilor apartinatoare acestuia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *