Rosia Montana – de ce s-o distrugi, cand poti s-o salvezi? (Foto: Dreamstime)
– Pentru prima oara in Romania, un program de calculator patentat in Suedia si folosit in luarea unor decizii strategice complicate a fost utilizat pentru a evalua controversatul proiect de exploatare a aurului de la Rosia Montana. Dupa ce au revazut munti de date si au evaluat opinii alternative, analistii au cerut soft-ului „DecideIT” sa dea verdictul in mai multe scenarii propuse. Solutia aleasa a fost turismul!
Cea mai profitabila si mai sigura varianta pentru viitorul Rosiei Montane nu e exploatarea aurului, ci valorificarea tezaurului natural si istoric al locului prin turism –
Vorbe goale
Emotiile acelei veri a anului 2013 au trecut. Larma zecilor de mii de tineri s-a stins, au mai ramas, din loc in loc, pe ziduri vechi, desene cu frunze in rosu si verde si sloganuri ce rimeaza cu refrene cantate, parca, in alta viata. Oameni care s-au cunoscut chiar acolo, la protestele de „la fantana”, si s-au sarutat prima oara atunci, pe caldaramul fierbinte al Pietei Universitatii, sunt azi oameni la casa lor si isi plimba nostalgici tancul cu caruciorul, pe traseele lor de biciclisti-corporatisti-ecologisti de acum doi ani.
Au fost momente in care drama oamenilor de la Pungesti si rezistenta lor admirabila intr-un sat militarizat, mai ceva ca-n Romania anilor ’80, au furat atentia opiniei publice. Apoi au venit alegerile prezidentiale si, cum s-a intamplat de ani buni incoace, subiectul Rosia Montana a redevenit subiect-tabu, ingropat sub un dosar gros de presa, cu clisee scornite de politicieni, care nu vor sa spuna nimic. „E important sa gasim cele mai bune solutii pentru exploatarea resurselor naturale ale Romaniei”, „Trebuie sa primim cele mai bune garantii de mediu din partea investitorilor”, „Se cere o reevaluare a intregului proces, vom numi o comisie care sa se ocupe de asta”… Vorbe goale! Nimeni nu si-a asumat un verdict clar, in cazul Rosia Montana. Dosarul e suspendat, in stilul tipic al birocratiei romanesti, undeva intre doua stampile, si nimeni nu stie ce va urma. Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), investitorul cel mai agresiv si mai cunoscut al anilor de dupa Revolutia din ’89, a inceput sa-si dea oamenii afara si a disparut, aproape, de pe agenda publica, dupa ce a amenintat statul roman cu un proces-mamut, in care va incerca sa isi recupereze toti banii investiti aici, in asteptarea clarificarilor legale din partea institutiilor noastre.
E o tacere periculoasa care mocneste in jurul povestii de la Rosia Montana. Ea va exploda din nou, intr-o zi, dintr-un motiv sau altul, poate cand vom intelege cat ne va costa, si de data aceasta, lasitatea celor pusi acolo sus, sa ne apere interesele si sa ia decizii lucide, iar atunci vom realiza, inca o data, ca suntem iarasi nepregatiti, ca nu avem, de fapt, nici o alternativa la ce ni se ofera de catre RMGC, ca iarna ne surprinde din nou cu zapezi, ca pe edilii marilor orase. Sunt deja decenii de cand s-au inchis vechile mine de la Rosia Montana, iar somajul a transformat zona intr-un veritabil focar social. Sunt ani buni de cand se vorbeste despre exploatarea aurifera cu cianuri de la Rosia Montana. Au trecut, iata, niste veri de la cele mai mari proteste anti-corporatie din Romania si tot nu stim, aplicat, cu argumente solide, de ce ne opunem proiectului RMGC si ce am putea pune in locul lui daca il refuzam. Miza e extrem de ridicata. Sunt, in primul rand, interese economice enorme. Renuntam la atat de multi bani pentru linistea noastra ecologica? Dar ce ne facem, totusi, cu oamenii care au nevoie de locuri de munca? Si, pana la urma, indiferent de verdictul in cazul complex de la Rosia Montana, cum facem daca apare un caz similar? Cum facem sa stim care ne sunt prioritatile si cum decidem in functie de ele, pe viitor?
Care este cea mai importanta decizie?
