Sahara a devenit cel mai mare desert al planetei in urma cu 2.700 de ani, dupa o perioada de transformare foarte lenta, potrivit unui studiu publicat in revista Science. Acesta repune in discutie o teorie emisa in 2000, potrivit careia desertificarea ar fi fost brusca. „Rezultatele contrazic teoria potrivit careia Sahara a devenit un desert in urma cu 5.500 de ani, in doar cateva secole, marcand sfarsitul perioadei umede africane, cand ploi sezoniere precum musonii udau regulat regiunea”, a explicat Stefan Kropelin, geolog la Institutul de arheologie preistorica de la Universitatea din Koln, Germania, principalul autor al studiului. In urma cu 6.000 de ani, Sahara era foarte verde, acoperita de arbori, savane si numeroase lacuri. Regiunea, care depaseste ca marime Australia, era locuita de oameni, spun autorii studiului. Cea mai mare parte din indiciile fizice care ar fi putut oferi informatii despre evolutia geografica a Saharei au disparut. Insa, studiind straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri care mai exista in Sahara, Yoa, situat intr-o regiune din nordul Ciadului, echipa de cercetatori europeni, canadieni si americani a putut reconstitui istoria regiunii din ultimii 6.000 de ani. Specialistii au analizat sedimentele, au efectuat teste geochimice si au examinat indicatorii biologici, precum polenul provenind din arbori si plante care se gaseau peste tot in zona inainte ca desertul sa se instaleze. Cercetatorii au analizat si ramasitele microorganismelor acvatice.
Precipitatiile anuale nu depasesc cativa milimetri
In 2000, analiza sedimentelor obtinute in urma forajelor efectuate in largul coastelor din vestul Mauritaniei au indicat o crestere brusca a prafului transportat de vanturi care suflau spre exteriorul Africii sahariene, potrivit unui studiu realizat de Peter deMenocal, de la Universitatea din Columbia, New York. Datele colectate din lacul Yoa arata contrariul, adica faptul ca tranzitia climatica a fost una treptata. Vegetatia tropicala abundenta s-a redus treptat, dupa care a disparut iarba care acoperea solul, apoi s-a instalat desertul, a explicat Kropelin. Geologul german nu contesta datele culese de Peter deMenocal, insa este de parere ca aceastea nu au fost interpretate corect. Lacul Yoa, cu o adancime de 24 de metri, continua sa fie alimentat cu apa de rezervoarele subterane care s-au umplut in perioada umeda a Saharei, ce a inceput in urma cu aproape 15.000 de ani. Rezervele de apa sunt destul de bogate pentru a inlocui cei sase metri de apa pierduti de lac anual prin evaporare, spun cercetatorii care adauga ca precipitatiile anuale nu depasesc cativa milimetri. Desertificarea Saharei a avut drept consecinta alungarea populatiilor din sudul Africii de Nord si ar putea fi resposabila de venirea civilizatiei egiptene a faraonilor, spun cercetatorii.
Sursa: Gardianul