Era 26 aprilie 1986, ora 01:23:04, cand inginerii fostei centrale nucleare sovietice au decis sa profite de oprirea programata a unuia dintre reactoarele centralei de la Cernobil pentru a face un test de securitate. Dupa cateva zeci de secunde, in reactorul numarul 4 se produc doua explozii, urmate de incendii puternice, din cauza cresterii bruste a presiunii in reactor.
La ora „01:24: explozii puternice. Tijele sistemului de gestiune si protectie s-au oprit”, scrie unul dintre inginerii centralei in jurnalul sau, citat de AFP. Miezul reactorului sovietic de tip RBMK este distrus si un nor puternic radioactiv se ridica spre cer. O parte acopera zonele din jurul centralei, dar rafalele de vant duc elementele radioactive spre alte regiuni din Ucraina si din fosta URSS, dar si spre Europa Occidentala. Dar toate acestea si multe altele s-au aflat cu aproape doua zile mai tarziu, cand alerta a fost data de Suedia, deasupra careia ajunsese norul radioactiv de la Cernobil.
Fostele autoritati sovietice au incercat, pana la inconstienta, sa pastreze cat mai mult tacerea despre tot ceea ce se intamplase. Mersesera pana intr-acolo incat au pus in pericol populatia tarii. De pilda, oraselul Pripiat, din apropierea centralei, locuit atunci de aproximativ 48.000 de persoane, a fost evacuat abia dupa doua zile de la producerea catastrofei.
Agentia oficiala de presa TASS informa, numai in cinci fraze, dupa ce Suedia daduse alarma, ca este vorba doar despre un „accident”, ascunzand adevarata amploare a catastrofei. Aceasta era cunoscuta insa numai in mediile apropiate liderilor sovietici. Incapatanarea lor de a nu spune adevarul nici dupa ce il aflase toata lumea a fost impinsa pana la cinism si inconstienta.
Astfel, de 1 Mai, sarbatoarea comunista, fostul presedinte sovietic Mihail Gorbaciov ordona din „cochilia” lui sa se tina traditionala defilare, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, iar populatia nu ar fi fost in pericol de contaminare cu substante radioactive.
La 14 mai, dupa aproape trei saptamani de la catastrofa, iese si el la rampa si anunta masurile luate de autoritati pentru protectia populatiei, intre care si decizia de a trimite majoritatea scolarilor din Kiev in tabere de vacanta, iar mamelor acestora „dezlegare” la concedii, pentru a avea grija de ei. Anchetele de mai tarziu aveau sa scoata la iveala, intre altele, grave erori tehnice, de constructie si de manipulare a reactoarelor nucleare de la Cernobil.
Dupa explozie, un angajat al centralei a murit pe loc, iar cadavrul lui nu a fost gasit niciodata. Un alt angajat a murit dupa cateva ore de la producerea catastrofei la spital, iar 28 de persoane care s-au aflat in apropierea reactorului au murit dupa cateva saptamani, din cauza iradierii puternice. De asemenea, primii pompieri care au venit sa stinga incendiul au fost si ei expusi unor mari cantitati de radiatii. Nici acum nu se cunosc in totalitate adevaratele consecinte ale catastrofei si exista numeroase controverse cu privire la numarul real al victimelor acesteia.
In ciuda tutror apelurilor si criticilor internationale, centrala a continuat sa functioneze cu celelalte trei unitati pana in decembrie 2000. Reactorul avariat a fost racit abia in luna mai 1986 si inchis intr-un sarcofag provizoriu abia dupa sase luni.
La presiunile comunitatii internationale, abia la sfarsitul anului trecut au inceput lucrarile de constructie ale unui nou sarcofag, mai sigur si, dupa recenta conferinta a donatorilor, au fost luate decizii cu privire la alocarea de fonduri internationale pentru aceasta lucrare.
Pana in 2015 se preconizeaza ca reactorul care a explodat va avea un sarcofag etansat, din otel.
Insa acum se pare ca sarcofagul din beton care inconjoara reactorul de la Cernobal a inceput sa cedeze, iar mai multe fisuri si gauri au fost fotografiate in structura acestuia, scriu rusii de le pravda.ru.