Pentru prima oara in toti acesti ani, un studiu realizat de doua tinere din Romania, cu asistenta internationala de specialitate, face un curajos pas in acest sens. La capatul unei jumatati de an de munca laborioasa, in care au pus cap la cap toate datele relevante vehiculate in legatura cu dosarul Rosia Montana, cele doua specialiste au facut o simulare a felului in care ar trebui sa fie luata o decizie rationala in acest caz. „Care este cea mai inteleapta decizie in cazul Rosia Montana?”, s-au intrebat tinerele cercetatoare. Si au trecut, temeinic, la treaba: aceea de a aduna date cat se poate de clare si de a face o buna evaluare a importantei lor, in complexul caz al Rosiei Montane, iar apoi, cand totul a fost migalos pus la punct, cand fiecare patratel din fisierele statistice a fost bifat, au pus aceasta intrebare, marea intrebare in cazul Rosiei Montane, unuia dintre cele mai bune programe de calculator specializate in luarea de decizii. Un soft folosit de mari companii in luarea de decizii strategice, un soft folosit de institutii publice din Occident pentru a-si usura munca in optiunile pe care trebuie sa le faca pentru binele contribuabililor lor, a fost folosit pentru prima oara in Romania, aplicat pe cazul Rosia Montana. „Care este cea mai inteleapta decizie in cazul Rosia Montana?”, a fost intrebarea pe care i-au pus-o si calculatorului Adina Marincea si Adriana Mihai. Iar calculatorul a dat verdictul: cea mai buna varianta nu e nici proiectul de exploatare in versiunea lui din 1999, nici versiunea imbunatatita din 2013. Si nu e nici versiunea pe care Rosia Montana tocmai o traieste acum, cand nu se face nimic. Solutia cea mai buna e a patra dintre versiunile plauzibile, una vehiculata de multi, dar fara sa fie dublata de analiza si fara sa aiba, pana acum, in spate, date de specialitate: solutia dezvoltarii turistice. Asta a decis calculatorul, cu marja clara de siguranta, in opt din noua simulari. In niciuna dintre ele, exploatarea aurifera cu cianuri nu a iesit pe primul loc!
Un dosar manipulat
Niciun dosar nu a fost, in ultimii 25 de ani, mai complicat decat dosarul „Rosia Montana”. Niciun proiect nu a fost supus unei mai mari presiuni mediatice. In niciun proiect nu s-a investit mai mult in zona de comunicare si de relatii publice, niciun proiect nu a fost mai expus la lobby, in niciun caz, cifrele si datele cu pretentii de responsabilitate si de credibilitate nu s-au intersectat mai mult cu manipulari de tot felul. Un mare investitor strain venea cu o solutie necrutatoare de exploatare a resurselor naturale ale tarii, munti intregi urmau sa fie rasi de pe locurile pe unde motii lui Horea si Avram Iancu isi aparasera credinta si identitatea, complicatiile ecologice legate de folosirea cianurii dadeau o si mai mare rezonanta situatiei. Sume uriase de bani s-au pompat din prima clipa, sume inca mai mari erau promise (in afara celor bagate, la negru, in buzunare) dupa startul proiectului, iar o intreaga comunitate, victima a unei situatii sociale careia statul roman s-a dovedit incapabil sa-i gaseasca o rezolvare, astepta sa se intample ceva. Peste toate se suprapunea o lipsa cronica de transparenta, o multime de detalii secretizate ale negocierilor dintre investitor si statul roman, plus marea neincredere care plana si inca planeaza si astazi asupra capacitatii institutiilor statului roman de a lua decizii drepte, neinfluentate de interese si de spagi.
Adina Marincea
Fumigenele se risipesc
Era acum doi ani, cand Adina Marincea, doctor in Stiintele Comunicarii si cercetatoare in cadrul Median Research Center din Bucuresti, s-a ambitionat sa ordoneze, intr-un fel, uriasa cantitate de informatii legate de proiectul Rosia Montana. S-a dovedit a fi o munca sisifica, pentru ca Adina trebuia nu doar sa parcurga mii de pagini, ci si sa sorteze si sa puna in relatie cele mai relevante dintre informatiile disponibile.
