Statul mentine pretul la energie electrica pe costul producatorilor de energie regenerabila si subventioneaza indirect furnizorii.
Pretul certificatelor verzi este stabilit la un maxim de 42 de euro pentru a nu incarca nota de plata a consumatorilor de energie electrica. Masura scade profiturile producatorilor, restrictioneaza piata si duce la nerespectarea angajamentelor cu Uniunea Europeana. Insa, are avantajul ca ofera energie regenerabila la preturi de doua ori mai mici decat in Italia.
SUBVENTIE. Liviu Voinea, director executiv in cadrul Grupului pentru Economie Aplicata, a precizat pentru Jurnalul National ca masura potrivit careia producatorii nu-si pot vinde certificatele verzi in Uniunea Europeana doar dupa realizarea tintei nationale stabilite cu UE, poate fi considerata ca o restrictionare a pietei libere. Aceasta, cu atat mai mult cu cat de la 1 iulie piata de energie europeana a fost liberalizata. Voinea mai considera ca vinderea acestor certificate cu un maxim de 42 de euro, stabilit prin lege, „este practic o subventie acordata furnizorilor de energie; daca aceasta subventie ar fi inlaturata, cresterea preturilor este probabila, dar normal ar fi sa apara si o restructurare a costurilor la furnizori”. Si Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei a recunoscut acest lucru. In urma unei solicitari a Jurnalului National, ANRE a precizat ca certificatele nu se pot vinde in UE „deoarece raman furnizorii din Romania fara posibilitatea de a indeplini cota, fiind nevoiti sa cumpere certificate scumpe, din UE, ceea ce ar majora pretul la consumatorul final”.
POMANA. Un calcul simplu arata ca in 2006 s-au dat de catre Translelectrica 22.745 certificate verzi, iar anul acesta au fost emise pana acum 16.005. Un furnizor din tara noastra trebuie sa cumpere energia pe care o trimite consumatorului, iar pe langa acesta trebuie sa cumpere si o cota de certificate.
In 2006 furnizorii trebuiau sa cumpere un numar de certificate proportional cu 2,22% din energia furnizata. Pentru anul acesta cota este de 3,74%, si urmeaza sa creasca la 5,26% pentru 2008, 6,78% pentru anul 2009 si 8,3% pentru perioada 2010-2012.
In total, un furnizor din Romania trebuie sa cumpere cu 58 de euro un MWh, cat e pretul pe OPCOM, si proportional cu energia vanduta, certificate de 42 de euro bucata. In Italia, costul energiei verzi este de 200 de euro, din care 61 de euro un MWh, si 139 euro certificatul. Diferenta este de 97 de euro la certificat. Daca am opera dupa modelul italian, unde pretul certificatului e lasat liber, inmultind numarul de certificate verzi cu diferenta obtinem 3.758.750 de euro, bani care nu au intrat in conturile producatorilor. Liviu Voinea precizeaza ca masura impunerii „poate fi justificata prin apel la Directiva 54/2003 a Comisiei Europene care prevede posibilitatea statelor membre de a interveni pe piata energiei, chiar prin masuri care se adreseaza operatorilor privati, daca scopul acestei interventii este acela de a asigura preturi corecte (-fair-) pentru consumatorii finali”. Dar in fiecare an cota de certificate pe care trebuie sa le cumpere furnizorii creste, si in acelasi timp va creste si consumul intern. Spre exemplu, in 2010 este estimata o productie de 66,1 TWh, din care se scad 4,5 TWh, programati pentru export si 10% cat este consumul intern al producatorilor. In acelasi timp, furnizorii trebuie sa cumpere certificate verzi proportional cu 8,3% din totalul furnizat, adica din cei 55,44 TWh furnizati. Astfel, trebuie cumparate 4.601.520 certificate verzi. Inmultit cu diferenta de pret pe certificat suma totala este de 446,3 milioane de euro.
Citeste articolul Smecherie – Romania fenteaza UE la energia verde integral in Jurnalul National
