Pare incredibil, dar, in urma unui studiu publicat recent in Jurnalul de Agricultura si Chimie
Alimentara, oamenii de stiinta au trasat uimitoarea concluzie: urina umana poate fi folosita drept excelent ingrasamant in agricultura! Mai mult, se pare ca efectul acesteia este cu atat mai spectaculos daca este intrebuintata impreuna cu cenusa rezultata in urma arderii lemnului.
„In multe privinte substantele se completeaza in mod natural”, incearca sa explice fenomenul conducatorul studiului, Surendra Pradhan, cercetator al mediului la Universitatea Kuopio in Finland.
Si nu este departe de adevar. Urina umana contine in procente destul de mari elemente precum azotul, fosforul si potasiul, iar cenusa este bogata in substante nutritive care nu se regasesc in urina, precum calciul si magneziul. Ambele au fost folosite separat, ca ingrasamant, de secole intregi, insa de-abia acum agricultorii au venit cu ideea de a le folosi impreuna, tocmai datorita proprietatilor eficiente mai degraba complementar, decat singular.
Studiul sustinut de cercetatori a constat in urmarirea activitatii serelor de rosii in doua situatii: una in care nu s-au folosit ingrasaminte de niciun fel si una in care s-au folosit ingrasaminte in diverse grupuri de sere cu rosii, in urmatoarele conditii: folosirea urinei umane impreuna cu cenusa de mesteacan intr-un grup, folosirea unor ingrasaminte minerale comerciale in alt grup si folosirea exclusiv a urinei intr-altul.
Din punct de vedere cantitativ, rezultatele au evidentiat faptul ca grupul de sere in care s-au folosit urina si cenusa, laolalta, au avut o productie de rosii de patru ori mai mare decat cele in care nu s-a folosit niciun tip de ingrasamant, in timp ce serele in care s-au folosit ingrasaminte minerale comerciale au atins destul de greu de cinci ori mai multe recolte decat serele nefertilizate. Pe de alta parte, serele in care s-au utilizat doar ingrasaminte cu urina au avut recolte nu cu mult mai mari decat cele rezultate in urma aplicarii urinei cu cenusa.
Mult mai interesante au fost insa rezultatele din punct de vedere calitativ. Aici s-a observat faptul ca serele fertilizate cu urina si cenusa au produs rosii mai mari si mai bogate in substante nutritive decat toate celelalate grupuri de sere, prezentand un nivel ridicat de magneziu. Iar in ceea ce priveste gustul acestor rosii, cele 20 de persoane care au participat la degustarea acestora au cazut de acord asupra unui singur lucru: rosiile fertilizate cu urina si cenusa sunt mult mai gustoase!
Un procedeu simplu sau greu de aplicat?
„Este un proces foarte simplu”, afirma Pradhan. Urina se colecteaza de la toaletele eco-friendly sau, mai simplu, fermierii isi pot colecta propria urina in canistre, pentru a o utiliza mai apoi ca ingrasamant la propriile culturi de rosii. Dupa aplicarea urinei ca ingrasamant, la aproximativ trei zile distanta, se adauga si cenusa ca fertilizant secundar.
Studiul a dovedit ca doar urina unei singure persoane poate fi suficienta pentru a fertiliza 6.300 de rosii pe an, cantitate care poate atinge chiar un volum de 2,4 tone de rosii.
O metoda sanatoasa sau riscanta?
O problema ridicata cu privire la utilizarea urinei pentru fertilizarea culturilor ar fi anumite elemente regasite in componenta acesteia, cu precadere ramasitele din anticonceptionale care, cred unii, ar putea afecta negativ recoltele.
Pradhan nu neaga existenta acestei probleme, dar este de parere ca „in orice caz, in mica masura, in cadrul unei familii, cantitatea de reziduuri farmaceutice prezente in urina este destul de scazuta si poate fi acceptabila”.
Inclusiv ingrasamintele actuale comerciale contin, de ani de zile, reziduuri hormonale si farmaceutice si nu au prezentat niciun risc pentru agricultura, sustin expertii.
In orice caz, cercetatorii privesc mai degraba latura eficienta a procedeului si spera ca descoperirile cu privire la utilitatea urinei vor contribui la dezvoltarea unei atitudini pozitive in ceea ce priveste folosirea acesteia impreuna cu cenusa, drept ingrasaminte. Se pare ca rezultatele nu se afirma numai in cresterea productiilor si imbunatatirea calitativa a recoltelor de rosii, dar si in reducerea contaminarii apei si in controlul calitatii solului si al emisiilor de azot.
Sursa: http://news.nationalgeographic.com, http://www.ecologiablog.com/