„Proiectul genereaza dezbateri aprinse de ani de zile, cu argumente de o parte si de alta. Date fiind implicatiile importante, atat la nivel socio-economic, cat si la nivel de mediu, pe plan cultural si chiar juridic, politic, participantii la dezbaterea publica au adus argumente diferite pe fiecare palier si le-au prioritizat, evident, in functie de propria specializare sau de propria agenda. Dilema apare atunci cand argumentele necesita un grad crescut de specializare si expertiza. Pe de o parte, studiile si declaratiile participantilor la dezbatere se contrazic, pe de alta parte, publicul larg nu dispune de cunostintele de specialitate necesare formarii unei opinii informate, si nici de timpul cerut de o documentare amanuntita. O alta problema tine de faptul ca multe dintre informatiile disponibile in presa provin din diverse declaratii, si nu dintr-o documentare serioasa, lipsita de partizanat. Toate astea genereaza confuzie la nivelul opiniei publice. De aceea am considerat necesara o centralizare – pe cat posibil obiectiva – a argumentelor aduse de principalii participanti la dezbatere: RMGC, reprezentantii statului, precum si societatea civila, Academia Romana, Academia de Studii Economice etc.”, explica Adina complicatiile proiectului sau, finalizat cu studiul „Argumente pro si contra proiectului de exploatare de la Rosia Montana”. In plin clinci al partizanilor proiectului de exploatare cu o parte foarte vocala si foarte critica a societatii civile, Adina Marincea venea, in premiera, in 2013, cu o voce rationala si cu argumente structurate logic, in jurul principalilor actori din dosar – Rosia Montana Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, statul roman, comunitatea locala, opinia publica si societatea civila – si al principalelor problematici care apareau, mereu, in discursurile celor implicati – miza economica, miza ecologica, miza culturala si miza politico-juridica. O bibliografie lunga cat o dizertatie de masterat sta in coada ambitioasei cercetari a Adinei Marincea. O treaba pe care trebuiau sa o faca oameni din ministere si din cabinete parlamentare a facut-o, pe cont propriu, o cercetatoare venita din zona privata…
Adriana Mihai
Unde-s doi puterea creste
Exact la cercetarea Adinei Marincea s-a gandit Adriana Mihai, atunci cand a fost abordata de profesorul suedez Love Ekenberg in timpul unei conferinte tinute la Cluj. Era in plina febra a protestelor pentru salvarea Rosiei Montane, iar Clujul era, cum bine se stie, epicentrul miscarilor de strada. Mii de oameni ocupasera Piata Unirii pentru a apara Rosia Montana, iar profesorul Ekenberg era impresionat. A vorbit cu Adriana despre cazul Rosia Montana si a gasit o sumedenie de detalii care se apropiau de interesele sale de cercetare. Doctor in Matematica si in Stiintele Sistemelor si Computerelor la Universitatea din Stockholm si specialist de top in domeniul analizei de risc si al asistentei in luarea deciziilor, tanarul profesor suedez dezvoltase un program de calculator, DecideIT, folosit cu succes tocmai in luarea unor decizii complexe, cum era si cazul proiectului de la Rosia Montana.
Trei pentru eternitate.
Profesorul Ekenberg si calculatorul sau genial
Sistemul DecideIT fusese deja folosit in 2012, pentru un studiu de caz cu privire la raul Tisa din Ungaria. Profesorul Ekenberg a evaluat patru scenarii diferite pentru proiectarea unui sistem de asigurare impotriva riscului de inundatii in Ungaria, in contextul in care principalii actori aveau pareri relativ contrare. Pe de o parte, cei mai multi dintre cetateni se asteptau ca guvernul sa ii protejeze si sa acopere pierderile in caz de inundatii, in timp ce, pe de alta parte, autoritatile considerau ca aceasta politica nu mai putea fi sustinuta financiar si vroiau sa transfere responsabilitatea catre sectorul privat. In analiza sa, Love Ekenberg a folosit datele furnizate de Academia de Stiinte a Ungariei si a efectuat, de asemenea, interviuri cu actorii principali, pentru a crea un model de simulare a efectelor diferitelor optiuni politice. O analiza decizionala similara a fost realizata in insula Älgö, din Suedia, zona marcata de dezacordurile pe termen lung, intre cetateni si guvern, cu privire la alternativele pentru noul sistem de apa si canalizare, noul plan al drumurilor si un port nou, pentru naveta. Un alt studiu de caz in care s-a folosit DecideIT a avut in vedere problema planificarii traficului urban in Stockholm. La randul sau, cazul Rosia Montana avea toate ingredientele pentru a testa capacitatea de analiza a sistemului: avea controverse cat cuprinde, diviza puternic societatea, informatiile si variantele de lucru ale diverselor parti se bateau cap in cap. Profesorul Ekenberg era dispus sa puna la dispozitie gratuit sistemul DecideIT, ca si expertiza sa, in domeniul analizei deciziilor. Doctoranda in domeniul culturii digitale, Adriana Mihai era si ea incantata sa colaboreze cu profesorul suedez in acest caz care o interesa, iar studiul realizat deja de Adina Marincea era cea mai buna baza de start in acest proiect, care isi propunea sa vina, in premiera, cu o varianta logica si sustinuta de date cat se poate de clare pentru viitorul Rosiei Montane.
