Este prea putin cunoscut faptul ca in Resita exista Asociatia Speologica Exploratorii, o organizatie neguvernamentala cu sediul central in Resita si cu membrii in peste 14 tari, care are ca misiune cresterea gradului de cunoastere si protectie a mediului natural, iar scopul declarat al Asociatiei il reprezinta administrarea eficienta a ariilor protejate prin gestionarea informatiilor despre mediul natural, in special carstic.
Pe intelesul tuturor speologia este un domeniu in care pasionatii de natura exploreaza si cartografiaza pesterile si frumusetile nedezvaluite si protejate ale judetului Caras-Severin, atatea frumuseti cu care Universul a binecuvantat Resita si imprejurimile ei.
Scurt istoric al Asociatiei Speologice Exploratorii (ASE)
In cei 50 de ani (in 2011) de activitate ai ASE s-au format peste 500 de speologi, care au explorat mii de cavitati, au impartit impreuna succesele si necazurile si au inchegat prietenii.
A prins viata, ca si grup organizat, in 1961 cand din randul pasionatilor de orientare turistica s-a constituit un grup de persoane interesate de speologie cu denumirea de Grupul Speo Resita, care mai tarziu se transforma in Clubul de Speologie Exploratorii Resita, iar in anul 1991 dobandeste personalitate juridica si devine Asociatia Speologica Exploratorii Resita. In urma modificarii legislatiei si dezvoltarii organizatiei, in 2005 denumirea devine Asociatia Speologica Exploratorii, denumire care se pastreaza pana in prezent.
Din 1994 ASE devine membra a Federatiei Romane de Speologie, iar din 2003 este membra a Coalitiei Natura 2000, iar in 2005 se infiinteaza birouri ale ASE in Germania si America. In 2007 devine membra a Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii, cu statut de organizatie nationala, iar din 2010 membra a Comitetului de monitorizare a Programului IPA de Cooperare Transfrontaliera Romania-Serbia.
Principalele activitati ale ASE sunt speologia si protectia mediului, activitati care se concretizeaza prin organizarea de tabere cu caracter speologic sau ecologic, drumetii, explorare, topografie, canioane, alpinism, biospeologie, carstologie, fotografie si altele.
In perioada 1961-2011 au fost descoperite si renovate 1.173 de cavitati din care 873 de pesteri si 300 de avene.
Protectia si conservarea zonelor carstice a constituit o preocupare, a celor pasionati de speologie, inca din anii 70, dupa descoperirea unor peisaje deosebite din zona pesterilor si diversitatea formatiunilor, fapt care i-a determinat pe pasionatii acestui domeniu complex sa protejeze aceste frumuseti ale naturii, chiar daca uneori nu au existat resurse financiare pentru astfel de activitati, mai ales in perioada 1970-1990. Dupa 1990 ASE a reusit implementarea unor proiecte finantate prin programele de finantare oferite de peste 20 de autoritati de management, reprezentand guverne, ambasade, fundatii si societati comerciale.
In luna august a acestui an va avea loc un congres internatonal organizat chiar in judet, la Baile Herculane, la care vor participa speologi din intreaga lume.
Speologia traita din pasiune
In decursul anilor, in Asociatia Speologica cu centrul in municipiul de pe Barzava, s-au inscris 544 de membri din 14 tari ale lumii, dornici sa-si traiasca visul si sa vibreze odata cu natura, sa se „imbogateasca” de darul zamislit de Divinitate, de atata amar de vreme, aici, pe meleagurile mai putin umblate ale Resitei. In prezent ASE are 80 de membrii, in 6 state, care exploreaza cu pasiune frumuse-tile si bogatia formatiunilor carstice din judet.
Claudia Dia, unul dintre membrii Asociatiei Speologice Exploratorii, povesteste despre cum a ajuns sa cunoasca si sa se „infecteze de acest microb”, al explorarii pesterilor, cum a reusit sa obtina echilibrul propriei existente. „Fac parte dintr-o familie de nemti care a decis sa traiasca in Romania, a simtit romaneste si m-a crescut cu dragoste de locurile unde am vazut lumina zilei, cu dragoste de natura, cu dragoste de munte.”
Aceasta dragoste n-a lasat-o sa paraseasca niciodata tara si locurile natale, desi viata i-a oferit multe ocazii sa plece pentru o stare materiala mai buna. A decis sa-si asculte sufletul si sa-si urmeze pasiunea pentru speologie, a decis sa traiasca romaneste, aici pe plaiurile resitene, si sa evolueze prin pasiunea ei pentru natura si bogatiile subpamantene ale pesterilor.
