Pentru ca Romania face parte din proiectul europeana “Donau Soja” de valorificare a productie de soia nemodificata genetic in Europa, reamintim zonele ecologice ale culturii de soia.
In 1982 Dencescu si colaboratorii, au realizat o prezentare mai detailata a zonele ecologice favorabile pentru cultura de soia: zona foarte favorabila, favorabila si zona putin favorabila.
Zona foarte favorabila – include Campia de Vest, Campia Transilvaniei, depresiunea Jijiei si Bahluiului, luncile raurilor Mures, Tarnave, Timis, Somes, Siret si incintele indiguite ale Dunarii unde soia asigura cele mai ridicate productii din tara. In aceasta zona se gasesc regiuni cu conditiile pedoclimatice cele mai favorabile pentru soia, regiuni in care predomina solurile fertile si solurile cu aport freatic. Temperaturile medii sunt favorabile in perioada infloritului si fructificarii. In aceasta zona se recomanda soiuri precoce si semiprecoce si se realizeaza in medie productii de 2000-2800 kg/ha.
Zona favorabila – reprezinta cea mai mare suprafata si cuprinde regiuni intinse din sudul si sud – estul tarii (Muntenia, Oltenia, lunca Dunarii, sudul Dobrogei) si regiuni limitate din Moldova (vaile Bistritei, Moldovei, Jijiei, colinele Tutovei, campia Tecuci, campia focsani, podisul Central Moldovenesc), Transilvania (valea Oltului, valea Muresului, podisul Tarnavei, podisul Somesului, depresiunile Huedin si Bistrita) si Banat (sud-vestul Lipovei). In aceasta regiune productiile medii sunt de 1500-2000 kg/ha, dar prin extinderea irigatiilor si folosind soiuri mai tardive cu potential mare de productie, randamentele de productie vor fi net superioare.
Zona putin favorabila cuprinde restul regiunilor agricole slab fertile si cu conditii climatice nefavorabile
Raportate la intreag tara soiurile tardive au reprezintat, in Romania, 4%, cele semitardive 53 %, cele semitimpurii 32 %, si cele timpurii 11%.
In anul 1982, Romania cultiva 400000 hectare de soia nemodificata genetic si era cel mai mare cultivator din Europa.