Patru variatiuni pe aceeasi tema
Pentru inceput, cei trei cercetatori – Adina Marincea, Adriana Mihai si Love Ekenberg – au definit clar principalii actori ai dosarului Rosia Montana: Rosia Montana Gold Corporation, Compania de stat MINVEST, statul roman, comunitatea locala, opinia publica si societatea civila. Dupa ce au parcurs munti de rapoarte oficiale, acte legislative – proiecte sau legi aprobate, decrete guvernamentale, ordonante de urgenta, contracte, studii tehnice, studii financiare, carti, articole stiintifice, articole de presa, site-urile RMGC si ale institutiilor publice, declaratii, petitii, contestatii, discursuri si dupa ce i-au trecut in revista pe toti emitentii acestor documente – Guvernul Romaniei, institutii publice nationale si locale, Comisia Speciala pentru Rosia Montana din Parlament, Comisia Europeana, Parlamentul European, promotorul proiectului Rosia Montana Gold Corporation, experti independenti, nationali si internationali, institute de cercetare, academii, universitati, comunitatea locala, Alburnus Maior, comunitatea Uniti Salvam, jurnalisti, organizatii neguvernamentale, asociatii, fundatii etc., cei trei specialisti s-au asigurat ca aceste puncte de vedere cu privire la proiect sa fie preluate in cercetare intr-un mod cat se poate de echilibrat.
Pe baza acestei cercetari laborioase s-au clarificat, in cele din urma, patru alternative pentru Rosia Montana. Alternativa 1 o reprezinta proiectul de exploatare cu cianura, actualizat cu prevederile acordului din 2013 intre RMGC si Guvernul Roman. Alternativa 2 presupunea faptul ca s-ar renunta la proiectul minier, dar nimic altceva nu s-ar initia in locul acestuia. Alternativa 3 insemna implementarea proiectului in forma sa initiala, cu prevederile din Licenta de Exploatare din 1999, in care statul roman negociase foarte permisiv, si in termeni economici, si in termeni ecologici, cu RMGC. In fine, alternativa 4 era cea a dezvoltarii turistice in zona Rosia Montana. „Pe pagina electronica a Camerei Deputatilor, forumul de dezbatere cu privire la proiectul Rosia Montana are un spatiu destinat discutarii alternativelor la proiectul RMGC. Cea mai populara solutie propusa de utilizatori este practicarea turismului in zona”, se arata in cercetarea realizata de Adina Marincea, Adriana Mihai si Love Ekenberg. Marea problema nu a fost, insa, identificarea solutiei turismului pentru Rosia Montana, ci acoperirea ei cu studii de specialitate si cu date relevante.
Turismul: ascuns dupa usa de guvernanti
„Una dintre marile surprize ale cercetarii a fost sa descoperim ca nicaieri pe site-urile ministerelor sau pe lista de documente disponibile a Camerei Deputatilor privind cazul Rosia Montana nu exista un studiu privind potentialul turistic de dezvoltare a zonei!”, spune Adriana Mihai. Practic, statul roman urma sa ia o decizie privind exploatarea cu cianuri, fara ca macar sa ia in calcul o analiza riguroasa a alternativei legate de dezvoltarea turismului in zona! „Cu greu am gasit, pana la urma, un astfel de studiu, realizat de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Turism in perioada 2004-2006, finantat printr-un program PHARE. Institutul este responsabil cu elaborarea strategiilor si studiilor de impact pentru dezvoltarea turistica in toata Romania, multe din rezultate conducand la strategii de dezvoltare regionala si fiind finantate de Ministerul Turismului. Modelul lor de dezvoltare a zonelor din Muntii Apuseni afectate de inchideri miniere este disponibil in arhivele Institutului si cuprinde cinci volume care, conform cercetatoarei principale, Georgeta Maiorescu, cu care am discutat, au fost trimise ministerelor in 2006 si au ramas fara raspuns. De asemenea, d-na Maiorescu a prezentat rezultatele la Ministerul Mediului drept o alternativa viabila la proiectul RMGC in cadrul consultarii publice cu privire la rapoartele EIM, dar a primit un raspuns din partea companiei, si nu din partea Ministerului!”. Inca o dovada a „seriozitatii” cu care statul roman a tratat un caz de importanta celui de la Rosia Montana! Asta, pe langa faptul ca – asa cum aveau sa descopere cu surprindere cele doua cercetatoare – niciunul dintre ministerele-cheie implicate in acest proiect nu si-a facut si nu a publicat un studiu propriu de impact al proiectului. In conditiile in care RMGC era disperata sa puna cat mai repede in aplicare proiectul, majoritatea studiilor care puteau lamuri decidentii erau platite si realizate chiar de RMGC, iar studiile serioase, precum cel legat de modelul de dezvoltare turistica a zonei miniere Zlatna – Bucium – Rosia Montana – Baia de Aries, erau complet ignorate de autoritati!!!