“In varianta ideala persoana in echilibru reuseste sa-si implineasca menirea printr-o profesie care se identifica cu pasiunea”, subliniaza Claudia Dia, „iar in momentul in care inca tinzi spre acel echilibru, lucrurile pot sa fie impletite foarte bine si in momentul in care cresti in pasiunea ta, o exerciti cat de mult exista posibilitate, in timpul liber, sfarsitul de saptamana, concedii, vacante sau pur si simplu cand simti ca nu mai lucrezi la parametri maximi, poti sa iei o pauza, sa te energizezi si cum altfel poti decat facandu-ti pasiunea si intorcandu-te in natura”.
Iosif Morac, un alt membru al ASE si membru in Comitetul Asociatiei, dezvaluie de unde a pornit pasiunea pentru speologie: “Totul a plecat de la o joaca, copil fiind am hoinarit foarte mult prin imprejurimile Resitei”, nascut in Timisoara dintr-o familie germana destul de greu incercata, din `57 am fost nevoiti sa ajungem aici la Resita, fiind un alt peisaj, m-a atras si am inceput prin simple hoinareli, joaca, pana cand am ajuns in clasa a VI-a sa merg la Centrul de turism al Casei Pionierului, pe atunci, pe vremuri, si in `59 am vazut pentru prima data pestera Comarnic, deci a fost primul contact cu o pestera”. Si povestea nu se opreste aici pentru ca pasiunea lui Iosif Morac de abia acum prinde, cu adevarat, aripi. Au urmat pestera Gaura Turcului, pestera Sodor, pesterile din Cheile Carasului. La un moment dat a fost nevoit sa se intoarca in Timisoara dar nu si-a uitat pasiunea si a contribuit la crearea unui alt grup de speologie din Timisoara, la care a activat si asta la ajutat sa cunoasca mai multe zone din tara, pesteri variate. Dupa cativa ani traiti in Germania, a revenit in Resita si a continuat speologia alaturi de Exploratorii, de unde a plecat, de fapt, in tinerete. Plecarea in Germania i-a conferit o anumita experienta legata de contactul omului cu natura, de modul in care trebuie protejata natura de interventia umana, fapte greu de implementat in tara, deoarece aici nu e bine dezvoltat simtul esteticului, al grijii fata de aproape si implicit fata de natura. „Natura este data de Dumnezeu ca sa traim in ea si sa o pastram, pe cand noi, in mare parte o distrugem”, afirma Iosif Morac.
S-a incercat astfel, in cadrul asociatiei, prin diverse proiecte, sa intervina in natura, prin actiuni de voluntariat, prin actiuni de curatare si inchidere a unor cavitati pentru protejarea acestora de cei care incerca sa le distruga.
Dorinta de libertate si de a-si depasi limitele umane, devenea tot mai profunda in sufletul ei, si chiar daca a incercat sa depaseasca limitele facand parasutism, salturi din avion, adolescenta fiind, adevarata libertate interioara dupa care sufletul ei tanjea, s-a dovedit a fi speologia. „Minunile subpamantene, formatiunile cladite de apa de a lungul a miliarde de ani iti dau o senzatie exceptionala. Atat de frumosi suntem si noi, ca si cavitatile pe care le descoperim, mai ales cand avem fericirea sa calcam intr-o galerie de pestera unde n-a mai pus piciorul nici un alt om inaintea noastra”. Minunatiile pe care le descopera acolo, pe taramuri neumblate pana atunci, naste in sufletul acestor speologi sentimentul ca frumusetile acelea descoperite ne oglindesc pe noi. Dorinta de explorare a Claudiei Dia si a celor cu sufletul legat de natura, va ramane pentru tot restul vietii implementat, la fel de pronuntat ca si dorinta de introspectie si de evolutie, dorinta ce prinde contur in momentul in care se pune piciorul intr-o pestera.
Speologia, in viziunea Claudiei, ofera posibilitatea de a creste, macar cu o treapta, si ne ajuta sa vedem fiecare problema ca si pe o provocare si astfel, fiecare problema sa fie constientizata ca pe o cale de a ajunge la un alt nivel pe scara propriei evolutii. Lectiile invatate in speologie pot sa fie aplicate si in viata, pentru ca, in momentul in care se imping la extrema limitele umane, fizice si psihologice, atunci omul reuseste sa evolueze in fiecare zi cu o treapta mai sus.
