Cea mai importanta batalie politica a acestui an nu este legata de Constitutie si regionalizare, ci de exploatarea cu cianuri de la Rosia Montana.
Bucurestiul a fost duminica scena unui protest fara precedent in ultimii ani. Cateva mii de manifestanti (numarul este mereu prilej de controversa interesata), mai numerosi in orice caz decat la manifestatiile din Piata Universitatii din ianaurie 2012, au protestat impotriva proiectului minier de la Rosia Montana. O manifestatie similara s-a desfasurat si la Cluj acolo unde exista deja un ferment puternic al opozitiei fata de proiectul minier si unde s-a protestat periodic, cu cele mai diverse ocazii.
Ieri in Capitala au participat mai ales tineri studenti cu mesaje anticapitaliste (”Jos fascismul corporatist”, ”Jos Capitalismul”), dar si persoane cu o viziune mai curand conservatoare, pentru care investitiile fara morala si fara simtul responsabilitatii nationale nu pot fi acceptate. Exista asa cum am aratat de fiecare data o convergenta a stangii ecologiste, a radicalismului anticapitalist, a legalismului inflexibil si in fine a spiritului conservator in toate aceste proteste. Deputatul de Bucuresti, Teodor Paleologu, care a participat la randul sau la aceasta manifestatie impotriva exploatarii de la Rosia Montana, a definit excelent cine sunt adversarii comuni, in ciuda diferentelor de viziune: ”Nu sint deloc de acord cu retorica nationalista, conspirationista si anticapitalista a multora dintre opozantii proiectului de la Rosia Montana. Argumentele mele sint de cu totul alta natura. Sint argumente tehnice, pragmatice, rationale. Si sper, tocmai, ca presiunile occidentale sa opreasca acest proiect nefast al burgheziei coloniale compradore care stapaneste Romania. (Teodor Paleologu pe pagina de facebook)
Fostul ministru al Culturii (inlocuit in urma unei remanieri a Cabinetului poate tocmai din cauza opozitiei sale la proiectele indiferente la patrimoniu) a oferit o analiza de retinut. Aceasta noua clasa de ”intermediari” (autohtoni) manifesta o totala lipsa de responsabilitate si un cinism fara limite tocmai pentru ca nu detine capital propriu si nici proprietati locale, depinzand de investitiile intreprinzatorilor de aiurea. Singurul lor ”capital” este servilismul fata de marile corporatii, in favoarea carora sunt dispusi sa incalce legi si sa ignore interesul pe termen lung al unor comunitati largi. Totusi in ciuda delimitarilor sale de stanga, analiza lui Teodor Paleologu are oarecari tangente cu stanga, (anti-colonialista) caci ea face dupa cum bine vedem o distinctie intre o burghezie care isi trage prosperitatea din raporturile comerciale cu strainatatea si o burghezie interesata de crearea si conservarea bogatiilor nationale. De fapt astazi conservatorismul are atingeri cu stanga cat priveste rezerva fata de liberalismul lipsit de constrangeri morale si isi poate identifica uneori obiective comune asa cum se vede in cazul Rosia Montana.
Analiza fostului minuistru al Culturii contine insa cateva presupozitii care ar trebui ele insele examinate separat 1. Economia romaneasca nu este o economie europeana, ci una de tara subdezvoltata supusa socurilor puternice ale capitalismului global; 2 Tarile europene (”presiunile occidentale”) vor ajuta Romania sa depaseasca mentalitatea de lumea a treia, regasind demnitatea centralitatii proprii. 3. Integrarea in UE este tocmai procesul de emancipare a tarii si nu de supunere necritica la toate pulsiunile de multe iresponsabile ale capitalismului global. Fiecare din aceste presupozitii ar pretinde o discutie extinsa.
Totusi dincoace de ideile generale sunt de mentionat cateva fapte simple, care vorbesc de la sine. Proiectul de lege adoptat de guvernul Ponta si care va fi supus aprobarii Parlamentului propune exact ce intentiona sa faca legea speciala de expropriere pe care o promovasera cu acordul tacit al presedintelui Basescu cativa senatori in legislatura anterioara: si anume sa ofere companiei miniere (RMGC) puterea neingradita de a opera exproprieri in numele statului. Legea spune ca expropriatorul este statul roman, dar pe de alta parte procedura de expropriere va fi indeplinita de titularul licentei de exploatare, cu tot ce inseamna acest lucru.
In al doilea rand, proiectul de lege prelungeste licenta de exploatare (expirata de mult) si obliga autoritatile la toate nivelurile sa satisfaca prompt toate solicitarile companiei legate de avizare, de extinderea perimetrului de exploatare prin anexarea unor paduri, fanete samd. Avizele vor fi date anticipat cu rezerva indeplinirii ulterioare a conditiilor.
Astfel, proiectul acesta pune statul la dispozitia companiei miniere in mod neconditionat, in virtutea definirii exploatarii ca fiind de ”interes national”. Urmarile: statul de drept este pus intre paranteze, deschizand calea unei exploatari care va distruge mediul, patrimoniul istoric si, nu in ultimul rand, o intreaga comunitate umana.