Georgeta Maiorescu
Ingerul bun al Muntilor Apuseni
Cele cinci volume ale studiului coordonat de Georgeta Maiorescu aduceau, inca de acum 10 ani, argumente solide ca alternativa pentru proiectul de exploatare a aurului. „Activitatile extractive presupun afectarea grava a mediului inconjurator si, in plus, nu rezolva problemele sociale, problema disponibilizarilor masive prin inchiderea unor mine nerentabile. Pe de alta parte, zona beneficiaza de o mare concentrare in valori de patrimoniu turistic de interes national cu valoare exceptionala, patrimoniu care poate fi iremediabil distrus de activitatea miniera de extractie”, se arata in studiul realizat de Georgeta Maiorescu. Turismul rural, cel cultural, turismul industrial, turismul montan, turismul pentru sporturile de iarna, turismul stiintific, speoturismul si turismul de tranzit spre Alba Iulia, Sibiu sau Cluj sunt prezentate ca avand un mare potential in zona. Cercetatoarea de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Turism vine cu propuneri clare, de investitii private si publice in zona, pornind de la un necesar de 9 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii in zona, si sugereaza inclusiv amenajari turistice, precum infiintarea unui Parc National Rosia Montana, care sa includa rezervatiile Piatra Corbului, Piatra Despicata si Avenul din Hoanca Urzicarului. Investitiile in infrastructura de acces, in structurile de cazare, in centrele de informare turistica, in parcul turistic, in pavilioanele expozitionale s-ar fi ridicat, conform proiectului, la 16 milioane de euro, dintre care 4 milioane de euro investitii private si 12 milioane de euro investitii publice. Analiza prevedea venituri anuale de milioane de euro din exploatarea spatiilor de cazare, a spatiilor pentru alimentatie, a zonelor de agrement si a celor de conferinte, din exploatarea unui teleschi etc., estimand o recuperare foarte rapida a investitiilor, intr-un orizont de timp de circa 10 ani, in timp ce numarul de locuri de munca noi in zona ar fi fost de aproape 600, comparabil cu cele mai optimiste promisiuni ale RMGC. Practic, daca ar fi fost pus in practica in 2006, cand a fost prezentat acest plan, Rosia Montana putea fi deja una dintre problemele rezolvate ale Romaniei. In loc sa fie astfel, zona Apusenilor ramane si azi o zona gri, la intersectia delasarii, coruptiei si incompetentei celor pusi sa decida pentru noi…
In loc de epilog
Argumentele studiului realizat de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Turism aveau sa atarne greu in evaluarea facuta de Adina Marincea, Adriana Mihai si Love Ekenberg, cu ajutorul programului DecideIT. In opt din cele noua scenarii realizate pe baza criteriilor si subcriteriilor celor mai importante alese de cei trei cercetatori, varianta dezvoltarii turistice iese ca fiind cea mai buna varianta pentru zona. In toate scenariile analizate, solutia dezvoltarii turistice bate de departe solutia exploatarii aurifere la Rosia Montana! Iar asta nu o spun fostii manifestanti din Piata Unirii de la Cluj sau din Piata Universitatii de la Bucuresti, nu o spun cei de la Alburnus Maior, nu o spun investitorii in turism din zona Apusenilor. O spune, fara chip de partinire, un program de calculator specializat in luarea unor astfel de decizii „la rece”, realizat in Suedia si asistat de trei cercetatori aflati dincolo de orice dubiu profesional. Sunt 10 ani de cand prima cercetare serioasa a alternativei de dezvoltare turistica in zona Rosiei Montane sta ascunsa in birourile guvernamentale din Romania. Sunt 10 ani de cand propuneri clare si grafice riguroase demonstreaza ca zona putea fi salvata cu un chilipir de 12 milioane de euro, infim la cat se fura si se risipeste in Romania. Si sunt ani de zile de cand proiecte precum DecideIT al profesorului Ekenberg rezolva dileme serioase, in cele mai importante orase din lume. A trebuit sa vina trei tineri cercetatori ca sa ne demonstreze cat de simplu e sa iei o decizie daca ai dorinta de a o face si ca sa ne arate, inca o data, cat de putred e sistemul care decide in locul nostru daca vom avea sau nu iazuri cu cianuri in inima Apusenilor…