Aveam 9 sau 10 ani cand parintii mei s-au hotarat sa-si faca o gospodarei la tara. Au cumparat o bucatica de pamant undeva intr-o comuna damboviteana pe malul Cricovului dulce (ironic, ve-ti vedea) si si-au realizat visul. Inchipuiti-va bucuria copilului care eram! Sa stau pe malul unui rau, sa ma scald impreuna cu noii mei prieteni, asa cum isi doresc toti copii crescuti la oras! O saptamana m-am luptat cu febra pana la 40 de grade si cu bubele de pe corp. De ce?? Copil fiind nu am observat mizeria, gunoiul din jurul meu….Mai taziu peste ani (in care nu am mai avut curaul sa ma scald , am aflat ca toti locuitorii comunei isi duceau gunoaiele la marginea raului. Si asta nu este totul . Puii abia nascuti de caini si pisica, chiar si gainile bolnave sau moarte sunt aruncate pe malul raului. Nimeni nu le aduna. Chiar si in ziua de azi cand comuna are contract cu o firma de gunoi majoritatea satenilor prefera sa faca economie neplatind gunoiul si arucand in schimb resturile pe malul apei. Aceasta este o stare de fapt pe intreg teritoriul tarii noastre. Ce placere ar fi sa te poti plimba pe marginile unui rau tragand cu putere aerul curat in piept. Daca amenzile cu care ameninta primarii ar fi puse in aplicare asa cum trebuie si nu in functie de gradul de rudenie cu primarul asa cum se practica peste tot poate ca s-ar simtii si apele noastre mai bine si noi pe langa elel! Si bineinteles ca totul ar trebui sa inceapa de sus de la ministerul mediului, nu? Dar de.. ce sa-i faci?! La noi in tara, dupa cum spun batranii, pestele de la cap se impute si la figurat si la propriu in apele noastre pline de gunoaie!